Independenta si autenticitate

9 mars 2010

In ultimele zile mi s-au spus cateva lucruri… pe care le consider cele mai frumoase complimente.  Unul e: « te stimez enorm pentru curajul de a te arata asa cum esti« , celalalt « Imi place stilul tau independent si direct« . Si am realizat ca nu e prima oara cand mi se spune asta. Mi se spune ca ma arat asa cum sunt, ca e un curaj de a face asta. Pentru mine sunt complimente pentru ca e una din valorile mele cele mai importante. Adevarul, autenticitatea.
Si mi s-a tot spus asta de-a lungul vietii, poate ca si mai mult acum, in ultimul timp… « Reiterez ca esti curajoasa, pentru ca a scrie si a impartasi asta tine de intimitate, si prin tranzitivitate, rezulta ca impartasesti intim trairile. » Am auzit asta de la oameni complet diferiti, multi, femei ca si barbati, cu varste diverse, trecut diferit, trairi diferite, experiente de viata diferite.
Eu am avut asta in mine de la inceput. Asa sunt eu construita. Poate ca e ceea ce numea mama, in copilaria mea « extremism ». Latura aceasta de autenticitate, de independenta cu orice pret, de ne-aliniere. Oh, nu-s anarhista. Ma « incolonez » si eu. Dar trebuie sa cred cu adevarat ca sa adopt o cale, o idee, un crez.

Dar ce nu inteleg e… cum adica, ceilalti, majoritatea, nu traiesc asa? Nu-s autentici? Si cum traiesc? Disimuleaza tot? Ascund trairi, ascund esenta lor ca oameni? Isi invaluiesc in sute de draperii opace sufletul si ceea ce sunt? De ce? Cum? La ce foloseste?

Si interactioneza cu ceilalti prin intermediul unei personalitati disimulate, false, create din bucati de personaje inexistente?
Si ce relatie interumana autentica poate iesi intre doua personaje disimulandu-si trairile si esenta umana?
Retorice intrebari, evident…

Scriu cum respir. Traiesc cu pasiune, si nu mi-e teama ca o sa ard pana la ultima bucatica. Nu ma economisesc... de ce as face-o? :) Spirit ludic, care considera ca râsul e cea mai importanta arma pe care o avem in viata, voi continua sa zâmbesc şi să glumesc cât voi exista. Iubesc, respir, traiesc, exprim, toate la intensitate maximă. Nu ofer şi nu doresc jumătăţi de măsură. Şi mai ales, scriu. Scriu cum respir.

8 Comments

  • ohooo…. si cati sunt asa !!! si cati isi ascund sentimentele !!!
    pai nu prea poate iesi nici o relatie… e doar « un fake » cum sunt cele dupa marci celebre de haine sau incaltaminte facute de chinezi…
    si e trist pentru cei care sunt asa, dar e alegerea lor…

    1. Nu vorbeam deloc de sentimente aici, Viviana.
      Ziceam de esenta lor, de modul lor de a fi. De ceea ce sunt ei.
      Iar in privinta relatiei, vorbeam de relatie in sensul larg. Nu de relatie sentimentala.
      De orice interactiune umana…. Si cum sunt interactiunile cladite pe lucruri disimulate?

  • Draga Mirandolina,

    Si eu m-am intrebat candva cum reusesc altii sa traiasca asa, prin disimulare. Ei, si am aflat cum apar bolile, mai ales bolile sufletului. Nu vreau si nu inteleg sa fiu fals.

    Dar fiecare are dreptul de a alege.

  • Buna Gabi.
    Putini au inteles de ce mi-am intitulat blogul personal « Ger in patria desertificarii ». Ce ai scris tu mai sus reprezinta exact esenta motivatiei mele. Ma invart ca si tine in aceeasi lume, respir acelasi aer, vad aceleasi fete si constat mereu cat de multi sunt cei care traiesc in spatele draperiilor. Oglinzi ascunse in spatele altor oglinzi.
    Daca la mine, la tine si poate la altii este vorba de o perceptie personala intarita de comentariile unor oameni, exista (la trecut) o extraordinara carte pe piata (parca se numea …Escu si era scrisa de sefa de la Interact) in care se publica un studiu amanuntit comportamental prin care se demonstra cifric de ce in Romania falsul si traiul in minciuna reprezinta prioritatea. Nu pot dezvolta subiectul aici, dar iti recomand cu caldura, tie ca si tuturor celorlalti, sa lectureze aceasta carte.
    Concluzia finala nu este contemplativa: daca vrem normalitate, asa cum vrei tu sau eu, trebuie sa luptam pentru schimbarea mentalitatii.

    1. Da… trista lume, triste masti.
      Am sa caut si am sa citesc cartea, multumesc mult de recomandare.
      Si da, ai dreptate, trebuie sa luptam, nu sa stam cu mainile incrucisate. Eu vreau sa schimbam lumea. Toti impreuna, vom reusi…

  • Conveniența socială ne sfătuiește că este mai decent să fim îmbăcați. În același mod trebuie acoperită și intimitatea, altfel devine foarte ușor vulgară!

    1. Doua viziuni complet diferite.
      Cei care ma privesc nu par a vedea vulgaritate… deci cred ca nu e cazul.
      Iar pentru cei care ar vedea asta, sa-si intoarca privirea in alte parti, nu-i obliga nimeni sa se uite intr-o anumita directie.
      plus ca te inseli un pic. Nu e vorba de intimitate exhibata. E vorba de a fi adevarat, sincer, de a nu fi fals si prefacut, de a promite cand stii ca poti sa tii, de a nu face complimente desarte, doar ca sa fie, de a nu linge si a nu peria.

Laisser un commentaire

Votre adresse e-mail ne sera pas publiée. Les champs obligatoires sont indiqués avec *