intensitate

Sex cu monitorizare

21 avril 2016

Am avut candva un iubit (inteligent si bun) care își număra femeile cu care facea sex. Eu am fost numarul 117. Dupa « șocul » veștii, eu, plina de umor, am dorit sa-mi fac un tricou cu numarul 117 🙂 Glorios 117. Omul era organizat, si ca sa le țină minte, le înscria intr-un carnetel. Cu niste minime detalii. Prenume, etc. Eram inca in epoca incipienta a internetului si tehnologiei, de telefoane mobile ce sa mai zicem, erau inca foarte rudimentare. Intre timp, dezvoltarea internetului a facut ca exista forumuri de recenzii (bine, alea sunt doar pentru escorte, dar orișicât, există). Iar dezvoltarea smartphone-urilor include azi si niste softuri care iti masoara nu numai de cate ori faci amor, ci, pe modelul unor softuri care măsoară pasii, viteza de deplasare, caloriile consumate, care îți monitorizeaza somnul, alimentatia, hidratarea, pulsul, ei bine, de ceva timp exista si niste softuri care îți măsoară frecventa raporturilor sexuale, îți localizeaza activitatea (doar dacă doresti tu, ca un fel de check-in amoros), iar altele, mai dezvoltate, îți măsoară durata actului si intensitatea acestuia (in functie de zgomote ambientale, etc). Am murit de ras cand am citit asta, deunazi, intr-un ziar foarte serios, francez, Liberation (aici lista softurilor, poate va este utila). Prima aplicatie a fost lansata in 2011 si publicul a fost cam reticent. Insa acum aplicația are nu numai succes, cât si concurenta, s-au facut multe alte softuri, diversificate. Suntem, clar, in epoca in care masuram si monitorizam orice. Parca si vad scena. Ei, foarte infierbantati, pe la jumatatea preludiului, intrerupandu-se: « draga mea/dragul meu, stai un pic sa pornesc aplicatia, tine-te putin, pune pauza, reluam de unde am ramas. » Mare e gradina tehnologiei! Ma astept ca in cativa ani sa alegem partenerul dupa un rating din aplicatia de sex 🙂 dar ar trebui cotații diferentiate: impresia artistica și performanță tehnică. Mai lipsesc aplicatiile in ce priveste implicarea sentimentala, romantismul, de cate ori aduce flori, etc. Idei sunt gârlă. :)))))))) eu am idei de softuri casnice: care duce gunoiul mai des, când și cum spălăm vasele, ce gust are ciorba și dacă e suficient de caldă. Plaja e largă. Ia sa fabric eu câteva aplicații, văd ca merg 😉 share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It

📌
0💬 read more

Unicitate

13 octobre 2015

Cand o sa gasim cantarul care sa masoare emotiile, centimetrul care sa masoare sentimentele, atunci poate (subliniez, poate) o sa putem da verdicte absolute. Si nici atunci, cred eu, caci absolută e doar moartea. Cel putin pana la proba contrarie. Nu cred ca putem compara nimic cu nimic. Nici macar ce simtim fiecare din noi in minute diferite, daramite ce simtim noi cu ce simte vecinul. Sunt pe lume prea multi care « au descoperit esenta » si dau verdicte ca si cand aici e inceputul si sfârșitul lumii. Si prea multi care nu-si mai amintesc cat de diverse si relative sunt lucrurile. Niciun tremur nu se aseamana cu altul. Nici al meu de azi cu cel de ieri, sau cu cel de maine. Din intensitate in suras, din intensitate in lacrimi, din intensitate in simtire, trec zilele, incomparabile. Nicio dimineata nu e ca cea de ieri, nici ca cea de peste un an. Nicio toamna nu e echivalenta, desi frunzele cad la fel. Nicio primavara nu e egala cu alta, desi ametitoarea imbobocire se petrece imuabil. share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It

📌
2💬 read more

Universuri paralele, vieti trecute si renasteri

4 septembre 2015

Eu aceea de care mi-e dor, a murit. Candva prin 2002 sau 2004, cat a putut sa supravietuiasca. Sa ii aprind din cand in cand o lumanare. E ireversibil. Sunt foarte vie si acum. Doar ca alta. In alte coordonate, alta persoana. Mie imi pare rau dupa mine. Eram mult mai desteapta si mult mai nebuna. Fie-mi tarana usoara. M-a ciuntit tara asta, si ce nu m-a ciuntit tara, m-a terminat viata. Nu-mi pare rau. Nu-mi pare rau pentru ca am trait. Ma mai strabate cate un dor de mine, cea trecuta, desi aici nu as fi putut supravietui nici 6 luni in felul acela.Si atunci, acesta fiind pretul mersului mai departe, am tacut, am uitat, am inghitit, am invatat.am murit putin cate putin. Am trait pana la 30 de ani cat altii in 3 vieti de cate 85 de ani. Intensitati si imprejurari atat de incredibile incat par greu de pus si intr-o carte. Ar parea pure inventii, trase de par, desi chiar sunt vieti. Viata mea. Imi pare rau de potentialul care mustea in mine si pe care l-am secat, ca sa nu mor de inima rea, ca sa ma aliniez (cat de cat, ca aliniata nu-s oricum), cu societatea si cu mediul inconjurator. si poate ca e un ghinion ca am gasit cutiile astea. Poate ca niciodata nu trebuia sa le mai fi deschis, pentru ca in mine am pastrat amintirea foarte difuza, estompata, a ceea ce am fost. share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It

📌
2💬 read more

Intesitatea in gesturi mici

19 avril 2013

Adolescenta, in clasa a opta,  Traian O.  imi lasa in cutia postala trandafiri. Alta data, mi-i strecura in banca, in spatiul pentru ghiozdane. Imi placeau surprizele astea. Cu Traian n-am avut nimic niciodata, nici macar flirturi copilaresti, (el ma placea, insa), eram serioasa, invatam, n-aveam prieten. In schimb, gesturile lui mi-au incalzit sufletul, si inca si acum, cand ma gandesc…. Candva, mai tarziu, am primit intr-o zi, la birou, un buchet de trandafiri, anonim, fara expeditor, adus de un sofer de taxi. « Curierul » improvizat mi-a spus ca nu poate sa-mi spuna de la cine si ca « va va suna ». N-a sunat niciodata. Sigur, am mica mea banuiala, dar nu s-a manifestat, sa revendice gestul… Poate pentru ca stia ca nu avea sorti de izbanda… Sunt numai doua povesti, printre multe povesti cu gesturi mici care insenineaza, care aduc fericire. Nu stiu daca asta m-a influentat, dar si eu sunt la fel. Ador sa surprind oamenii care-mi sunt dragi, sa le produc bucurie, sa fac gesturi aparent mici care lumineaza ziua si sufletele. Sunt intotdeauna atenta la dorintele si la placerile lor, la povestile lor. Imi place sa fac surprize, sa ii inseninez. Am mereu 16 ani. share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It

📌
3💬 read more