fericire

Scriam candva, aici: « Nimic din ceea ce-i legat de sentimente nu este niciodata penibil. Nici patetic, nici ridicol. Sentimentele inalta orice gest, orice fapt, orice. Asa cred demult, si asta spun des. Cum sa-i spui altfel vazduhului decat vazduh, marii decat mare, iubirii decat iubire? Niciunul din gesturile facute din dragoste nu sunt penibile. Caci sunt simtite pana-n rarunchi, adevarate, universale, eterne prin faptul ca sunt atat de umane si de intense incat nu au sfarsit. Nu-s ale unei epoci si nu apartin nici unei tari. Ele sunt adanci, universale si atemporale. Simtite, rostite si facute de albi, de negri, de galbeni, de rosii, de saraci si de bogati, ieri si azi, si maine, si poimaine. » Atunci, cineva mi-a spus: “Pentru asta aş da un Nobel sau, dacă aş putea, dreptul veşnic la fericire. Când vom înţelege asta, vom face un pas înainte, afectiv şi psihic. Până atunci, suntem prizonieri. Şi pierdem.” Si e mai actual decat nicicand. O femeie indragostita e stralucitoare. Are ceva in ochi, are ceva in atitudine… pur si simplu imprastie lumina. Si nu, nimic din ceea ce e legat de sentimente nu este niciodata penibil.   share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It

« Mă mândresc cu faptul că, de-a lungul vieţii mele, am reuşit să iert mai degrabă femeile cu care s-au culcat iubiţii mei, decât pe ei, pe infractorii morali« , iata prima fraza dintr-un articol din Adevarul, pe care nu-l citisem pana acum, desi aparut de ceva luni, care mi-a cazut intamplator sub ochi astazi. Iata prima fraza, care m-a facut sa reactionez. Asa sunt si eu, cum zice Simona Catrina prea bine in acel articol. Cu ele n-am nimic, de ce-as avea? Ele NU mi-au promis NIMIC mie. Nu m-au privit in ochi, nu m-au tinut de mana, nu m-au mangaiat, nu mi-au soptit vorbe la ureche. Nu cu ele am facut planuri, nu ele m-au vazut dimineata ciufulita, cu ochii surazatori cand priveam la barbatul iubit care se preface ca doarme, ca sa ma apuce in brate razand, cand trec pe varfuri pe langa pat, si sa ma sperie, ca sa ma gadile si sa ma traga-napoi in pat, razand. Ce as avea sa le reprosez lor (fetelor respective)? Nimic. Ca ce? ca i-au cedat lui? pai si eu il iubesc, si i-am cedat, nu pot decat sa le inteleg. De altfel, e fermecator, destept, are o minte sclipitoare si simtul umorului,  e vesel si plin de viata. Cum n-as intelege ca ii poti sucomba, tocmai eu, intaia admiratoare a lui? Da, stiu, societatea le condamna pe ele. Sau si pe ele. El, saracul, este doar cel prins in plasa, cel atras, cum sa poata el rezista? Societatea judeca prost in cazul acesta. Ca si in cazul in care normele morale pentru barbati sunt mult mai relaxate decat pentru femei. Astfel, un barbat cu multe iubite trece drept un seducator, un « crai » (cuvant pozitiv), este admirat. O femeie cu multi iubiti este o femeie usoara, si trec sub tacere restul apelativelor, toate depreciative, probabil le stiti (parasuta, fufa, stoarfa, etc). Cam asta este cu societatea, ca si cand nu ar fi la fel de moral sau imoral sa ai legaturi multiple, sau ca si cand n-ar fi (doar) treaba ta si a celor care-ti sunt in jur. De aceea, societatea le condamna pe ele, pe amante. Ca si cand exista vocatie de amanta, sau de sotie. Ca si cand unele ar fi fost nascute sa fie doar amante (nu neg, exista si aceasta tipologie, dar este mult mai rara, e o minoritate). Nu poti arunca cu pietre in ele si sa ii tratezi cu atata indulgenta pe ei, cand tocmai ei sunt cei care « calca stramb ». Nu, cu ele n-am nimic. Cel mult o indiferenta. Cel care mi-a promis ceva, cel cu care am un contract moral este el. Si daca ceva se intampla, si el nu stie sa gestioneze intamplarile in functie de cum sunt situatiile, daca nu stie sa faca lucrurile elegant, pe el e firesc sa fiu suparata. Mi-au promis ele fericirea? mi-au promis ca nu ma vor rani? Nu. Atunci… Adnotare. Un singur caz in care nu o « iert » pe « ea »: daca mi-e prietena. Daca mi-e prietena,…

  Cica a hotarat ONU ca ziua internationala a fericirii sa fie 20 martie, adica azi. Minunat. Cum o fi asta? oare trebuie sa fim fericiti la comanda? Ziua fericirii e decisa institutional, aleator? Cine nu e gata, il iau cu lopata! Fiti fericiti ca va ia naiba! Pe locuri, fiti gata, start, fiti fericiti! E 20 martie. Oferta limitata, azi si numai azi, un dram de fericire la pret modic, acum ori niciodata, cladeste-ti alta soarta. Da, pardon, asta e din alt film. « Ia fericirea, neamule!« , striga precupeti in piata. Tiganci, la colt de strada, stau si ademenesc trecatorii cu oferte minunate, de nerefuzat, sub amenintarea unei nefericiri eterne: « Boierule, sa-ti traiasca frantuzoaica, vino sa-ti ghicesc in palma, îți zîc numa’ dă fericire azi, să-mi saie ochii dă te mint! » Blesteme peste blesteme, de habar n-ai in ce colt sa te feresti de fericirea asta ce sta sa-ti sara-n carca de dupa orice rascruce. « Iti dau eu o fericire de n-o poti duce!« , parca auzi, si parca te infiori… « Să să dea cu limită, să ajungă la toată lumea! Hei, domnu’ cu pardesiu gri din față, n-aveți voie sa luați doua kilograme… sunteți rudă cu vânzătoarea, ha? » Aia are, aia n-are, asta-i aia marcatoare. Nu spune ca nu esti fericit, te faci de ras, nu esti in randul lumii, esti oaia neagra. Oamenii constiinciosi si disciplinati, sunt fericiti azi din spirit civic. Este o datorie fata de guvernele lor. Da, da, ati auzit bine. Contractul moral de cetatean… Ce dracu’, frate, e dupa capul vostru? Cica « ONU speră ca iniţiativa să încurajeze guvernele să ia în considerare starea de bine a cetăţenilor, şi să nu îşi mai concentreze eforturile doar pe creşterea economică. » Dati-o naibii de criza, de nemultumiri sociale, de cerinte civice. Paine si circ, poate ca le va crea o stare de bine. Sa ne dea Guvernul… ha? Va dati seama cum ar arata o manifestatie in care oamenii ar protesta in fata sediilor guvernelor ca sa primeasca « doza de fericire »? Doza da. Un fel de drog, da. Antrax, aflatoxina, dioxina, etc… 🙂 ce ne-o mai fi punand in mancare. Avem o zi a indragostitilor (ca si cand ziua n-ar fi in fiecare zi in care te uiti in ochii fiintei iubite), o zi a fericirii acum… Pe cat inteleg zilele de lucruri (ziua ciocolatei, ziua apei, ziua cafelei, ziua berii, ziua…), pe cat inteleg zilele in care celebram oameni (ziua mamei, ziua tatalui, ziua copilului), pe atat mi-e greu sa inteleg zilele unor sentimente, ale unor senzatii. Ziua asta impusa, pompos numita ziua internationala a fericirii (lor nu le e teama de cuvinte mari, caci, ei, la ONU, sunt oricum, obisnuiti cu pacea mondiala si alte deranjuri severe… casti albastre, razboaie pentru pace, zgomot pentru liniste, petrol contra hrana, etc), pare mai mult un « luati de-aici, azi este,  ce e-n mana nu-i minciuna, credeti-ne pe cuvant, ie-te fericirea, uita-te la ea, nu stii tu, dar asa arata, taci si inghite, mesteca sa nu-ti stea in gat« , la fel…

Fericirea e facuta din momente mici. Cine alearga dupa fericirea aia « mare », desconsiderand micile momente de bucurie intensa, asteptand « potul cel mare al vietii », nu stie sa se bucure de viata. Am stiut asta cumva instinctiv, din nastere, din constructie, asa am fost programata, sau poate educata…. si fiecare zi ce trece mi-o confirma. Fericirea este sa te plimbi in parc si sa vezi pasarile, sa simti aerul tare, sa-ti inghete mainile in zapada, pentru ca o modelezi…. sa razi cu un prieten bun, sa mananci o ciocolata, sa bei o cafea. Fericirea este sa-ti infloreasca o floare…. Fericirea este sa il privesti pe omul iubit in ochi, si sa-i respiri aerul expirat…. oh, si cate inca mai sunt fericirea… Fericirea e sa te intinzi pe nisipul cald, sa-ti lipesti pielea de el si sa asculti zbuciumul marii. Fericirea este sa mananci un mar, o banana, struguri, prune, caise, piersici, fragi, mure, o capsuna scufundata in frisca, cirese…. Fericirea este sa privesti rasaritul, sa mirosi iarba, sa asculti greierii. Fericirea este sa mergi, sa pipai, sa atingi, sa iubesti, sa doresti, sa visezi. Fericirea este sa spui ce simti, cand simti. Sa pasesti mai departe, sa vezi un apus sangeriu, sa mai astepti o primavara, sa te impaci cu zapada. Fericirea este sa pasesti pe urmele pasilor sai, cu religiozitate, sa-i asculti vocea. Am zis ca, intr-o zi, intr-un ragaz, am sa scriu un « breviar de momente de fericire », un indreptar (personal) de fericire. Mi-a spus un om destept: pune-l pe lista de prioritati zero. Ragaz e cand uiti de alergatura… Pai da, ragaz n-am niciodata, si apoi, mi-am dat seama ca acest breviar, il scriu zilnic, de fapt… 🙂 aici am insirat doar cateva momente din sutele de momente de fericire pe care le traversez, cu ochii deschisi sau cu ochii mintii. share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It