poveste

Am o discuție recurenta cu o prietena (sub 30 de ani), despre sexul din prima seara. Ea are un blocaj pe asta și spune ca nu ar face niciodată, ca nu se cade, ca barbatul te judeca, ca nu așa începe o relație serioasa. Eu nu cred așa (merci, la France!) și mă străduiesc sa o conving și pe ea. Suntem în secolul 21, lumea a ieșit demult din peșteră. Nu e un act reprobabil. Dar desigur, ca în orice acțiune, exista multe nuanțe, evident. Dacă te întinzi oricând, oricât, cu oricine, nici nu mai conteaza ca ai așteptat a doua sau a n-a întâlnire sau ca a fost din prima, nu e bine. Nu de alta, dar te depreciezi. Însă fiecare e liber sa facă ce vrea și cum simte ca îi e bine cât timp asta nu afectează legea. În rest…. Si mai e ceva. Ce caută (sau ce ar căuta) în jurul tău, lângă tine, oameni (barbati) care te judeca pentru asta? Cred ca si ei trebuie sa fi iesit din pestera. Alo, e secolul 21! Ca e prima sau a șaptea întâlnire, poate ieși o trainica poveste de iubire sau un fâs, nu sexul din prima seara strica in devenirea a ceea ce ea numeste « relatie serioasa. » Daca e sa fie, va fi, daca nu, nu. Nu asta e problema. Eu nu vreau sa spun ca e obligatoriu din prima, doar ca in anumite circumstante, daca totul e in regula, e chiar pacat sa nu. Unele lucruri trebuie traite cand viata ti le ofera. E vorba de magia momentului, de interactiune, de vraja. Sigur, la mine e complicat, cu Philippe a durat 6 luni pana…Sigur, aveam 18 ani. Nu ca acum as fi altfel… Niste ani mai tarziu, lui Jean-Paul nu-i venea sa creada ca trei saptamani nu m-a putut lua de mana din cauza ca ma inroseam, ma tot intreba daca sunt extraterestru, cum sa exist asa in anul 2000? « Nu-mi vine sa cred ca ai 25 de ani, si inca te inrosesti! » (unde mai pui ca fusesem si casatorita). Poate ca sunt extraterestru, uite ca n-am luat asta in calcul 😉 Am spus, cazuri si cazuri. Nu recomand nici saritul in asternuturi, pentru ca (uneori) se duce naibii poezia. Eu inca mai scriu scrisori. Dar e mai mult o chestiune de principiu. « Nu-ti refuza nimic, evident in anumite conditii » Imi spunea o fata extraordinara, dupa ce a citit ce am scris mai sus (ca a fost intai status– evident fara partea despre mine, ci doar cea generala): « Iar am ras, te iubesc! De ar invata multe femei de la tine! » OK, sa incepem, deci, bonjour mes eleves! Lecția intai: roșești. Important! rosesti natural, altfel nu merge Lecția doi: scrii scrisori… pe care le simti din suflet. Altfel nu merge Lectia trei… esti timida si tampa uneori. Ai vrea sa fii altfel, dar… În fine, eu sunt toanta ca o domnisoara, dar la minte sunt deschisa. Complicat. Insa eu nu-s relevanta, generalul e relevant. Bineinteles ca glumeam cu lectiile, asa…

Fiecare parfum are povestea lui, in viata unei fete. Asa cum pe Nina l-am intalnit in 2006, si a fost dragoste la prima vedere, la Paris, in escala spre Maroc, unde aveam sa incep aventura raidului prin desert, So Pretty de la Cartier e unul din parfumurile care are cea mai frumoasa poveste in viata mea. Philippe si cu mine, anii 90, iubire fuzionala, intensa. Teoretic, nu alegi un parfum fara omul in cauza, dar eu eram deja in Romania in vacanta de Craciun, iar el trebuia sa vina cateva zile mai tarziu, sa petrecem Craciunul impreuna. A intrebat la parfumerie ce parfum sa-mi cumpere, doamna de acolo i-a cerut niste date: varsta mea, culoarea ochilor, culoarea parului. 20, blonda, ochi albastri. I-a recomandat So Pretty, Cartier. Nu cred ca tuturor blondelor cu ochi albastri le sta/le place, dar eu l-am adorat, si continui sa-l folosesc. Azi am avut o emotie puternica, caci am ales sa-l pun si a navalit o cohorta de senzatii. Niciodata cand port parfumul asta nu uit…. share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It

Intamplare: un el, din diverse motive iubeste, curteaza, se gandeste la mai multe ele. Le scrie poezii, biletele, scrisori, le vorbeste. El ii declara ei, cea cu care locuieste, si pe care o iubeste: nu am facut nimic. Nimic? Chiar nimic? Este cumva comod sa crezi asa ceva, daca el chiar poate sa creada ce spune. Sau poate nu crede nici el, si spune asta doar asa, intru linistirea suferintei interlocutorului. Dar nimic? ce inseamna nimic? N-am atins-o, probabil asta inseamna. Dar gandul? cat e de important. consistent, de luat in seama gandul? Dupa spusele lui, n-ar fi. Dupa ce cred eu, este. Pana si proverbul romanesc spune: « Ochii vad, inima cere. » Intelepciunea populara nu spune « trupul cere », ci inima. Nu cred ca atingerea, pipaitul, palparea este totul, iar fara, nu este nimic. Ar fi prea simplu. Viata nu e binara, nu e constituita din 1 si 0, din alb si negru, si daca nu e una, e alta obligatoriu.  Atingerea este probabil un alt nivel, o consfintire intr-un anume fel, o deschidere spre alta fateta a scenariului. Dar nu inseamna ca in absenta atingerii, nu exista nimic. Pana la urma orgasmul este in creier, iar stimulii pot fi de orice fel, cei fizici fiind doar o parte a lucrurilor. Sa revenim la povestea initiala. Dincolo de orice, intamplarea reprezinta tulburarea increderii, o sfasiere importanta, un cutremur, se darama o lume. N-ai cum, dupa, sa il mai privesti la fel pe acel om. Evident, nu apartinem niciodata nimanui, nu ne apartinem decat noua insine, dar eu cred ca atunci cand consimtim sa intram intr-o interactiune de orice fel, intr-o relatie interumana, avem niste lucruri de respectat, exista un contract mutual (adesea tacit), care trebuie sa functioneze. Cand  intelegerea de onoare, cand contractul, chiar si nescris, este « patat » de o asemenea « intamplare », n-ai cum, nici in ruptul capului, sa afirmi: « Nu s-a intamplat nimic. » Daca as fi fost in locul ei, m-as fi infuriat cumplit, dincolo de durere. Cred ca-l strangeam de gat, pe cat de non-violenta sunt. Nu atat ca as fi descoperit acele lucruri, cat pentru acest ulterior: « Nu s-a intamplat nimic. » Nu s-a intamplat nimic? Nimic? ia mai gandeste-te o data. Nimic? Nu zau. Atata lipsa de asumare, atata lipsa de barbatie si de cavalerism! Nu s-a intamplat nimic. Nimic? Asta inseamna ca nici nu ma respecti. Sa ma minti, e deja semn ca nu ma respecti, dar dupa ce descopar, sa ma minti in fata, cu circumstante agravante… e si mai rau. Adica te-am prins « cu raţa-n gură », si nu s-a intamplat nimic? Ar fi ca in povestea aceea cand vii acasa, iti gasesti sotia in pat cu un individ, si ea iti spune suav si calm: « Buna seara, dragul meu. Nu s-a intamplat nimic, n-ai vazut bine. Ce-i cu tine, te simti rau? »  Trist 🙁 Din seria: calmeaza-te, n-am facut decat sex normal, sexul oral e al tau. Nu s-a intamplat nimic. Hai, ca peste biletele as mai fi putut trece. Chiar si peste o poveste,…

Orasel de provincie, toamna, terasa de langa gara. El o soarbe din ochi, hulpav, intr-un fel care frizeaza nebunia. Ea, indulgenta, se gandeste sa il ierte, ii acorda circumstante atenuante, n-a mai vazut-o demult, e obosit azi. Diplomata si delicata, se preface ca nu-i vede privirea, si incearca sa mentina dialogul « tovaraseste ». Si apoi, nu poti palmui pe cineva pentru o privire (mai multe… oricat de indraznete ar fi). Si apoi, tot ea folosea cateodata expresia, in fata unor circumstante de acest gen: « Poti sta in fata unei prajituri si sa n-o mananci? », intelegand si cum e sa fii in pielea celuilalt, si acordandu-i cu indulgenta explicatii comportamentului. Ca sa nu se instaleze stanjeneala, in timp ce el se holbeaza la ea, ea vorbeste despre oameni pe care amandoi ii cunosc, rememoreaza povesti de acum ani buni, pune intrebari despre intamplarile care au mobilat timpul de cand nu s-au vazut. Ceva mai tarziu, el o prinde de mana. Ca sa nu-l jigneasca, nu se retrage, dar nu strange mana, o lasa larga si moale, nefireasca, parca nu e a ei. Ea, care de obicei, are asa o strangere de mana masculina, ferma, suprinzatoare. Apoi, elegant profitand de prezenta canii de ceai, retrage mana ca sa apuce cana cu ambele maini, intr-un gest de « incalzire », si zambeste candid, ca o invitatie de « Hai sa trecem peste asta, e mai bine pentru amandoi« , nerostita, dar aproape strigata, prin toti porii. De doua trei ori, el incearca din nou sa-i prinda mana. Ea, inocenta, si-o ocupa. El nu-si termina vodca, abia daca a atins-o, ea pare, insa, foarte interesata de ceai. Insa incordarea se instaleaza. Ceva mai tarziu, in masina, ea, continuand pe tonul tovarasesc il intreaba: « Fratele tau ce mai face? » Abrupt, el ii raspunde: « Denisa, sa stii ca nu sunt un violator. N-am violat niciodata pe nimeni. » Ea, surprinsa, dar aproape amuzata, zice: « Stiu. Si? » Dan spune, butucanos, molfaind cuvintele, dar parca usurat: « Deci nu ti-e frica de mine, nu? » Ea rade cristalin si spune, nepasatoare (pana la urma, el a vrut asta, avea ocazia sa schimbe scenariul, ea i-a dat ocazia…. insa el a insistat): « Nu, nu mi-e frica de tine. Dar nu vreau, nu simt. » Si apoi, direct: « De ce te-as tine de mana, daca nu simt sa fac asta? » Si-n mintea ei nu pricepe ce e neclar. Nu, nu mi-e frica de tine. Dar asta nici nu inseamna ca vreau sa te tin de mana. Intre a nu ma teme ca ma violezi si a ma lasa tinuta de mana, e o lume…. o mie de nuante, o mie de senzatii, o mie de pasi. La naiba, nu exista doar doua culori! Si nu exista doar frica si iubire…. share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It