Google

Acum doi ani jumatate scriam asta: Google + si geolocalizarea. Am ras, am glumit, problema e ca intre timp, lucrurile au avansat, si nu in bine. Pentru ca am telefon cu Android, Google ma spioneaza la greu. De ceva timp (sa zic doua trei luni), am observat cu ingrijorare cum sistematic, zilnic, imi propune telefonul sa ma duc la birou (sugerandu-mi in acelasi timp sa dau accept la setarea ca da, acolo e biroul meu), si sa ma duc acasa (aceeasi poveste « vreti sa setati acel loc ca fiind acasa? »). M-am incapatanat extrem sa nu setez nimic, si m-am enervat (aiurea, adica degeaba…. ca nu rezolv nimic), pentru aceste practici. Tineti cont de faptul ca NICIODATA n-am setat casa/birou ca locatie, nici pe telefon nici pe internet, si ca NICIODATA nu m-am dus cu ajutorul GPS-ului din telefon sau a hartilor Google de la birou acasa (zau, sunt bucuresteanca, imi cunosc orasul bine, mai ales centrul…). Si astazi, ce sa vezi? Ia uite ce face Google…. E ziua cuiva, si ii afiseaza:   Mie mi se pare fix inspaimantator…. Ma intreb ce mai pot inventa? Vorba lui Bogdan, « in curand ne vor trimite flori la usa, si cadouri. » Teribil. Si mai grav e ca majoritatea nu-si dau seama ca nu este in regula. Multa lume ar putea spune <How nice, mi-a urat Google « La multi ani »>… Nu zau? Si cu argumentul, pe care l-am auzit de mii de ori, daca nu de sute de mii <Eu n-am nimic de ascuns.> Si ce, daca n-am nimic de ascuns, e normal sa-mi umble Google cu de la sine putere in chiloti? Sigur ca am alegere si acum. Ma pot deconecta de la orice cont Google (tot… Gmail, Youtube, Google Search). Nu e chiar usor, dar da, o mai pot face. Problema este ca lor nu le pasa, caci eu fac parte dintr-o minoritate (care realizeaza ca nu-i in regula), iar majoritatea (restul clientilor), oricum nu pricepe care e supararea mea. Pai asta e progresul, uite ce interesant… Vai, ce bine. <Ia uite, imi zice pe unde sa o iau, ce sa fac maine. Pai daca uitam?> Infiorator. In curand, cum ziceam si in postarea de acum doi ani jumatate, sa vezi ce am sa patesc daca uit sa merg la cumparaturi (mai ales asta, ca asta era ideea oricum! suntem o lume de clienti, mai cu voia mai cu forta). O sa-mi livreze la usa ce au observat ca iau de obicei, si-mi vor retrage banii din cont, automat, ce dracu sa ma mai deranjeze? Eu pot viziona tamp clipuri publicitare, intrerupte de un simulacru de viata… share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It

Acum ceva timp, DSN mi-a pus niste intrebari, la care am raspuns cu drag. Am publicat atunci textul jumatate jumatate, adica jumatate la mine, jumatate la el. Aceasta este jumatatea care a fost pana acum doar la el. « Poate ca e pretentios spus interviu… Am intrebat-o […]  cate-n luna si-n stele. Despre ce-am vorbit si ce-a avut de spus, va invit sa descoperiti in continuare. Vorbeste putin despre ce inseamna comunicarea in presa, ce presupune? Si ce presupune comunicarea din postura de consultant pt. o persoana? Dar aceea din postura de om de PR, pt. o companie? In ce priveste comunicarea in presa pentru o companie, respectand principiile in care cred foarte tare: loialitate, neindepartarea de adevar, trebuie sa servesti interesele companiei respective si sa oferi punctul sau de vedere. Insa, repet, lucrurile se pot face si “cinstit”. Comunicarea din postura de consultant pentru o persoana este, din punctul meu de vedere, una din cele mai interesante fatete ale comunicarii. Este foarte important, insa, sa fie armonie si compatibilitate intre cele doua personalitati: a persoanei consiliate si a consultantului. Fara aceasta compatibilitate, relatia de consultanta nu se poate, oricat de valoroase ar fi cele doua personalitati umane potential implicate. In ce priveste postura de om de PR pentru o companie (subinteleg intern), atributiile sale sunt destul de apropiate cu cele din outsourcing. PR-ul este vocea companiei, trebuie sa ofere opiniile acesteia, dar intr-un mod deschis si decent. Lucrezi intr-o agentie care ofera service complexe de comunicare. Ce servicii din portofoliul firmei iti sunt cele mai dragi si de ce? Numeste 2-3! Evident, comunicarea cu presa e pe locul intai, ca fost jurnalist, n-are cum sa nu-mi placa. Cu tot ce presupune ea: scriere de comunicate de presa, organizare de conferinte de presa. In rest, organizarea de evenimente imi place destul de mult. O privesc cu seriozitate, dar si ca pe o joaca. E frumos sa concepi un eveniment, sa-l construiesti, sa-l vezi intamplandu-se sub ochii tai. E magic. Ii inveti pe altii cum sa abordeze relatiile cu presa! Care este regula de aur a comunicarii cu media in Romania? Daca o firma are o problema de imagine de la un articol aparut in presa, care ar trebui sa fie abordarea firmei? Dar a mijlocului mass-media respective? Regula de aur, am mai spus de cateva ori mai sus: decenta. Sa nu fii desantat in aprecierile despre tine insuti, sa nu te indepartezi prea mult de realitate. Oamenii detesta sa fie luati drept prosti. Iar daca o firma are probleme de imagine, intervine comunicarea de criza. Trebuie sa raspunzi, sa ai o reactie cat mai rapid, astfel incat sa dezamorsezi problema. Trebuie sa ai o reactie, nu e bine sa ignori si sa taci. Trebuie sa dai punctul tau de vedere asupra incidentului. Cat despre mijlocul mass-media respectiv, trebuie sa-si faca corect munca, respectiv sa raporteze lucrurile in mod profesionist, justificat, nedistorsionat, nepartinitor, fara resentimente sau idei preconcepute. Consultanta de imagine pentru un om cu imagine buna: ce presupune, care e obiectivul…

Codat, FB a ucis YM 🙂 Cel putin in ce ma priveste. Oricum, la mine in messenger n-au intrat niciodata decat oameni cunoscuti (cunostinte exclusiv virtuale ca exceptii absolute, si in cazuri absolut speciale), si, in general, n-am avut multi oameni niciodata in messenger. Sunt destul de selectiva (ca sa nu spun sever ca sunt foarte selectiva), si nu mi se parea ca am nevoie de discutii private cu oricine.  Asa incat, multi ani, la mine in messenger au existat putini oameni, si aceia din real, si evident ca nu toti cei doritori din real. Era doar un mod mai rapid de a ma gasi, sau de a-i gasi (in epoca asta in care mare parte din munca noastra se petrece in fata computerului). A, trec peste faptul ca inainte de messenger am folosit ICQ, ca atunci deja o sa spuneti ca sunt dinozaur 🙂  Nici nu-i tare gresit, am intrat totusi in al treisprezecelea an de prezenta online. YM-ul a fost magistral la timpul lui. Doar ca timpul lui e un pic apus, cel putin asa simt eu. Eu, recunosc cu mana pe inima, la mine messengerul a fost UCIS de FB 😉 Pur si simplu. Ar putea parea un pic ciudatel ce spun, ca FB-ul a ucis YM-ul, in masura in care stau cu chatul de la FB inchis (cu MICI exceptii, si asta)…. E ciudat doar in aparenta, in adanc, nu e. Pur si simplu, pentru ca internetul s-a dezvoltat foarte mult, brusc am simtit ca am multe {prea multe?} porti de comunicare deschise. Suficiente, oricum. Inventar: am doua adrese principale de email (una profesionala, una personala), plus nenumarate adrese secundare (nu mai zic), am trei numere de telefon mobil, si vreo doua fixe, am mesajele private de la FB (a nu se abuza de ele!!! dar exista, ca posibilitate), am profilul de FB in sine, partea publica, unde pot fi abordata suficient de usor, am profil de LinkedIn, de Google+, pana si de Twitter (nu stiu de ce zic « pana si de », ca am cont din august 2007, printre primii romani, dar acest « pana si de » se refera mai mult la faptul ca nu prea mi se potriveste acest minunat Twitter). Acum, ziceti voi daca nu-s suficiente feluri de a ma contacta… Messengerul a devenit, incetul cu incetul, obsolet. Asa l-am resimtit. Nu l-am mai deschis, nu l-am mai folosit. Il mai deschid acum, cand si cand, foarte rar, si atunci cu scop precis. Il deschid ocazional si specific, pentru o discutie programata, in general legata de profesional. Daca tot vorbesc de YM, mi-am amintit stresul unora despre detectoarele de stare (online/invizibil/offline). In primul rand ca minunatele detectoare de stare dau rateuri, nu functioneaza corect. Pe incercatelea. Pentru ca eu, fiind unu tehnica, doi Toma Necredinciosul, testez tot 🙂 Asa ca va spun ca toate dau rateuri. E gresit sa va incredeti orbeste in ele. In al doilea rand, si cel mai important din lume, chiar daca cineva vede ca esti conectat in starea invizibil, nu s-a inventat inca…

Ehe, ca daca n-ar fi, nu s-ar povesti 🙂 Si-a facut cont de G+ ca sa dea +1 la Facebook si sa foloseasca butonul +1 la publicitatea contextuala care apare in Google Ads 🙂 Iata: Later edit: Nu, nu insinuam ca pentru pagerank dadea MZ +1 la Facebook :)) Ci pentru imagine, evident, chestie de marketing, ca de aia a inserat-o in Google Ads 🙂 share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It