monitorizare

Sex cu monitorizare

21 avril 2016

Am avut candva un iubit (inteligent si bun) care își număra femeile cu care facea sex. Eu am fost numarul 117. Dupa « șocul » veștii, eu, plina de umor, am dorit sa-mi fac un tricou cu numarul 117 🙂 Glorios 117. Omul era organizat, si ca sa le țină minte, le înscria intr-un carnetel. Cu niste minime detalii. Prenume, etc. Eram inca in epoca incipienta a internetului si tehnologiei, de telefoane mobile ce sa mai zicem, erau inca foarte rudimentare. Intre timp, dezvoltarea internetului a facut ca exista forumuri de recenzii (bine, alea sunt doar pentru escorte, dar orișicât, există). Iar dezvoltarea smartphone-urilor include azi si niste softuri care iti masoara nu numai de cate ori faci amor, ci, pe modelul unor softuri care măsoară pasii, viteza de deplasare, caloriile consumate, care îți monitorizeaza somnul, alimentatia, hidratarea, pulsul, ei bine, de ceva timp exista si niste softuri care îți măsoară frecventa raporturilor sexuale, îți localizeaza activitatea (doar dacă doresti tu, ca un fel de check-in amoros), iar altele, mai dezvoltate, îți măsoară durata actului si intensitatea acestuia (in functie de zgomote ambientale, etc). Am murit de ras cand am citit asta, deunazi, intr-un ziar foarte serios, francez, Liberation (aici lista softurilor, poate va este utila). Prima aplicatie a fost lansata in 2011 si publicul a fost cam reticent. Insa acum aplicația are nu numai succes, cât si concurenta, s-au facut multe alte softuri, diversificate. Suntem, clar, in epoca in care masuram si monitorizam orice. Parca si vad scena. Ei, foarte infierbantati, pe la jumatatea preludiului, intrerupandu-se: « draga mea/dragul meu, stai un pic sa pornesc aplicatia, tine-te putin, pune pauza, reluam de unde am ramas. » Mare e gradina tehnologiei! Ma astept ca in cativa ani sa alegem partenerul dupa un rating din aplicatia de sex 🙂 dar ar trebui cotații diferentiate: impresia artistica și performanță tehnică. Mai lipsesc aplicatiile in ce priveste implicarea sentimentala, romantismul, de cate ori aduce flori, etc. Idei sunt gârlă. :)))))))) eu am idei de softuri casnice: care duce gunoiul mai des, când și cum spălăm vasele, ce gust are ciorba și dacă e suficient de caldă. Plaja e largă. Ia sa fabric eu câteva aplicații, văd ca merg 😉 share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It

📌
0💬 read more

Monitorizarea e mama intelepciunii

6 octobre 2014

Scriu rar spre deloc politic (dintr-o alegere constienta). Dar hai sa scriu acum, cumva inceputul asta de campanie trebuie marcat. A dat un om (Sturzu) un comunicat in care-l preamarea pe Victor Ponta, care « depaseste in popularitate pe Facebook, lideri mari ai Europei » (sau asa ceva). Un fost coleg de presa, intrat pe pagina lui Ponta se mira (intr-o masura, justificat), de oamenii din lista lui pe care-i vazuse dand like paginii premierului: « Intru pe profilul de FB al lui Victor Ponta şi ce-mi văd ochii? Că pe Ponta îl plac mai multe persoane despre care ştiu sigur că nu i-ar da LIKE, jurnalişti, un director de la Gaz de France şi chiar un membru onorabil al PNL, care postează mereu că votează cu Iohannis. Poate nu înţeleg eu cum funcţionează FB, priviţi poza în stânga, jos. » Simplu, si nimic de mirare. In ce-i priveste pe cei din PNL, i-au dat like pe bune pe vremea USL și nu l-au luat înapoi dupa, poate si pentru ca e firesc, ca om activ politic, sa fii la curent cu ce face un competitor important. La jurnaliști, de asemenea, este normal. Nu dai like la o pagina doar pentru ca iti place, ci pentru ca vrei sa primești update-urile de la acea pagina în news feed, din rațiuni de curiozitate profesionala. Omul e totuși prim ministru, ca jurnalist e firesc sa îl « urmărești » Like-ul nu are numai rolul sau « primar » de « imi place, te plac, te vreau, sunt al tau, sunt pentru tine ». Practic, in unele cazuri, like-ul are rolul federator de a strange intr-un singur flux paginile si oamenii pentru care ai un interes (si in timp real). Altfel, intrand manual pe fiecare oricum risti sa pierzi ceva important. Cand tu te uiti la Macovei, de pilda, posteaza Ponta ceva la care ar fi bine sa reactionezi in timp util (asta e un scenariu foarte plauzibil, mai ales in campanie).  Este premier, si unul din candidatii importanti la presedintie. Nu ai cum sa-l « ignori », nu de placere/neplacere e vorba. Este normal sa-ti monitorizezi concurenta. Extins la comercial, daca as fi, de pilda, la comunicare la Carrefour, firesc ca as fi dat like la Auchan, Cora, Kaufland, etc.  Sau daca as fi la comunicare la Michelin, evident as fi urmarit ce fac Goodyear, Pirelli, etc. Informatia e putere, n-ai cum sa lupti pe o piata comuna daca nu stii ce face concurentul. Este vital sa ai idee despre actiunile sale, ca sa ai reactie, daca este nevoie. In ce priveste partea cumparatului de like-uri, cum bine observa cineva, isi fura singuri caciula cei care recurg la asta. Pentru ca algoritmul Facebook-ului face ca pagina ta sa fie afisata si in functie de rata de interactiune. Zecile de mii de like-uri cumparate sunt conturi care nu interactioneaza cu postarile paginii tale, ca atare pierzi din relevanta si ca si consecinta, si din vizibilitate (cea gratuita, neplatita). { poza este de aici } share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google…

📌
0💬 read more