Cat de mult dor cuvintele

12 novembre 2013

scrisoareIntamplare: un el, din diverse motive iubeste, curteaza, se gandeste la mai multe ele. Le scrie poezii, biletele, scrisori, le vorbeste.
El ii declara ei, cea cu care locuieste, si pe care o iubeste: nu am facut nimic. Nimic? Chiar nimic? Este cumva comod sa crezi asa ceva, daca el chiar poate sa creada ce spune. Sau poate nu crede nici el, si spune asta doar asa, intru linistirea suferintei interlocutorului.

Dar nimic? ce inseamna nimic? N-am atins-o, probabil asta inseamna. Dar gandul? cat e de important. consistent, de luat in seama gandul? Dupa spusele lui, n-ar fi. Dupa ce cred eu, este. Pana si proverbul romanesc spune: « Ochii vad, inima cere. » Intelepciunea populara nu spune « trupul cere », ci inima. Nu cred ca atingerea, pipaitul, palparea este totul, iar fara, nu este nimic. Ar fi prea simplu. Viata nu e binara, nu e constituita din 1 si 0, din alb si negru, si daca nu e una, e alta obligatoriu.  Atingerea este probabil un alt nivel, o consfintire intr-un anume fel, o deschidere spre alta fateta a scenariului. Dar nu inseamna ca in absenta atingerii, nu exista nimic. Pana la urma orgasmul este in creier, iar stimulii pot fi de orice fel, cei fizici fiind doar o parte a lucrurilor.

Sa revenim la povestea initiala. Dincolo de orice, intamplarea reprezinta tulburarea increderii, o sfasiere importanta, un cutremur, se darama o lume. N-ai cum, dupa, sa il mai privesti la fel pe acel om. Evident, nu apartinem niciodata nimanui, nu ne apartinem decat noua insine, dar eu cred ca atunci cand consimtim sa intram intr-o interactiune de orice fel, intr-o relatie interumana, avem niste lucruri de respectat, exista un contract mutual (adesea tacit), care trebuie sa functioneze. Cand  intelegerea de onoare, cand contractul, chiar si nescris, este « patat » de o asemenea « intamplare », n-ai cum, nici in ruptul capului, sa afirmi: « Nu s-a intamplat nimic. »
Daca as fi fost in locul ei, m-as fi infuriat cumplit, dincolo de durere. Cred ca-l strangeam de gat, pe cat de non-violenta sunt. Nu atat ca as fi descoperit acele lucruri, cat pentru acest ulterior: « Nu s-a intamplat nimic. » Nu s-a intamplat nimic? Nimic? ia mai gandeste-te o data. Nimic? Nu zau. Atata lipsa de asumare, atata lipsa de barbatie si de cavalerism! Nu s-a intamplat nimic. Nimic? Asta inseamna ca nici nu ma respecti. Sa ma minti, e deja semn ca nu ma respecti, dar dupa ce descopar, sa ma minti in fata, cu circumstante agravante… e si mai rau. Adica te-am prins « cu raţa-n gură », si nu s-a intamplat nimic? Ar fi ca in povestea aceea cand vii acasa, iti gasesti sotia in pat cu un individ, si ea iti spune suav si calm: « Buna seara, dragul meu. Nu s-a intamplat nimic, n-ai vazut bine. Ce-i cu tine, te simti rau? »  Trist 🙁
Din seria: calmeaza-te, n-am facut decat sex normal, sexul oral e al tau. Nu s-a intamplat nimic.

Hai, ca peste biletele as mai fi putut trece. Chiar si peste o poveste, probabil, in anumite circumstante. Dar peste un « nu s-a intamplat nimic », rostit dupa, NU, peste asta n-as putea niciodata trece, pentru asta, daca eram eu protagonista, il decapitam.

Dor cuvintele, dor. Desigur, stiu ca in viata fiecarui om pot exista mai multe iubiri, succesive. Cred in adevarul lor, in sinceritatea fiecareia, si in intensitatea lor. Cred ca o iubire trecuta sau viitoare nu umbreste iubirea prezenta. Nici nu cred ca inventam cuvantul de dragoste, sau cuvantul de joc. Dar sa il vad ca ii scrie altcuiva aceleasi lucruri pe care mi le scrie mie, in acelasi timp? Ca ii impartaseste aceleasi locuri comune, aceleasi placeri, aceleasi obsesii? Eventual la indigo, eventual cu copy-paste…. Repet, nu cred ca apartinem vreodata cuiva. Dar nu cred ca e onest sa scrii aceleasi lucruri in aceleasi momente, mai multor oameni. Nu e cinstit pentru nimeni, nici pentru destinatarii multipli, nici pentru expeditor. Fiecare simtire este diferita. E ingrijorator sa ai aceleasi cuvinte care traduc simtiri… Asta devalorizeaza totul, le face sa devina « de serie », ordinare, in loc de extraordinare, asa cum, firesc, este, de la sine, prin divin, orice iubire.
Si e vorba de micime sufleteasca…. adica zau, chiar asa, fix aceleasi vrajeli? …. Nu simti nevoia sa te reinventezi, fata in fata cu altcineva?
Nu, nu-mi apartin cuvintele de dragoste. Nici mie, nici lui, nici alteia, nici altuia. Dar mi-as dori, cand traversez o poveste, sa pot pastra cu drag si respect gramajoara de misive, legate cu panglica (metaforic vorbind, caci ele pot fi si email-uri)…. Cum as putea pastra franturi ale altei povesti? E ca si cum le-as fi decupat din ziar. Bucati dintr-o alta idila. E ca si cum mi s-ar fi furat viata, senzatiile, ca si cand cineva m-ar baga cu forta in baldachinul altcuiva, si ne trezim dormind pe aceeasi perna, fara consimtamant prealabil. Cumplit.

later edit: vorbind cu o prietena, la o cina intre fete, ii povestesc revolta mea. Si-mi spune « este tipic. Si mie mi s-a spus, cand am descoperit : <draga, nu conteaza> ». Nu conteaza? Nu s-a intamplat nimic? Ah, nu. Asa ceva nu se poate. N-am multe cerinte, dar o am pe aceea de integritate si asumare. Dupa asta, se poate discuta orice, pot chiar admite, ierta anumite lucruri. Dar nu in absenta asumarii. Niciodata. Cred ca intr-un fel, au avut noroc, cei din preajma mea ca nu mi-au zis niciodata lucruri din familia: « Nu s-a intamplat nimic. »

 

Scriu cum respir. Traiesc cu pasiune, si nu mi-e teama ca o sa ard pana la ultima bucatica. Nu ma economisesc... de ce as face-o? :) Spirit ludic, care considera ca râsul e cea mai importanta arma pe care o avem in viata, voi continua sa zâmbesc şi să glumesc cât voi exista. Iubesc, respir, traiesc, exprim, toate la intensitate maximă. Nu ofer şi nu doresc jumătăţi de măsură. Şi mai ales, scriu. Scriu cum respir.

11 Comments

  • Ok, am citit cu atentie si nu pot sa nu ma intreb :daca el n-ar fi spus acele cuvinte si ar fi mers cu cealalta relatie in paralel, cum ar fi fost judecat ? Adica femeia cu care sta in casa nu stie nimic (nu e casatorit cu ea, dar sunt un cuplu) iar cealalta, sa-i zicem amanta stie totul. Fata de care are sentimente mai profunde, fata de cea de acasa pe care o minte ca s-o menajeze si sa se menajeze, sau fata de cealalta care stie totul despre viata lui dar accepta sa fie in continuare cu el fiindca asa-i dicteaza inima ! Mi-ar placea un raspuns la aceste intrebari, dupa care continui cu povestea mea !

    1. hai ca ora s-a facut multe ore. Deci: nu e vorba de a merge cu alta relatie in paralel sau nu.
      Problema este sa nu minti in fata. Sa nu contesti adevarul descoperit. Asta inseamna ca ma iei de proasta de doua ori. O data ca ma inseli, si o data ca dupa ce te-am descoperit, ma minti in fata. Ca in bancul ala: ce vezi nu e adevarat. Deci NU. Il omor daca il prind cu rata-n gura si ma si minte. Frate, daca tot te-am prins, hai… nu ma iei de tampita, ca atunci clar nu te iert.
      Una e sa minti ca sa menajezi (si asta e discutabil), alta este ca ea sa descopere si tu sa o minti in fata, ca un idiot, si un iresponsabil care nu are curajul asumarii.
      Iar sentimentele, in cazul asta… e greu de spus. Daca o iubea enorm si de netagaduit pe prima, a doua n-ar fi existat.

      Daca mai este, mai raspund, sunt aici, m-am linistit pe seara asta, sunt online 🙂

  • Asa cum am promis, voi dezvolta aici…
    Sa o iau sistematic. Daca numai se gandeste la « altcineva-ul » cu pricina, inclini sa crezi ca tu nu ii oferi suficient…
    Daca scrie  » altcineva-ului », inseamna ca tu nu corespunzi unei minime cerinte ale nevoilor pe care ti le flutura pe sub nas , zi de zi…
    Daca se intalneste cu  » altcineva-ul » inseamna ca are nevoie de comparatii ca sa te poate cunoaste mai bine…
    Dar daca se culca cu « altcineva-ul »…e clar. Tu esti paravanul absolut al tuturor nefericirilor ei / lui.
    Si asta pentru ca nu stie sa faca altfel. Sau nu poate. In cuvintele  » nu am facut nimic » e un adevar profund. Chiar nu a facut nimic, pentru ca era intr-un mare nimic.
    Iar pe sistemul – De ce ma minti? Nu esti in stare sa iti asumi nimic – raspunsul te nauceste uneori :  » Crede-ma ! Tu esti totul pentru mine « .
    Peste toate astea, ca o plapuma calduroasa , dar plina de acarieni, sta iubirea. Dar tine la vreme rea. Si – paradoxal – cei doi, tradatorul si tradatul, rezista.

    1. Nu judec cuplurile altora, sunt ultimul om care as indrazni sa arunc cu piatra.
      Spuneam doar ca eu una nu as putea sa trec peste asta. Sa ma minta in fata ar fi de neconceput.
      Evident, in ce ma priveste, n-as ramane nici intr-un cuplu gaunos, cum ar fi cel despre care vorbesti.
      Cat despre povestea din postare, chiar era o poveste intensa, o iubire plina. Nu se incadreaza la « tine de cald. » De altfel, poate chiar tocmai de asta, acest episod a pus punct povestii in cauza.
      multumesc pentru comentariu 😉

  • Iar daca as vorbi despre toate astea folosind un alt registru as spune asa…
    Mm…deci ma insala, sta langa mine, dar si langa el(ea)…mananca borsul meu dar si supa ei(lui) cu taietei….mda.
    A ! Dar are telefonul blocat si…uite..nu mai pot intra nici pe face-ul lui (ei )…stai, asa ca nu e in regula…
    Si…uite am prins pe telefon o conversatie spumoasa, intima si extrem de excitanta (!?) si…UITE CA FOLOSESTE ACELEASI EXPRESII SI CUVINTE DE ALINT ….nu, nu ca asta-i prea mult deja…
    Vaaai ! incredibil…dar masina lui ( ei) parcata in fata casei ei(lui)…la ora 2.00 noaptea ??
    Gata. De data asta chiar ma supar. Nu-i mai dau sa manance, nu-i mai platesc factura la telefon si pe cuvant daca-i mai compun vreo poezie sau ii mai trimit curieri cu flori. Gaaata.
    Dar sex o sa mai facem. Ce? Crede ca scapa asa usor ?!

  • Doua puncte, vreo 12 paranteze, un  » emoticon » si motivele aferente … perfect.
    Sa dormim atunci linistiti, ca in noaptea asta fiecare are masina parcata in fata propriei case.
    🙂

    1. :)))))))))))) nu prea pun emoticoane, mai ales pe blog, dar aici chiar se impuneau.
      Noapte buna. Ma mai gandesc maine la un raspuns 😉

    2. Am revenit, nu-mi place sa raman cu emoticoane.
      Radeam pentru ca scenariul zugravit de tine seamana cu unele povesti de viata pe care le cunosc.
      Pe de alta parte, se presupune ca daca el/ea merge la alta/altul, cea/cel de acasa nu-i mai compune poezii si nu-i mai trimite flori. Teoretic, astea sunt gesturile de iubire incipienta, indragostirea. Teoretic, am zis 🙂 unii nu functioneaza chiar asa (eu de pilda), da’s rari.
      Cat despre… hm… nu cred ca e nevoie sa mergi pana la « masina lui/ei in fata casei ei/lui », asta e tare departe.
      Biletelul in cauza (din povestea din postare) a fost descoperit accidental. Si dor aceleasi cuvinte, dor.

      Unii, fie din corectitudine, fie din lasitate, nu stiu sa insele. O fi rau?

Laisser un commentaire

Votre adresse e-mail ne sera pas publiée. Les champs obligatoires sont indiqués avec *