de fetite

Nu vorbesc vulgar, si nu imi place sa folosesc cuvinte din sfera aceea. Vin dintr-o casa/familie unde a spune « dracu » sau « misto » era considerat foarte urat, deci altceva nici atat. Si nu, nu e ipocrizie, tot restul este in coerenta cu acest lucru. Cei care ma cunosc stiu ca nici suparata, nici obosita, nici nervoasa, nu numai ca nu stiu sa injur, dar nici nu stiu sa rostesc vreun cuvant mai « colorat. » Nu, nu ma ofilesc daca aud vreunul, dar in regula generala prietenii mei apropiati si cercul meu de cunostinte nu folosesc vulgaritati decat foarte rar, in momente extreme, nu ca o norma. Nu sunt ipocrita, cum am spus mai sus nu mor daca aud nu stiu ce, dar prefer sa nu folosesc si sa nu aud la ordinea zilei vulgaritati. Simt ca am suficient de multe cuvinte ca sa imi pot exprima orice traire si orice sentiment fara a ajunge la o vulgaritate. De altfel, ador cuvintele si ma joc cu ele, folosesc mereu extrem de multe cuvinte care nu sunt in fondul comun al limbii. Nu mi se pare deloc sexy sau de bonton sa vorbesc presarand vulgaritati. Am avut parte de parteneri suficient de maturi (chiar si cei foarte tineri) incat sa nu ii excite asta (*doar asta) ; am avut cu ce (*altceva) sa-i provoc. Nici macar in adolescenta n-am avut tentatia sa vorbesc asa, nici macar din bravada, asa cum n-am avut tentatia sa fumez. Pur si simplu. Si nu ca ma abtin, asa sunt eu, asa imi vine mie, asa imi este constructia. Nu judec pe nimeni care face alte alegeri decat mine. Nu stramb din nas si nu fac pe pretioasa. Fiecare sa faca exact cum ii place si cum simte, e o lume libera, si frumusetea consta in diversitate. Spun doar ca eu nu simt, cine ma cunoaste stie sigur cum vorbesc 🙂 Nu-s constipata, asa sunt eu, si nici macar nu mi-ar sta bine altfel. Ar suna fals si total nefiresc. Asa cum ar fi daca as manca acasa mereu cu mainile, iar in public m-as chinui sa mananc cu tacamuri. Nu ar fi natural, ci, dimpotriva, caraghios. Asa si cu limbajul, mie nu mi-ar sta bine sa rostesc asa ceva, as fi ridicola. Singurul lucru la care as avea pretentia, este ca daca eu nu folosesc un anumit gen de limbaj, nimeni sa nu-l foloseasca in mod gratuit cand mi se adreseaza. share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It

​Am prins 14 pokemoni și sunt nivelul 4. Am început acum 12 ore, timp în care am făcut muuuulte altele. Plaja, cina la restaurant, plimbari in doi, discutii politice, etc. Fără îndoială la București nu voi mai juca deja. Oricum îmi pare simpluț,  tarotul pe care îl joc cu francezii e mult mai strategic 🙂 Pokemon Go nu mi se pare deloc adictiv. Nu implica suficientă gândire și logica așa încât sa mă poată « prinde ». Iar la București vânez pokemoni de ceva ani…. Bineînțeles ca mă numesc Mirandolina, ca sunt blondă și îmbrăcată în roșu.  PS. Frate, n-ai văzut așa tupeu. Pokemonul ăsta în farfuria mea de musaca. Nu mai exista respect… share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It

Pentru ca aveam o întâlnire la piata Victoriei și traficul bucurestean de decembrie este infernal, iar timpul meu e scump si nu doresc sa imi petrec viata la volan, am făcut o maxi excepție, am lăsat masina langa statia de metrou și l-am luat pret de 3 stații (observati cum timpul este scump si la altii, de unde si expresia, voit aleasa acum de mine, « pret de trei statii »). N-am mai mers cu metroul de o gramada de timp, așa ca am observat și ascultat oamenii, cu atentie si interes. Doi adolescenți privind în telefonul ei la niște poze de cadouri, care mai de care, purtau o discutie. El către ea: « Ai mei nu s-au obosit niciodată sa ambaleze cadourile. Le trânteau sub brad dacă încăpeau, dacă nu, lângă, și gata. » Mda. Și uite, cu remarca asta realizez ca pana și asta se moștenește. Am ales întotdeauna extrem de atent ambalajele, pana și etichetele și snururile sau panglicile cu care le asortez. Sunt parte din cadou, si au o noima, un rost. O menire. In plus, am ținut întotdeauna la cuvântul scris care însoțește cadoul, fie el și semnat Moș Crăciun. Dar intr-adevar, fac asta si pentru ca așa am văzut acasă. Detaliile sunt extrem de importante. La fel aranjatul mesei. Mancarea e mai gustoasa cand masa arata frumos, cand farfuriile sunt asortate, paharele si tot ambientul la fel. Mi se pare ca asa cum ma aranjez eu si imi asortez rochia cu pantofii, bijuteriile cu momentul, accesoriile cu rochia, exact asa si restul. Da, indraznesc sa spun ca ambalajul conteaza enorm! Iar sufletul pus in daruri valorează cel mai mult. Si e importanta știința de a reuși sa îl bucuri pe celălalt, chiar și cu un fleac, cu un lucru în aparenta mic, dar enorm emoțional si pentru ca i se potrivește sau stiai ca si-l doreste. share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It

Sa ne intelegem, mie imi place mult sa stau in medii masculine, din cauza subiectelor discutiilor. Intr-o adunare de fete (adunare zic, nu doua-trei-patru fete, ci de la 5 in sus, numai fete), discutiile sunt despre machiaje, pantofi, rochite, ce-a mai facut nesimtitul, copii, maternitate. Eu sunt cocheta si-mi plac pantofii si rochitele, dar nu pot reprezenta un subiect de discutie mai mult de 10 minute 😉 Cu baietii vorbesti altfel, altceva. Sigur, si cu ei vorbim de femei, motoare si masini. Dar dincolo de asta, cu ei vorbesti politica, filosofie, idei, literatura. De pilda, ultima oara, eu am vorbit aproape doua ore cu un barbat (jurist), despre de ce e aiurea sau nu sa se aplice codul civil din 1865, noi fiind intr-o adunare masculina. In fine, toata aceasta luuuuuuuuuuunga introducere ca sa va explic ca am ajuns sa scriu o postare de blog despre creioane de ochi, desi nu consider ca reprezinta, in mod normal, un subiect :)))) Ei bine, iata-ma scriind despre creioane. Le iubesc demult, de la prima vedere. Creioanele de ochi de la Bourgeois. Imi place tot: culorile, textura, durabilitatea, felul in care se folosesc (usor). Sunt bulimica la cumparat creioanele acestea. Ma opresc cu greu sa nu iau TOT. Duminica trecuta mi-am mai cumparat 2. Am inceput sa ma dau de luni cu unul (cel verde, din dreapta), si toata lumea ma intreaba cu ce m-am dat (cu eyeliner? cum de tine? ce frumos e!). Ei bine, e un simplu creion, dar ma rog, nu simplu, e un creion magic de la Bourgeois 😉 Tine 15 ore, fara sa se intinda, fara sa se stearga, fara sa para altfel decat dimineata, la aplicare. Nu va inchipuiti ca zic ca tine 15 ore pentru ca scrie pe el (habar n-am daca si ce scrie). Tine 15 ore ca am incercat eu, mie atat mi-a tinut, pana am revenit acasa si m-am demachiat. Poate ca tine si mai mult, cine stie. Una peste alta, daca vreti un creion cu miracol, acesta este…. 🙂 Acum astept sa ma duc sa-mi mai cumpar…. 😉 ps. cele din fotografie sunt doar cele cu care umblu zilnic in trusa de farduri din poseta. Toate imi plac, fie ca sunt Waterproof, Smooky, Metallise, Contour XL… toate share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It