Moi

Am, întipărit pe suflet și pe buze, indelebil, surâsul unic pe care numai tu mi-l poți aduce, și pe care nimeni și nimic nu mi-l poate sterge. Sunt asa, unele lucruri bune, care te scot din stari urate, dincolo de care pare a nu mai fi nimic. Starile acelea negre, ca un fel de capat, si nici macar acel capat destinatie, ci un capat urat, o fundatura, un impas, o intrerupere. Am traversat (si parca mi-e teama sa zic la trecut) una din ele (din aceste stari) si de curand. Si stiu ca ma pandesc dupa colt, sa ma inhate la un moment de neatentie, sau de oboseala, sau de… teama. Dar acest suras, unic, irepetabil, imposibil de copiat sau de provocat in alt fel, este cea mai mare bogatie, cea mai frumoasa liniste. Surasul pe care mi-l aduci. Iar una din cele mai importante abilități in viata este sa știi sa-ti gestionezi dorul. Uneori te ucide, alteori te usuca. Si trebuie sa stii sa-l domesticesti, sa-l imblanzesti, sa traiesti cu el, sa dozezi prezenta pentru a suplini absentele. Nu pot sa spun ca excelez in asta. Am decriptat si inteles perfect mecanismul, insa de la asta pana a aplica perfect in practica…. este uneori greu.   share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It

Desi am facut aproape noapte alba, si « am auzit, literal, crapandu-se de ziua », cu toate zgomotele urbane, si mai ales cu pasarile extrem de gurese….  n-am putut sa dorm mai mult de 8. Si pentru ca e acea zi (of)…. la 8 si putin am primit cel mai frumos telefon posibil. Ma rog, ar putea fi unul si mai frumos, dar spuneam de posibile…. Nimic nu-i mai frumos decat cel mai bun prieten care iti vorbeste pe limba sufletului tau. Si simti, dincolo de cuvinte, ca el va fi mereu acolo, toata viata, oricand. Fara patetisme, dar pana cand moartea ne va desparti. Asemenea certitudini sunt cele mai de pret avutii. Sigur, de aseara curg vorbele, mai deschise, mai inchise, mai private, mai…. Toate m-au emotionat, dar unele mai presus de toate: Am Nesocotit Anii Grabiti Am Binecuvantat Rasaritul Irepetabil Entuziasmul L-am Asortat Minunilor Ard Lacom Cand Iubesc Neobosita Studiez Culorile Hulpavelor Idile. Adica, dupa spusele autorului sau, « o incercare de « la multi ani » creativa si personalizata… », in fapt, acolo e numele meu, pe verticala 😉 Si: « Multi ani frumosi, sanatosi si fericiti! Sa ai parte numai de lucruri bune in viata si sa nu incetezi niciodata sa scrii pentru ca esti precum o voce a gandurilor mele pe care nu indraznesc sa le rostesc si sa le exprim atat de frumos ca tine! » Minunati oameni. Eu nu-mi doresc decat sa traiesc cum am facut-o mereu, cu 200 la ora. Sa fiu sanatoasa, sa fie soare si sa iubesc. share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It

Sa ne intelegem, mie imi place mult sa stau in medii masculine, din cauza subiectelor discutiilor. Intr-o adunare de fete (adunare zic, nu doua-trei-patru fete, ci de la 5 in sus, numai fete), discutiile sunt despre machiaje, pantofi, rochite, ce-a mai facut nesimtitul, copii, maternitate. Eu sunt cocheta si-mi plac pantofii si rochitele, dar nu pot reprezenta un subiect de discutie mai mult de 10 minute 😉 Cu baietii vorbesti altfel, altceva. Sigur, si cu ei vorbim de femei, motoare si masini. Dar dincolo de asta, cu ei vorbesti politica, filosofie, idei, literatura. De pilda, ultima oara, eu am vorbit aproape doua ore cu un barbat (jurist), despre de ce e aiurea sau nu sa se aplice codul civil din 1865, noi fiind intr-o adunare masculina. In fine, toata aceasta luuuuuuuuuuunga introducere ca sa va explic ca am ajuns sa scriu o postare de blog despre creioane de ochi, desi nu consider ca reprezinta, in mod normal, un subiect :)))) Ei bine, iata-ma scriind despre creioane. Le iubesc demult, de la prima vedere. Creioanele de ochi de la Bourgeois. Imi place tot: culorile, textura, durabilitatea, felul in care se folosesc (usor). Sunt bulimica la cumparat creioanele acestea. Ma opresc cu greu sa nu iau TOT. Duminica trecuta mi-am mai cumparat 2. Am inceput sa ma dau de luni cu unul (cel verde, din dreapta), si toata lumea ma intreaba cu ce m-am dat (cu eyeliner? cum de tine? ce frumos e!). Ei bine, e un simplu creion, dar ma rog, nu simplu, e un creion magic de la Bourgeois 😉 Tine 15 ore, fara sa se intinda, fara sa se stearga, fara sa para altfel decat dimineata, la aplicare. Nu va inchipuiti ca zic ca tine 15 ore pentru ca scrie pe el (habar n-am daca si ce scrie). Tine 15 ore ca am incercat eu, mie atat mi-a tinut, pana am revenit acasa si m-am demachiat. Poate ca tine si mai mult, cine stie. Una peste alta, daca vreti un creion cu miracol, acesta este…. 🙂 Acum astept sa ma duc sa-mi mai cumpar…. 😉 ps. cele din fotografie sunt doar cele cu care umblu zilnic in trusa de farduri din poseta. Toate imi plac, fie ca sunt Waterproof, Smooky, Metallise, Contour XL… toate share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It

Dragii mei, mult timp am fugit de negru, in contextul acesta zic, in restul, nicidecum. Zilele astea ma imbrac cu precadere in negru, dar sa revenim a nos moutons 😛 Fuga mea de negru era cumva si rezultatul ambientului alb, epurat, site-urile « lejere », tendinta aceea minimalista, alb cu accente de albastru, gen Facebook. Acum as vrea tare mult sa stiu parerea voastra, care din cele doua variante va place mai mult? Puteti vota aici: http://apps.facebook.com/my-polls/gmybc?from=page_wall Va multumesc pentru voturile voastre Mirandolina   share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It