rezolvare

Ma batea demult gandul sa scriu asta, dar o tot amanasem, din cauza referirii la sex 🙂 Glumesc un pic 😉 Cred ca nu exista femeie care sa nu fie la un moment dat in viata ei (cel putin o data) agasata de faptul ca in jurul ei, raspunsul universal, la orice framantare, durere, intrebare, la orice problema, la orice circumstanta a vietii, este sexul. Ba mai mult, este raspuns si este si cauza;  astfel, atunci cand esti obosita, nervoasa, agasata, nemultumita, esti automat ne…. Ca si cand sexul ar putea rezolva absolut orice. Ambrozie universala, elixir de viata si de moarte, licoare magica, remediu atotputernic, sexul poate sterge toate problemele, toate durerile, toate frustrarile, toate incercarile. Evident ca nu. E o analiza prea simplista. Ar fi prea usor ca toate sa se rezolve prin sex, oamenii ar fi toti foarte fericiti, ca pana la urma nu-i asa mare filosofie sa faci asta 🙂 Nu neg importanta si virtutile sexului, evident, nu neg rolul sau in interactiunea dintre oameni. Este esential si are rostul sau. Ma revolt doar impotriva raspunsului (prea intrat in obisnuinta), banalizat, de: « ia cu sex ». Pai nu, din pacate nu totul se rezolva asa, si nici nu vine totul de aici… Ar fi prea usor daca dilemele profesionale s-ar rezolva asa. Daca problemele morale s-ar rezolva asa. Daca rascrucile la care trebuie sa o iei in dreapta sau in stanga ti-ar deveni mai clare asa, daca sexul ti-ar fi busola. Unde mai pui ca, in general, femeile, cand sunt preocupate cu adevarat si framantate, reusesc cu greu sa intre si cu mintea in « sport ». Si ramane strict un simplu exercitiu, fara mari virtuti. Si cred ca si la barbati e la fel. Doar ca diferenta e ca barbatilor nu le recomanda nimeni sexul ca raspuns universal valabil 🙂 Ferice de ei :)) ps. ia sa vezi cati prieteni mi-am facut cu asta :))) o parte care vor presupune ca sunt acrita, nebagata in seama, etc. Alta parte care vor presupune ca-s ipocrita… Nici una nici alta, oameni buni. Pur si simplu viata e mai complicata decat o partida de sex. Care nici ea nu e simpla, cateodata 🙂 Si mai e ceva, barbati (prietenii mei cei mai buni sunt baieti, in general): stiu ca o parte din femei v-au mintit (fara sa clipeasca) ca au orgasm cu voi (numai cu voi), si ca acest orgasm matura orice grija din mintea lor. Este doar o minciuna. Asta nu inseamna ca daca ele au probleme, voi nu puteti nimic pentru ele. Puteti, sigur ca puteti. Dar, uneori, o strangere de mana, o privire, o stragere in brate, o ureche care asculta, un umar ca sa-si plece capul, este mai important decat un moment fortat de sex, care oricum nu rezolva marile dileme ale lumii. share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin…

Chiar si cand fac tot felul de nebunii sau de chestii extreme, ma gandesc ca raul nu ma poate atinge, mai bine zis nici macar nu ma gandesc la rau. Am asa, o incredere in viata, by default. Traiesc de cand ma stiu cu credinta ca sunt norocoasa. Mie-mi vin tristeti doar din stari de inactivitate sau din chinuri sentimentale. Poate ca aceasta credinta ca sunt norocoasa ma fereste de rau (asa ar spune unii). Poate ca e de fapt, la limita incostientei (asa ar spune altii). Sa nu te gandesti niciodata ca te poate atinge raul, denota un soi de inconstienta, intr-un fel. Sunt constienta de inconstienta mea. Dar la mine este o inconstienta spontana 🙂 M-am obisnuit cu ea si e si calculata, intr-un fel, in sensul ca uneori ma gandesc « cum actionez daca nu reusesc ceea ce-mi doresc », adica imi fac o oarecare gandire alternativa, niste planuri B. Dar gandirea alternativa nu include nici ea raul, in continuare. Si, in afara de anul 2000, care a fost catastrofal de la cap la coada (fara nicio exagerare, a fost cumplit), restul… cred ca a fost bine. N-am picat niciun examen, am reusit cam ce mi-am propus. Am ras mult. Evident am si plans.  Sigur, au existat furtuni (ba chiar uragane) in viata mea, dar le-am supravietuit. Oare nu asta e cel mai important? Si poate exact din abordarea asta surazatoare, calma si {aparent} increzatoare in viata si-n mine, vine faptul ca oamenii cred ca am si am avut o viata usoara, ca am avut o copilarie fericita, ca sunt rasfatata de soarta. Nu-s. Ba chiar, ascund in mine drame teribile si intamplari extreme. Dar, cum am inradacinata in mine (prin educatie), credinta ca e indecent sa lasi sa se vada starile de spirit, si nu este demn sa te plangi (mai fac asta, dar doar cu cei foarte apropiati si intimi), ceilalti chiar au senzatia ca sunt rasfatata zeilor, si ca e usor sa fii in pielea mea. Aparentele de fata blonda careia ii reuseste tot si care are o viata usoara si tot ce vrea, inseala. Desi da, am luat premiul 1 pana in clasa a 12-a, si tot asa. Si nu tocilara, ca eram la mate-fizica, vedea-l-as pe ala care poate toci la mate ca sa mearga la olimpiade 🙂 Sau poate « antrenamentul » intampinarii si traversarii unor situatii extreme m-a determinat sa am abordarea asta « inconstienta » a vietii, credinta ca nimic rau nu ma poate atinge… Si nici macar nu inseamna ca-s impietrita, oh, dimpotriva, sunt un vulcan de trairi. Complicat inauntrul meu, dar nu mi-as dori pentru nimic in lume sa fiu altcineva sau altceva decat sunt. share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It

Mi-a placut matematica dintotdeauna. De cand ma stiu. Neavand amintiri din copilarie, nu mai stiu cu inceputurile de aritmetica si multimi. Stiu doar ca mi-a placut matematica intotdeauna. De prin clasa a V-a imi amintesc, insa, foarte bine. La propriu, adoram matematica. Sa rezolv ecuatii, probleme. Am mers la olimpiade, si nu din vreo obligatie sau ambitie… A, ba poate da, din ambitie, dar o ambitie buna, nu negativa. Mi-a placut enorm matematica. Din placere ma scufundam in probleme, puneam creionul pe hartie si rezolvam. Sigur, poate ca aveam si o inclinatie pentru. Parintii mei sunt amandoi ingineri electronisti. Firesc, potrivit inclinatiilor mele si placerii, la liceu am dat la clasa de mate-fizica. Evident am intrat, fara probleme. Si fizica mi-a placut. Mult, foarte mult. Am luat, de altfel, 10 la treapta a doua la fizica. Si 10 la matematica la bacalaureat. Si chimia mi-a placut, dar doar cea anorganica. La chimia organica s-a rupt firul de placere… Iar eu nu puteam invata de nevoie 🙂 Nu stiu sa tocesc, pur si simplu nu pot. Inca acum, adult, am o dificultate de a retine lucruri care nu-mi plac. Sau le retin si le rejectez rapid. Le uit imediat ce nu-mi mai trebuiesc. Memorie temporara, doar cat timp imi folosesc acele lucruri. Asa cum dadusem la liceu de mate-fizica, tot asa, in firul logic, am dat admitere la facultate la matematica. Unde am intrat 🙂 Insa, dupa primul semestru, am plecat in Franta, unde « mi-am facut de cap », si am dat examen la scoala de jurnalism, in 1992, un drum pe care n-as fi luat-o in Romania (prea proaspata « democratia », prea fragile « modelele », prea lejera « scoala de jurnalism »). Cateodata ma mai intreb (destul de des), cum ar fi fost viata mea daca as fi ramas la facultatea de matematica si as fi absolvit-o. Sigur, gandindu-va la evolutia mea ulterioara, la faptul ca am facut facultatea de jurnalism in Franta si am devenit jurnalist, dragostea mea pentru matematica poate parea surprinzatoare. Si nu e, totusi. Matematica mi-a structurat viata, gandirea, limbajul, comportamentul. Matematica imi influenteaza (in bine, zic eu), modul in care scriu. Spre deosebire de purii literari, eu, chiar daca fac fraze lungi, alambicate, compuse din multe propozitii, complicate, ele nu-s niciodata fara sens. Fiind o iubitoare de matematica, am logica. Aceasta logica ma face sa cladesc in mod temeinic frazele. Cuvintele n-au locuri intamplatoare in inlantuire, propozitiile au sens una langa alta, una dupa alta. Pot sa deschid fara probleme paranteze. Si chiar paranteze in paranteze. Ele vor avea intotdeauna sens, si nu odata mi s-a spus ca scriitura mea e usor de citit. Ei bine, eu stiu « secretul » acestei impresii. E usor de citit, pentru ca, intre altele, curge foarte logic, si n-are « gauri de rationalitate ». In plus, textul, desi fara « schita » sau schelet, e o constructie logica, pentru ca spiritul meu nu-mi permite sa il structurez decat asa….. Apoi am fost jurnalist in presa economica, si am scris pe domeniul IT si telecom. Sigur ca iubirea pentru matematica…