Minunatul secret al vietii este ca este important sa-ti doresti ca sa se intample. Este suficient sa vrei ca sa se realizeze. Ei, ca sa vezi… Era atat de simplu si nu ne gandeam 🙂 Nu cred o iota…
Ma batea demult gandul sa scriu despre gandirea pozitiva, si derivele sale. Pe scurt: in ciuda tuturor filmelor si cartilor de mare adancime spirituala (americanesti, in principal), nu cred nici in ruptul capului (cu exemple clare), ca tot ce trebuie ca sa reusesti, este sa vrei. Altfel am fi toti sanatosi, fericiti, voiosi, indragostiti, reusiti, bogati. Lumea are un curs al ei, suficient de sinuos ca sa nu fie atat de simplist modificat. Sigur ca este important sa fii optimist, si sa gandesti bine. Evident ca e bine sa nu iti faci singur rau, cu ganduri negre. Desigur, e bine sa fii pozitiv. Dar a fi pozitiv nu trebuie sa excluda cantarirea tuturor pericolelor potentiale atunci cand te angajezi pe un drum. A le cantari nu inseamna nici a schimba, nici a abandona drumul. Inseamna doar luciditate, si sa fii pregatit pentru orice eventualitate (de cele previzibile vorbesc). Nu trebuie sa cazi in extrema: daca gandesc pozitiv, mi se va intampla oricum. Nu, nu se va intampla oricum. Si nu stand cu bratele incrucisate si dorindu-ne.
In schimb, invers este putin mai mult valabil. Gandirea negativa automata, vazutul in negru a oricarei situatii, credinta ca totul merge in jos oricum (“zambeste, maine va fi mai rau”), temerile permanente, te impiedica sa traiesti si sa actionezi coerent, iti modifica nedorit drumul. Nu-mi place sa aud persoane din jurul meu (mai ales cele apropiate, care conteaza), ca isi exprima diverse frici, care, caricatural vorbind pot semana cu pilda cu drobul de sare. Nu-mi place, caci seamana a cobit, a atragerea raului. Nu poti in permanenta sa gandesti ca totul va esua, ca ceva se va darama, ca ti se va intampla ceva rau.
In schimb, si pentru bine si pentru rau, trebuie sa faci ceva. Este bine sa gandesti pozitiv, dar nu este suficient. Suntem artizanii propriilor vieti. Alegerile pe care le facem, pasii pe care decidem sa-i urmam, directiile pe care ne ducem, sunt ale noastre. Sigur ca suntem parte dintr-un mediu si ca alegerile sunt arareori complet libere (uneori nici noi insine nu ne permitem sa fim liberi), dar in fiecare caz, exista totusi alternative. Mai largi sau mai stramte, asa cum ni le permite societatea si in primul rand mintea noastra proprie. Daca alegem cai batatorite pentru ca asa se face, pentru ca ne e teama de nou, e o alegere constienta si trebuie sa asumam ca rezultatele sunt proportionale cu aceasta alegere.
