intalnire

Cadourile vietii

16 avril 2013

Exista milioane de fiinte extraordinare  pe care nu le intalnim. Sunt mii de oameni misto cu care nu ne intersectam. Ai fi putut sa fii unul dintre ei. Dar… n-a fost sa fie sa nu fie. Viata e surprinzator de frumoasa si ii sunt recunoscatoare.   share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It

📌
0💬 read more

Fisuri

7 mars 2013

Aud o poveste, in dupa-amiaza aceasta. Ca exista niste fete disperate dupa shopping (nimic rau pana aici, ma incadrez si eu, cred), iar iubitii/sotii lor, disperati, la randul lor, dar disperati de disperarea lor dupa shopping. Iar ele au ajuns sa introduca in casa ceea ce cumpara, prin garaj. Ca sa le faca « nevazute ». Fara prea multa gandire, am exclamat spontan, auzind povestea: « Asta e, dincolo de faza exterioara, care pare dragalasa, una din cele mai importante zdruncinaturi (falii, daca vreti) a vietii de cuplu. » Si da, ma gandesc serios ca daca as ajunge vreodata sa-i ascund lui ce cumpar, sau in general, sa-i ascund CEVA, atunci… e un semn important ca acest cuplu nu prea are sens… Nu, nu sunt putin flexibila. Sunt foarte flexibila, sunt unul din cei mai indulgenti si fara limite oameni, fara ingradiri si fara rigiditati, dar pentru mine, minciuna nu e compatibila cu iubirea. Azi il mint despre pantofi, maine despre unde plec, poimaine… ce? In plus, de cand ma stiu, minciuna mi se pare o lipsa de respect. Iar pentru mine, iubirea contine admiratie si respect, in afara de alte ingrediente.  Adica nu prea poate sa existe asa ceva. Plus ca iubirea inseamna si cunoastere, si intelegerea celuilalt. Daca el nu ma ingaduie cu gandurile mele, in cap, cu placerile mele in suflet, si chiar si cu rochite si pantofi… inseamna ca nu prea are rost cuplul in cauza. De ce ai ramane intr-un astfel de cuplu? ca sa te prefaci toata viata ca esti altceva? cum am spus mai sus: azi o rochie, maine o intalnire, poimaine… Nu cred ca e o cale cu intoarcere, ci are sens unic. Fisuri, fracturi, falii, inaintea marii daramari a « constructiei ». share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It

📌
2💬 read more

Visul

3 mars 2011

Alaltaieri seara m-am culcat agitata. Mai devreme decat de obicei, dar agitata. Mi-e complicat zilele astea. Si culmea! in ciuda agitatiei, te-am visat pe tine. Un vis lung si totusi coerent, o adevarata poveste, cu detalii, cu locuri, cu chipuri, cu desfasurare. Mi-a fost bine dimineata cand m-am trezit si mi-am amintit visul, intreg, neciobit, nestirbit. Imaginea ta in fata ochilor mei, in mine. In interiorul sufletului si mintii mele. Ca si cand ma intorceam acasa, dupa o intalnire cu tine, completa, umpluta de fericire si de « tu« . Priviri, atingeri, cuvinte, toate ale tale spre mine. Mi-era cald si bine. Zambeam, ceea ce e important. Si ziua mea a inceput plina de tine, deja.  O zi cu tine in mine. Magie. N-am vrut sa o rup cu vorbe, n-am vrut sa o pangaresc cu descrieri. Am respirat-o pana in adancul fiintei. Am trait-o minut cu minut. Am incercat sa retin clipele, sa le traiesc cu incetinitorul, eu, atat de grabit-sacadata de obicei. Sa nu le consum, sa le prelungesc. Miracol savurat din plin. Tu, stapanul viselor mele. Tu, noua mea religie. share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It

📌
0💬 read more