Google

Am de ceva timp cont pe G+. Era firesc, pentru ca am fost utilizator beta la Gmail, inca din 2004, sunt unul din primii romani cu cont pe Twitter, august 2007 (trebuia sa vad cu ce se mananca- interes profesional- dar nu m-a prins deloc). Bun. La prima vedere, nici G+ nu ma prinde, si ii gasesc multe neajunsuri. De altfel, am pariat pe faptul ca va esua (mai precis pariul e ca nu va depasi FB in 2 ani). Pariul ajunge la « maturitate » pe 13 iulie 2013. Om trai si om vedea. Eu ma bazez pe diverse chestii, nu numai pe o parere personala. In primul rand pe faptul ca, exact ca in cazul telefoniei mobile, oamenii se aboneaza in reteaua de telefonie unde sunt abonati prietenii lor. Asa si in retelele sociale. Iti faci cont unde sunt deja prietenii tai. Majoritatea prietenilor sunt acum pe Facebook. Pana sa se produca fenomenul de portabilitate (din telefonia mobila), respectiv migrarea, va dura destul de mult. Oamenii sunt acolo, (in FB) cu liste facute, poze incarcate, content creat, prieteni stabili, obiceiuri deja create, automatisme asimilate…. Prea mare deranjul sa migreze. Dar nu despre asta vroiam sa scriu aici. G+ are serviciu de geolocalizare. Si dau eu click dimineata ca sa explorez, sa vad ce e, cum e, curioasa de orice chichita tehnica.  Booon. Si-mi afiseaza fix strada mea. Mda, foarte tare. Si ce am visat azi noapte nu-mi spune G+? Sau daca am dormit pe partea stanga sau pe partea dreapta? O sa avem senzori si-n pat…. Scenariu: dimineata, deschizi laptopul, te conectezi la Google si o voce iti recita: « Buna dimineata, astazi este 2 august 2011, afara este senin si o temperatura de 20 de grade. Noaptea trecuta ati dormit 5 ore si 22 de minute, din care 3 ore 47 pe stanga si 1 ora 35 min pe partea dreapta. Timp de 18 minute ati visat o calatorie in Tibet, timp de 21 de min v-ati visat iubitul. Nu v-ati trezit nici sa mergeti la baie, nici sa beti apa. Ati dormit dezvelita. Atentie, daca maine dormiti dezvelita din nou, veti raci. Coordonatele dvs sunt: latitudine… longitudine… Astazi, urmatoarea deplasare se va efectua la adresa… unde veti petrece…. ore. Aveti o intalnire la ora… pe strada…. Atentie, astazi trebuie sa cumparati lapte si ciocolata, ieri ati mancat-o pe ultima. Aveti o oferta la…. vedeti in dreapta, in email, in publicitatea contextuala. Sa aveti o zi buna! Observatii: stim ca mergeti cu viteza cam mare si beti cam multa cafea. Riscati sa trebuiasca sa va afisam publicitati contextuale de comenzi taxiuri, respectiv de cabinete medicale. Sa aveti succes, pana la urmatoarea conectare, in cateva ore. Ah, ca era sa uit: beti mai multa apa plata! » Acum, dincolo de gluma, mi se pare grav. Una e sa fac eu check in cand vreau [CAND VREAU] pe foursquare, unde vreau, alta e sa-mi ia urma automat. Deci in G+ apesi un buton, iti zice pe ce strada esti, si o publica automat….Mai…

Nu e de râs, e de plâns, ba chiar de fugit cât ne țin picioarele, cât de departe se poate. La Pitești, o clasă întreagă de elevi care dădeau bacalaureatul a scris în locul rezervat numelui și prenumelui lor, Ion Popescu, pentru că li se arătase un model. Infiorător. Atât îi duce capul. Când vor îmbătrâni generațiile noastre, iar aceștia vor fi generațiile care vor munci, ce se va alege de țara asta? Atunci de ce să mă mai mir de căutări pe Google de genul: cum sa lesin, cum  faci un id mama  si tata, ce este echilibrul lumii?, cum pot sa lesin mai repede (lol), dragoste la schimb, de ce nu ma intelege lumea, de ce au oamenii emoti (nota: la toate interogarile am pastrat « ortografia » initiala), cum trebuie sa ma port in lume cu alti necunoscuti, cum se pupa la emoticoane, nu ma mai suna mi-e dor de el cumplit, indispensabila pentru viata mea, ma simt o copila pierduta, suntem mai egali, prietenia dintre mine si hamsteri, www.hai sa ne cuplam, hamster ochii, cate suparari am tras de mi, ce reprezinta ochii sinceri, cat poti sta lesinat, am dreptul de a fi suparata pe mine, care sunt lucrurile ce v-au placut la o floare si 2 gradinar, castigi 500 lire sau 500,000.00 lre la loteria mailurilor ?, cu cine va intelegeti mai bine cu tata sau cu mama?, cum ar trebui sa povestesc o schita?, cum dau add unui prieten la hi5, emoticon care lesina, emoticon cu sange, emoticons cum se face o inima, eu si floarea, cums a faci bani din spamuri, diferentele lumii, download spamuri, imagine in care sunt 3 emoticons un sarut ala cu limba, nu sunt toleranta cu, joc cu mama si tata, nu lasa parintii sa hotarasca pentru tine, oglinda de vazut in ea pe net, cat poti transmite prin ochi, versuri: ma simt prizonier inlantuit si nu pot invata, emoticon cu lesin, cum sa ma schim cind prietenul mi-o cere, emoticon de oameni, lucruri din emoticoane, emoticon »lesin », nu poti sa citesti in ochii mei, statusuri de fatarnicie, iubita mea nu intelege reciprocitatea, un lesin perfect, iti dau bani parintii, ce ests apocalipsa, cel mai mare ochi din lume, eu cred ca oglinda lor este scrisul ce lasa mana lor, nu te iubesc putem fi prieteni, prietenia nu exista, statusuri de toleranta, ststusuri sa lese lumea surprinsa, cafea nedormit si nemancat, tradu cine se iubeste se tachineaza, din oglinda i oglinda ma vad diferit, cum sa pastram o prietenie… Altfel, n-avem onestitatea de a recunoaște că da, școala românească scoate tâmpiți. Nu numai din acestia, dar cert, într-o proporție mult mai mare decât în generațiile anterioare. E teribil. Intamplarea cu cei 30 de Ion Popescu demonstreaza din plin. Nu stiu sa gandeasca dincolo de o chestie…. Nu stiu si nu pot sa o faca. Si ma miram, acum ceva timp, de unul din acestia care cauta pe Google « cum sa pastrezi o relatie« . El era « in norma », din pacate. Sunt trista. share: Bookmark on…

Am avut in ultimii 18 ani, dilema limbii, daca nu chiar mai demult. Acum insa, devine de netransat. Acuta. Sunt nascuta si crescuta in limba romana, mi-e draga, o iubesc, imi place sa ma joc cu ea, sa imi fie metoda, instrument, arma, sa cuceresc, sa supun si sa sfarsesc cu ea, prin ea, cu ajutorul ei… La 18 ani jumatate am plecat in alta tara, a carei limba o vorbeam déjà, din dragoste o invatasem (dragoste adolescentina pentru Alain Delon, zambiti va rog, acum gata, seriosi !). Mi-am ales o meserie legata intrinsec de limba, de exprimare. Mi-am ales sa fiu jurnalist. Am fost student si apoi jurnalist de limba franceza, observand, relatand, scriind in franceza. Gandind, visand, traind in franceza. Enervandu-ma si bucurandu-ma in franceza. Iubind in franceza. Am obiceiul sa spun, si e adevarat, ca pana la 27 de ani nu am spus «Te iubesc» in romana, acel te iubesc de amor, pasional, si nu cel pentru parinti. Am spus-o in romana, doar ca sa ma joc si sa-l invat si pe EL cum se spune asta pe limba mea materna. Am revenit in Romania, am facut aceeasi meserie, legata de cuvinte. Cu neologisme la inceput, vorba unui coleg de redactie 😉 Dar cu la fel de multa pasiune. Am reinvatat sa plang si sa rad in romana. Sa visez in romana. Fara sa vreau, m-am indepartat de franceza, desi 10 ani din viata si din suflet sunt acolo si vor fi mereu. Acum insa am o teribila dilema. Mi-am regasit, pe Facebook, fosti colegi de facultate (toti francezi) si fosti colegi de redactie, tot francezi, am si multi amici francezi din Romania. Unii din ei se chinuie sa inteleaga ce tot postez eu pe «mur»…Ca sa inteleaga, mi-au marturisit ca incearca cu Google, prost si nefinisat profesor, cu neajunsuri evidente. Nici nu vreau sa-mi inchipui ce iese tradus cu Google ce scriu eu in romana, cu jumatati de intelesuri, cu surasuri sau incruntari presarate printre silabe. Exista mai ales unul din ei care chiar se straduieste constant sa inteleaga ce spun. Ma simt ingrata si aiurea, ma simt incompleta ca nu pot sa scriu intr-o limba universala, pe care toti cei care-mi sunt dragi si importanti sa o inteleaga fara probleme. Iar ceilalti, deloc. Nici sa n-o vada, de fapt. Sa fie ca o cerneala invizibila, o limba invizibila, pentru cei cu care nu am legaturi sufletesti de vreun fel (cu un grad de intensitate mai mic sau mai mare, dar existente). Ma simt frustrata ca refuz unei treimi din lista mea de Facebook (pe putin), accesul la ceea ce gandesc, la ceea ce ma face sa rad, la ceea ce ma enerveaza, la ceea ce ma insenineaza, la ceea ce ma incrunta, la ceea ce am decis sa fac public, la ceea ce vreau sa dezvalui din mine si sa arat lumii. Dar sa scriu in franceza, doar in franceza, iar nu ar fi acceptabil. Nu pentru mine, eu sunt in continuare indragostita de aceasta limba, o iubesc visceral, din rarunchi, o…

Acum, ca tot s-au apucat sa vorbeasca de Google si X si Vanghelie, mi-am amintit ceva. Cea mai tare cautare pe Google pe care am vazut-o in ultimii ani (si nu, nu are legatura cu blogul, ci am vazut pe cineva cautand asta…), este « cum sa pastrezi o relatie » 🙂 Generatiile care s-au nascut cu internetul au impresia ca Google are raspuns la orice. Ca si cand exista solutii gata pregatite:) share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It