birou

Acum doi ani jumatate scriam asta: Google + si geolocalizarea. Am ras, am glumit, problema e ca intre timp, lucrurile au avansat, si nu in bine. Pentru ca am telefon cu Android, Google ma spioneaza la greu. De ceva timp (sa zic doua trei luni), am observat cu ingrijorare cum sistematic, zilnic, imi propune telefonul sa ma duc la birou (sugerandu-mi in acelasi timp sa dau accept la setarea ca da, acolo e biroul meu), si sa ma duc acasa (aceeasi poveste « vreti sa setati acel loc ca fiind acasa? »). M-am incapatanat extrem sa nu setez nimic, si m-am enervat (aiurea, adica degeaba…. ca nu rezolv nimic), pentru aceste practici. Tineti cont de faptul ca NICIODATA n-am setat casa/birou ca locatie, nici pe telefon nici pe internet, si ca NICIODATA nu m-am dus cu ajutorul GPS-ului din telefon sau a hartilor Google de la birou acasa (zau, sunt bucuresteanca, imi cunosc orasul bine, mai ales centrul…). Si astazi, ce sa vezi? Ia uite ce face Google…. E ziua cuiva, si ii afiseaza:   Mie mi se pare fix inspaimantator…. Ma intreb ce mai pot inventa? Vorba lui Bogdan, « in curand ne vor trimite flori la usa, si cadouri. » Teribil. Si mai grav e ca majoritatea nu-si dau seama ca nu este in regula. Multa lume ar putea spune <How nice, mi-a urat Google « La multi ani »>… Nu zau? Si cu argumentul, pe care l-am auzit de mii de ori, daca nu de sute de mii <Eu n-am nimic de ascuns.> Si ce, daca n-am nimic de ascuns, e normal sa-mi umble Google cu de la sine putere in chiloti? Sigur ca am alegere si acum. Ma pot deconecta de la orice cont Google (tot… Gmail, Youtube, Google Search). Nu e chiar usor, dar da, o mai pot face. Problema este ca lor nu le pasa, caci eu fac parte dintr-o minoritate (care realizeaza ca nu-i in regula), iar majoritatea (restul clientilor), oricum nu pricepe care e supararea mea. Pai asta e progresul, uite ce interesant… Vai, ce bine. <Ia uite, imi zice pe unde sa o iau, ce sa fac maine. Pai daca uitam?> Infiorator. In curand, cum ziceam si in postarea de acum doi ani jumatate, sa vezi ce am sa patesc daca uit sa merg la cumparaturi (mai ales asta, ca asta era ideea oricum! suntem o lume de clienti, mai cu voia mai cu forta). O sa-mi livreze la usa ce au observat ca iau de obicei, si-mi vor retrage banii din cont, automat, ce dracu sa ma mai deranjeze? Eu pot viziona tamp clipuri publicitare, intrerupte de un simulacru de viata… share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It

Am de ceva timp cont pe G+. Era firesc, pentru ca am fost utilizator beta la Gmail, inca din 2004, sunt unul din primii romani cu cont pe Twitter, august 2007 (trebuia sa vad cu ce se mananca- interes profesional- dar nu m-a prins deloc). Bun. La prima vedere, nici G+ nu ma prinde, si ii gasesc multe neajunsuri. De altfel, am pariat pe faptul ca va esua (mai precis pariul e ca nu va depasi FB in 2 ani). Pariul ajunge la « maturitate » pe 13 iulie 2013. Om trai si om vedea. Eu ma bazez pe diverse chestii, nu numai pe o parere personala. In primul rand pe faptul ca, exact ca in cazul telefoniei mobile, oamenii se aboneaza in reteaua de telefonie unde sunt abonati prietenii lor. Asa si in retelele sociale. Iti faci cont unde sunt deja prietenii tai. Majoritatea prietenilor sunt acum pe Facebook. Pana sa se produca fenomenul de portabilitate (din telefonia mobila), respectiv migrarea, va dura destul de mult. Oamenii sunt acolo, (in FB) cu liste facute, poze incarcate, content creat, prieteni stabili, obiceiuri deja create, automatisme asimilate…. Prea mare deranjul sa migreze. Dar nu despre asta vroiam sa scriu aici. G+ are serviciu de geolocalizare. Si dau eu click dimineata ca sa explorez, sa vad ce e, cum e, curioasa de orice chichita tehnica.  Booon. Si-mi afiseaza fix strada mea. Mda, foarte tare. Si ce am visat azi noapte nu-mi spune G+? Sau daca am dormit pe partea stanga sau pe partea dreapta? O sa avem senzori si-n pat…. Scenariu: dimineata, deschizi laptopul, te conectezi la Google si o voce iti recita: « Buna dimineata, astazi este 2 august 2011, afara este senin si o temperatura de 20 de grade. Noaptea trecuta ati dormit 5 ore si 22 de minute, din care 3 ore 47 pe stanga si 1 ora 35 min pe partea dreapta. Timp de 18 minute ati visat o calatorie in Tibet, timp de 21 de min v-ati visat iubitul. Nu v-ati trezit nici sa mergeti la baie, nici sa beti apa. Ati dormit dezvelita. Atentie, daca maine dormiti dezvelita din nou, veti raci. Coordonatele dvs sunt: latitudine… longitudine… Astazi, urmatoarea deplasare se va efectua la adresa… unde veti petrece…. ore. Aveti o intalnire la ora… pe strada…. Atentie, astazi trebuie sa cumparati lapte si ciocolata, ieri ati mancat-o pe ultima. Aveti o oferta la…. vedeti in dreapta, in email, in publicitatea contextuala. Sa aveti o zi buna! Observatii: stim ca mergeti cu viteza cam mare si beti cam multa cafea. Riscati sa trebuiasca sa va afisam publicitati contextuale de comenzi taxiuri, respectiv de cabinete medicale. Sa aveti succes, pana la urmatoarea conectare, in cateva ore. Ah, ca era sa uit: beti mai multa apa plata! » Acum, dincolo de gluma, mi se pare grav. Una e sa fac eu check in cand vreau [CAND VREAU] pe foursquare, unde vreau, alta e sa-mi ia urma automat. Deci in G+ apesi un buton, iti zice pe ce strada esti, si o publica automat….Mai…

Sapte zile ca sapte luni, ca sapte ani, ca sapte dureri distincte, ca sapte sute sau ca sapte mii de senzatii pustietoare, ca sapte milioane de sageti care te strapung pana in adanc. Te doare si nu poti sa le smulgi. Traiesti cu ele in corp, intre viata si moarte, suspendat. Nu dormi, nu mananci. Primare si comune, aceste lucruri devin (totusi!) atat de complicate cateodata. 40 de ore numarate in care nu poti sa adormi, desi corpul e fizic obosit. Dar exista acolo, in tine, o supraconstiinta care nu te lasa, te racaie, te zgarie pana la sange, iti lasa rani adanci si racaie si racaie, in asa fel incat n-are timp sa se cicatrizeze nimic. Ai lua macar un sfert de somnifer, stii ca ti-ar fi suficient ca sa adormi, caci nu iei niciodata nimic, dar, ca de obicei, n-ai medicamente in casa. Nu poti sa citesti, nu poti sa scrii. Nu poti nimic, te zvarcolesti. Sapte serpi reci iti inconjoara inima. Nu poti nici macar sa plangi. Iti inchipui ca daca vei reusi sa plangi, iti va fi mai bine. Aiurea! A doua, a treia zi, reusesti sa plangi. Si nimic! Lacrimile ustura si mai rau. Sapte galeti de lacrimi in sapte zari. Cel mai rau te doare ca nu intelegi, caci esti o fiinta rationala, care are nevoie sa stie. Poti sa accepti orice, dar ai nevoie sa pricepi.  A doua seara, dupa noapte alba, te tarai afara din casa, pana la masina unui prieten, in noapte. Te simti inutil, si regreti enorm, iti amintesti de anul trecut, de durerea din primavara. Ironia sortii. Apoi, pe vremea asta, surasurile tale de atunci, trezite atat de simplu tocmai de… si simti un gol in stomac! Nu ai chef sa te duci nicaieri, nu ai chef nici sa pui un picior in fata altuia, nici sa rasufli, ai curma toate astea, dar nu stii sa o faci. Te tarai, sperand ca te vei extenua, ca vei putea dormi, dupa. Nu dormi nici dupa, supracostiinta lucreaza, sapte milioane de ganduri te incoltesc. Trec orele si nici macar nu stii de ce si in ce directie trec. Sapte ore. Te doare tot orasul, te ustura aerul care te atinge, faci ocoluri mari ca sa nu treci pe trotuarele acelea, te-ar arde, ti-ar face rau, te-ar carboniza, ca sapte flacari imense ale unui incendiu de nestins. Te parjoleste geografia locurilor sacre. Nu-i mai cauti prezenta, pentru ca realizezi ca-ti e rau. Cateodata ti-e bine, alta data ti-e rau, in prezenta sa. Incerci sa-ti dai seama daca acum ti-ar fi rau. Incerci sa stai departe, sa ocolesti la sapte leghe in departare punctul nevralgic, sa nu pasesti pe trotuarele acelea. Dupa cateva zile, abia daca le stii numarul, ajungi la birou, ca in fiecare dimineata. Numai ca, spre deosebire de fiecare alta dimineata, vomiti. Brusc si fara drept de apel. Nici n-ai ce, caci n-ai mancat nimic de nu stii cate zile. Vomiti, si te sperii, caci stii ca esti puternic fizic,…