Discutand, imi spune: “Nu stiu sa nu fac nimic“. Pe cuvantul tau? Ba stii, ai fi surprinsa sa vezi ce bine stii! Insa am fost crescuti (ca sa nu folosesc cuvantul “indoctrinati”), in cultul muncii. Cica: “Munca innobileaza. Munca inalta. Munca salveaza.”
Si eu am crezut foarte mult timp asta, si aveam o spaima deosebita de perioadele fara munca… De ceva timp, insa, am descoperit ca nu, existenta omului nu e validata doar prin munca. Uneori, munca nu-i suficienta ca sa justifice o existenta, alteori nu este necesara. Nu suntem dependenti de munca, desi suntem educati sa fim, si credem atat de tare in dependenta asta incat nu putem sa ne inchipuim altfel. Respect cu adevarat munca, dar nu cred ca dincolo de ea sunt mai putin eu.
“Am nevoie sa muncesc ca sa castig bani pentru a trai” este o fraza corecta, aplicabila in majoritatea cazurilor. “Am nevoie sa muncesc ca sa traiesc” e o prescurtare “partizana”, care duce la confuzia ce ne e cultivata in minte.
Iar a nu munci nu inseamna a sta. A nu munci inseamna a nu munci, atat. A nu munci inseamna, de la caz la caz, a calatori, a scrie, a invata limbi straine, a dansa, a picta, si inca mii de alte lucruri pe care un om si le poate inchipui. Aceste preocupari pot fi si utilitare (caz in care se transforma in munca), dar pot si sa nu fie…
Mi se pare ca dependenta excesiva de munca este si ea o deviatie, o “boala”, o suferinta, ascunde un dezechilibru. A simti nevoia sa fii validat, ca individ, prin munca, inseamna un punct slab.
Eu as “face nimic” cu mare talent, daca as avea o renta 🙂
Nu-mi place sa fiu intretinuta, n-am fost niciodata si nici nu voi fi, consider ca dependenta financiara de un alt individ este cel putin periculoasa si dauneaza si notiunii de cuplu. Insa, daca as avea o renta, “as face nimic” cu delectare… In cazul meu, asta ar insemna ca in principal, as citi, as scrie, as calatori…
Imi iubesc meseria, am norocul sa fie si pasiunea mea, si sa muncesc cu placere si dedicatie, aproape fara sa-mi dau seama ca asta “este munca”, dar asta nu inseamna ca fara, nu exist… Ma bucur ca un copil de fiecare proiect reusit si sunt constiincioasa si implicata, dar asta nu inseamna ca n-as putea “sa stau” 🙂 Sa citesc, sa scriu, sa calatoresc, sa invat 20 de dansuri, sa invat inca 5 limbi…
