alb

Viața e o simfonie de culori.  Am scris ca mie îmi plac culorile hotărâte,  adică cele tari: roșu,  verde, albastru, turcoaz. Nu cele « leșinate », pastelurile, dulcegăria. .. Toamna trecută scriam « La vie en rose », de care-mi amintesc  cu drag. Azi, însă,  a fost o zi alb-negru. Posted from WordPress for Android share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It

Lumea s-a prostit rau. Imi povestea ieri un prieten ca acum la nunti oamenii au pretentii gen « tortul sa fie in forma de valize, albe, cu accesorii roz », si, ce sa vezi, nu erau albe, erau crem, si curelele nu erau roz, ci maro, si desi tortul era gustos, nunta nu a reusit din cauza acestor detalii. Ha? E vorba de oameni « normali », nu de vedete excentrice si capricioase. Eu zic ca lumea se duce naibii, daca putem gandi/simti asa. Daca in ziua in care, teoretic, iti unesti viata cu a lui, aceluia, unicului,  sau cu a ei, o zi in care, dupa mintea mea, singura preocupare reala trebuie sa fie EL/EA, tu te impiedici de detalii atat de incredibil de penibile cum ar fi culoarea unui martipan, atunci eu nu cred ca lumea merge decat inspre disparitie. Astia voteaza si fac copii. ps. lasa ca eu pe asta cu nuntile nu o inteleg oricum, si cand a fost sa ma casatoresc NU am vrut nunta (si NU am facut, ci doar casatorie), nu am vrut rochie de mireasa (ce idiotenie, zau, atatia bani pentru o rochie pe care o porti cateva ore), si nu am vrut circ si alai. Era ziua noastra, a nimanui altcuiva. Si nu trebuiau surle, trambite, sclipici si acordeoane. share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It

Dragii mei, mult timp am fugit de negru, in contextul acesta zic, in restul, nicidecum. Zilele astea ma imbrac cu precadere in negru, dar sa revenim a nos moutons 😛 Fuga mea de negru era cumva si rezultatul ambientului alb, epurat, site-urile « lejere », tendinta aceea minimalista, alb cu accente de albastru, gen Facebook. Acum as vrea tare mult sa stiu parerea voastra, care din cele doua variante va place mai mult? Puteti vota aici: http://apps.facebook.com/my-polls/gmybc?from=page_wall Va multumesc pentru voturile voastre Mirandolina   share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It

Am avut « perioada roz », cam prin clasa a opta. Ciudata. O perioada roz, cumva doar exterioara. Interior, chinuri adolescentine, intrebari despre existenta, de ce-uri multe. Varsta cu dileme existentiale. Poezii, desi imi placea matematica. Sau poate tocmai de aceea. Framantari. Cautari. Apoi nu stiu sa fi privilegiat vreo culoare. Mai degraba non-culorile. Si socul mare, la 28 de ani, cand, intr-o vara, mi-am numarat rochiile negre (subliniez: de vara!) din dulap. Erau peste 10, doar de vara. Nefiresc pentru anotimp. Negrul imi place in continuare, e sobru, elegant, decent, discret. Vara, insa, am inceput sa port mult alb. Si, de cate ori pot (de cate ori imprejurarile o permit), adopt ceea ce numesc eu culori hotarate. Rosu, verde tare, albastru intens, turcoaz, fuchsia. Pastelurile, rar 😉 Viata mea e zvacnire si culoare, in intensitati si furie. O furie de a trai, dar o furie senina, asumata, impacata. Pare un paradox notiunea de furie senina. Dar nu este. Furia asta nu e de-constructoare, ci cladeste. share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It