Mirandolina (eu, moi)

Scriu cum respir. Traiesc cu pasiune, si nu mi-e teama ca o sa ard pana la ultima bucatica. Nu ma economisesc…

Fara suflet n-as putea nimic.  Fara credinta, n-as intelege nimic. Fara iubire, n-as fi nimic.

Spirit ludic, care considera ca râsul e cea mai importanta arma pe care o avem in viata, voi continua sa zâmbesc şi să glumesc cât voi exista.
Iubesc, respir, traiesc, exprim, toate la intensitate maximă. Nu ofer şi nu doresc jumătăţi de măsură.
Şi mai ales, scriu. Scriu cum respir.

Fosta jurnalista, ca profesie. In continuare jurnalista in interiorul sufletului, caci aceasta nu e o meserie, ci o stare de spirit. Meseria o mai practici sau nu, starea de spirit e suflu interior, intrinsec component al personalitatii.

Comunicare este al doilea nume al meu. Curioasa, activa si rapida, imi place sa fiu spontana si am pasiuni multiple (ca si personalitati multiple).
Uneori intai ma avant cu capul inainte si apoi constat unde sta zidul (daca aud poc).

Pe vremuri, as fi fost mai prolifica, descrierea proprie ar fi imbracat mai multe valente, ar fi explorat mai multe cotloane.
Acum, insa, sunt intr-o perioada mai radicala, in care fac curat in jur, in care aleg esentialul. Nuantele le puteti descoperi voi (sau le stiti, deja, – unii dintre voi, – pe unele ).

Pentru alte detalii, nedumeriri, dileme imi puteti scrie: mirandolin@gmail.com

Ancienne journaliste (et toujours journaliste dans l’âme), communication est mon second prénom. Curieuse, active et rapide, j’aime être spontanée et j’ai des passions multiples (autant que de personnalités).

3 Comments

  • Bonjour Mirandolina! 🙂 pai spun si eu: »t’as de beaux yeux, tu sais… » 🙂 (Jean Gabin catre Michèle Morgan în « Quai des brumes »…)
    * * *
    ma bucur c-am dat de blogu’ tau si sper sa am timp pentru a-l « rasfoi » periodic… salutari toulousene, sanatate si-o saptamâna spornica! amicalement, Mélanie NB

    1. Si eu ma bucur de « cunostinta » virtuala, nu stiu cum ai ajuns aici, dar eu mi-am facut studiile la Bordeaux, cunosc bine Toulouse, apoi am lucrat niste ani pe Coasta de Azur.
      Multumesc mult pentru ochi, oh, ce replica…. ce filme! 🙂
      ne mai vedem/citim/auzim

Laisser un commentaire

Votre adresse e-mail ne sera pas publiée. Les champs obligatoires sont indiqués avec *