O optime de viata furata

29 mai 2009

Despre orasele care se sufoca, despre circulatia haotica s-au scris tone de cuvinte, s-au aruncat mii de acuzatii, s-au rasuflat sute de nadufuri. Nu vreau sa mai scriu si eu despre trafic, si nu e nimic de spus… Vreau doar sa spun ca asta imi fura din viata. Abia asta toamna, cand am fost plecata si am stat intr-un oras de provincie timp de doua luni, am realizat diferenta. Eram acolo pentru un proiect anume, cu o miza puternica si pe termen limitat. Munceam mult, in fiecare zi, ore intregi, dormeam putin. Si totusi, aveam mai mult timp pentru mine.  Cu mult mai mult timp. Abia atunci, rupta de orasul acesta al haosului, am realizat ceva: din 24 de ore, aproximativ 3 mi se fura. ZILNIC. Zilele mele, acelea care par prea scurte, care nu ajung, nu au decat 21 de ore, nu 24. 3 ore pe zi pe care le petrec in trafic. Nu dorm, nu muncesc, nu visez, nu citesc. Nu fac dragoste, nu creez, nu ma distrez, nu gatesc. Sunt 3 ore in fiecare zi, pierdute pentru orice altceva. 3 ore in care stau, si nici macar nu stau… 3 ore pe zi inseamna peste 45 de zile pe an. Inseamna 456 de zile la 10 ani. Inseamna 1140 de zile in 25 de ani. Adica 38 de luni, adica 3 ani si 2 luni. Inseamna ca dintr-o perioada de 25 de ani, de fapt, 3 ani si 2 luni dispar in ceata. Nu dorm, nu muncesc, nu visez, nu citesc. Nu fac dragoste, nu creez, nu ma distrez, nu gatesc. Nu povestesc, nu rad, nu impartasesc. M-am simtit furata de marele oras. E un pret scump pe care mi-l cere. Pe care mi-l ia, de fapt nici macar nu mi-l cere. Si pe de alta parte, acolo unde am inteles asta, unde am constientizat acest calcul, desi aveam mai mult timp pentru mine, ca sa ma regasesc, ca sa muncesc, ca sa fiu eu, recunosc ca o viata mai lunga decat acel proiect, limitat in timp, nu vedeam in acel orasel.  Si nu era vina lui. Ci vina mea, nascuta in plina aglomeratie. Sunt citadina pana in maduva oaselor. Nu pot respira decat tevi de esapament, ma hranesc cu aromele de asfalt incins si ma delectez cu sunetele de sirene si claxoane. Si totusi… Orasul imi fura din viata pentru a putea trai. Aici. In alte parti, orasele stiu sa fie altfel.  O sa scriu si despre asta, candv share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It

📌
5💬 read more

Stopul etern

16 mai 2009

Am observat ceva, de cateva luni, ba chiar poate ani. Exista un semafor, foarte aproape de casa mea, pe unde trec zilnic de cateva ori, cam in orice directie m-as duce. Ei bine, acest semafor, dupa regulile probabilitatilor, ar trebui sa fie uneori rosu, uneori verde, atunci cand ajung in dreptul sau cu masina. Ei bine, nu. Acest semafor este mereu rosu. Indiferent la ce ora ies din casa, la ce moment, in ce fel, acest semafor este mereu rosu cand ajung la el. Niciodata, dar niciodata, de luni intregi, nu este verde cand ajung la el. E mai mult decat ciudat acest lucru…. share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It

📌
0💬 read more

Echipa BTL MediaCom a luat premiu la Campionatul international de gatit in aer liber

12 mai 2009

Aveti un reportaj foto cu autori combinati, aici. M-a amuzat ideea participarii la Campionatul International de Gatit in Aer liber, in parcul Izvor, si , recunosc, am vazut in acest eveniment, care imi placea ca si concept, si o ocazie potrivita de a ma promova. Si nu in ultimul rand, de a « scoate capul in lume », caci ma lupt de aproximativ doua luni cu o amenintare de depresie… Vineri am facut cumparaturile, pregatirile (gandisem aranjamentul standului, imbracamintea), avand in vedere ca la notare, juriul putea acorda cate 10 puncte si pentru aceste aspecte. Decisesem demult, si fara sa ezit, reteta pe care aveam de gand sa o pregatesc. Doua motive puternice pentru aceasta alegere: 1.mi-e draga mancarea asta, si de cate ori am facut-o, am starnit numai admiratie; 2. e simpla de facut. Am banuit ca in aer liber, cu mijloace limitate, nu e cazul sa ma intind la multe ore de preparare, cu focul pe care nu-l stapanesc la fel de bine ca pe cel din bucataria mea. Si am stiut ferm de la inceput ca multe sanse am daca imi cultiv brandul meu personal, atentia pentru detalii, si daca aranjez masa cum as face-o acasa, in culorile vii pe care le am si la mine (de cand am reusit sa scap de mobila neagra care era in ea insasi motiv de depresie). Am dormit putin in seara de vineri spre sambata, adica mai exact, 3 ore. Dupa 3 ore, scularea la ora 7.30. La 9-9.30 trebuia sa luam standurile in primire. Concursul incepea la ora 11. Noi participam la Competitia de Gatit in aer liber, sectiunea Plita. Alaturi de mine, in echipa, s-a inscris mama, careia ii multumesc enorm pentru sustinerea la toate nebuniile care-mi trec prin cap. Si bineinteles, in echipa noastra erau prezenti Zeta si Zorro, cu papioane rosii, de sarbatoare, asortati la culorile echipei (caci evident, ce culoare ma poate caracteriza pe mine mai bine decat rosul… si albul vara– fara nici o conotatie:) ) Zeta nebunica Zorro, ganditorul Ne-am ciondanit un picut pe diverse teme, dar mama s-a prins repede in joc, si a avut idei, ba chiar dorea sa ne inscriem la mai multe categorii (vroia sa participe cu spuma ei de capsuni, unul din hit-urile ei personale gastronomice, la sectiunea desert, si cu faimosii tocinei la sectiunea gatit la plita). Desi am vazut de dimineata ca sunt multe standuri cu profesionisti, multe restaurante (Cabana Vanatorilor, Rozmarin, etc), si desi concursul avea ca regula ca toti participam si concuram in acelasi timp, nu pe sectiuni profesionisti-amatori, nu m-am descurajat, caci cred cu putere in faptul ca daca ai o personalite puternica, pe care stii sa ti-o afirmi, aceea e sansa ta. (si rezultatul nu m-a contrazis) Am facut escalop cu smantana si stafide, voi da si reteta pentru doritori. De aceasta mancare ma leaga multe amintiri placute. Am invatat sa o fac in Franta. Nu cred ca-mi amintesc, din pacate, cum si de unde, si nici cand am facut-o prima data. Insa stiu…

📌
0💬 read more