El este omul cu care am vorbit mai multe carti. Am vorbit mult, minute intense, ore condensate. Zile intregi si bucati de noapte. Insiruiri de argumente, cuvinte, expresii, explicatii, intrebari, pledoarii, jocuri, probleme, rezolvari, ipoteze, concluzii. Si iar: interogari, reactii, emotii, enunturi, contradictii, renuntari. Intr-o zi, dorind sa recitesc ceva, am copiat discutia intr-un document. Avea 40 de pagini. Doar o discutie, dintr-o singura zi. Atunci am inteles ca el este omul cu care am vorbit mai multe carti. Pana acum, exista conceptul de om orchestra. Eu am definit discutiile bibilioteca. Fiecare carte avea un alt subiect. Era din alt domeniu. Si cu fiecare pagina, fiecare capitol, fiecare carte, viziunea mea asupra lumii, asupra vietii, se modifica, se imbunatatea. Acum, biblioteca a ars, ca cea din Alexandria. Iar motivul pentru care a ars e incert, ca in cazul Alexandriei. Sau poate n-a ars. Dar imi e inaccesibila. Si-atunci, poate ca ar fi chiar mai bine sa fi ars. Insa, in mintea mea, cartile au ramas. In sufletul meu, emotiile sunt. De nesters. De neinlaturat. Cuvintele, argumentele, discutiile, mirarile, exclamatiile, aprobarile. Silaba cu silaba. Reconstitui, reconstruiesc, rememorez. share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It

In ultimele zile mi s-au spus cateva lucruri… pe care le consider cele mai frumoase complimente.  Unul e: « te stimez enorm pentru curajul de a te arata asa cum esti« , celalalt « Imi place stilul tau independent si direct« . Si am realizat ca nu e prima oara cand mi se spune asta. Mi se spune ca ma arat asa cum sunt, ca e un curaj de a face asta. Pentru mine sunt complimente pentru ca e una din valorile mele cele mai importante. Adevarul, autenticitatea. Si mi s-a tot spus asta de-a lungul vietii, poate ca si mai mult acum, in ultimul timp… « Reiterez ca esti curajoasa, pentru ca a scrie si a impartasi asta tine de intimitate, si prin tranzitivitate, rezulta ca impartasesti intim trairile. » Am auzit asta de la oameni complet diferiti, multi, femei ca si barbati, cu varste diverse, trecut diferit, trairi diferite, experiente de viata diferite. Eu am avut asta in mine de la inceput. Asa sunt eu construita. Poate ca e ceea ce numea mama, in copilaria mea « extremism ». Latura aceasta de autenticitate, de independenta cu orice pret, de ne-aliniere. Oh, nu-s anarhista. Ma « incolonez » si eu. Dar trebuie sa cred cu adevarat ca sa adopt o cale, o idee, un crez. Dar ce nu inteleg e… cum adica, ceilalti, majoritatea, nu traiesc asa? Nu-s autentici? Si cum traiesc? Disimuleaza tot? Ascund trairi, ascund esenta lor ca oameni? Isi invaluiesc in sute de draperii opace sufletul si ceea ce sunt? De ce? Cum? La ce foloseste? Si interactioneza cu ceilalti prin intermediul unei personalitati disimulate, false, create din bucati de personaje inexistente? Si ce relatie interumana autentica poate iesi intre doua personaje disimulandu-si trairile si esenta umana? Retorice intrebari, evident… share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It

Minut pentru minut, ora pentru ora, zi pentru zi. Intamplarea (oare exista intamplari inocente, coincidente? -mi-e greu sa cred, viata mea contine prea multe si prea ciudate) a facut ca saptamana trecuta, cand se implineau patru saptamani, sa fiu exact in locul in care eram cand s-a intamplat (caci nu eram acasa). Si e ciudat ca eram tot acolo. Merg rar acolo. Foarte rar. Ei bine, uite asa s-a intamplat. Asa a fost sa fie. Cum spuneam, nu cred ca-s coincidente. Asa cum n-a fost o intamplare sa fiu atunci, acolo. Cred ca daca eram acasa, singura, imi pierdeam mintile, innebuneam de durere, ma « stricam de cap ». Insa, cu totul neprevazut si intamplator, am fost cu prietena mea. M-a tinut (psihic) de mana. Chiar si fara sa vorbim, si fara sa ii spun prea multe. Fara sa-i povestesc ce mi se intampla, ce traiam in acele momente, in biroul ei. Nu m-a lasat sa alunec in abis. In seara aceea, cand D m-a adus acasa, am coborat din masina mai mult moarta decat vie, adunata din franturi, cu sufletul bucati, si corpul fragmente. Ma gandeam cum sa pasesc de cand am coborat din masina pana la usa, fara sa ma dezintegrez. Ma simteam atat de putin unitara! Nu ma mai tinea nimic, nu ma mai mentinea nimic. Tot echilibrul meu, toata coeziunea mea interioara, toata armonia mea se dusese. Brusc, in prapastie, in abis. Cazuse, disparuse. M-am adunat incetisor, ca sa pasesc. Sa fac primul pas, pe trotuar, spre scara. Sa nu ma frang, sa nu ma imprastii, sa nu explodez. Nu ma intrebati cum am dormit. Nici cum am adormit. Nici cum m-am trezit. Nici cum am adormit dupa. A doua, a treia, a sasea, a opta, a 14a, a 20-a noapte. Nici cum am trait. Nici cum am mancat, nici cum am vorbit. Nici cum am ras, nici cum am privit in jur. Nu ma intrebati nici macar cum am plans. Nu ma intrebati nimic, e mai bine. Oricum, va anunt eu. Ei bine, acum o saptamana, la implinirea a 4 saptamani, culmea! eram din nou acolo. Simpla coincidenta (? hm)… Cu totul alte scopuri, cu totul alte circumstante. Cu totul alt deznodamant. Am revenit acasa, si am resimtit, coborand din masina, acelasi gol in suflet si in corp. Aceeasi imposibilitate de a ma misca, de a parcurge drumul pana la intrare, de a urca in casa. Aceeasi paralizare, acelasi influx de moarte care-mi invada venele. Nu am povestit asta saptamana trecuta, atunci cand am trait-o. Era prea dureros si prea proaspat. Exact ca si cu ciorba, exact asa, tot asa si la patru saptamani, nu am putut spune ce traiesc in acel moment. Exista acel decalaj, acea traire care ma impiedica sa spun ce simt pana nu se consuma, sau pana nu ma obisnuiesc cu ea… pana nu o imblanzesc. Pana nu mi-o insusesc si nu mi-o asum pe deplin, cu toate durerile sale… Cinci saptamani lungi ca cinci ani de absenta. Cinci saptamani dureroase ca cinci rani deschise. Cinci saptamani goale ca cinci celule de inchisoare. Cinci saptamani arzatoare. Cinci…

La capitolul « Asa nu! » Aseara, in niste imprejurari unde trebuia sa astept cateva ore, si aveam la dispozitie un computer, ma trezesc cu o cerere pe FB, de la cineva. Cum am spus si mai demult, nu accept toate cererile. Normal ca ma uit daca persoana are ceva in comun cu mine, daca avem prieteni relevanti, si in general, daca din punctul meu de vedere, merita sa intre in lista mea. De data aceasta, era vorba de un personaj care reunea mai multe incompatibilitati cu mine: opinii despre religie cel putin dubioase, stil de muzica « toate genurile dar manelele doar la un chef de pomina cu multe grade la indemana » (deci si manelele, in anumite conditii),  cu preferinte Vacanta mare, Trazniti in Nato, Oreste la B1TV, ma rog, cam multe nepotriveli in acelasi personaj. Cea mai grozava, insa: visul sau profesional este o afacere swing club. Teoretic, o cerere de la acest individ ar fi obtinut un ignore, si atat. Fara detalii, explicatii. Ca n-am de ce. Dar cum ma plictiseam, era noapte si trebuia sa mai stau acolo… am decis sa fac o fapta buna. Sa-i explic. Poate pricepe ceva, si poate schimba ceva, ca sa nu mai trezeasca reactii…  Si a urmat acest dialog: Mirandolina:  « Salut. Uite ce e. Nu vreau sa par uracioasa sau elitista. Sunt foarte deschisa si foarte dornica de a cunoaste oameni. Insa ma uit pe cine accept in lista mea, iar detaliul cu swingclubul nu prea ma incalzeste, oricat as fi de liberala in gandire. Apropo de Facebook si acceptarea oamenilor in lista, ai mai multe detalii aici: http://www.mirandolina.ro/2010/02/24/popularitate-in-real-si-n-virtual/ Ce sa zic… cam asta. O seara buna » Individul « scz ca ti-am solicitat prietenia VIRTUALA iti doresc un 8 martie nemaipomenit.Iti cer scz ca nu am sa ma uit pe www,mirandolina.ro,nu prea ma incalzeste o noapte buna si dv(tie) »   Mirandolina : « Sa fi sanatos! A fost fapta mea buna pe ziua de azi. Ma gandeam ca poate inveti ceva din asta si esti mai atent la ce iti scrii la profil. Take it easy, calm down, nu esti obligat sa te uiti nicaieri. »   Individul: « este interpretarea strict personala a dv(ta) ca a fost o fapta buna,pt mine nu a fost nu sunt obligat sa ma uit nicaieri e adevarat asa cum nici tu nu erai obligata sa imi explici motivul pt care nu m-ai pus pe lista exista butonul ignore sau blocat,sunt calm down o duminica minunata iti doresc iar clubul de swing este ceva legal este o afacere por moi nu practic asa ceva.La revedere si numai bine«    Mirandolina: « Nu ma intereseaza deloc practicile tale. As fi inteles mai mult asta, e libertatea ta personala. Dar sa faci o afacere din asta…. hm. Ma rog, treaba ta. Seara buna »   Individul : « vrei sa iti dau o afacere pe care o am si care e nobila?afacere in ghilimele–am o fundatie un ong prin intermediul careia am ajutat pers impreuna cu voluntari asa ca iti dau si eu un sfat din suflet nu judeca…