dans

Am dormit prea putin, am muncit mult (dar am reusit sa fac bradul pe 28 decembrie…), nu am mancat suficient (un singur aliment la o singura masa, la 21.30, nimic de ieri in rest). Nu a fost deloc ok, dar stiu ca e doar o zi si de maine revin la normal. Normalul abia deprins ???? Am avut o luna grea si complicata, foarte ocupata. Cel putin ultimele zile au fost teribile.Abia astept sa se duca anul acesta, nu a fost un an bun deloc. A fost greu, aiuristic, nu am reusit sa vad marea (din copilarie am vazut marea in fiecare an), nu am fost in Bulgaria, desi o iubesc, au fost pe parcurs nenumarati medici, spitale, ingrijorari cu ai mei. M-au depasit evenimentele de multe ori. Nu am simtit ca fac mare lucru pentru mine, cu exceptia notabila a doua lucruri: cursul de limba bulgara de la inceputul anului, si programul Body Engineering de la sfarsitul anului. Ambele au fost hotarari excelente si au fost lucruri pentru mine. Candva, cumva, printre picaturi, trebuie sa ne gandim si la noi insine. Am invatat asta recent, si the hard way.Anul acesta mi-a scapat printre degete, nu am fost stapana pe mine si pe programul meu, asta ma irita cel mai tare. Nu am putut sa fiu cum sunt eu, adica sa ma sui in masina pe neasteptate, sa plec departe pentru trei zile si sa vin dupa 3 saptamani.La inceputul anului scriam ca nu mai dansez, ca asta a fost pretul supravietuirii, sfarsesc totusi anul dansand. Ori asta e foarte bine. Sa speram ca la anul redevin eu. Ca dansez, ca scriu, ca traiesc frenetic.Nu imi doresc decat liniste, in liniste infloresc. Si imi doresc sa dansez iar.Va doresc un an bun, bland, care sa va aduca ce va doriti, si ce va trebuie fara sa stiti. share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It

Candva scriam. Candva nu respiram fara sa scriu. Nu doar ca imi placea sa scriu, nu puteam trai fara sa scriu. Si se pare ca aveam talent. O stiu pentru ca mi s-a spus mult, foarte mult. In doua limbi, in doua tari, multi ani la rand. N-am niciun merit, asa m-am nascut, cu asta in mine. Dar intotdeauna am simtit, si am spus-o inca de atunci, ca la mine nu se potriveste ideea ca nefericirea naste marea creatie. Dimpotriva, pe mine nefericirea ma seaca, ma blocheaza, ma inchide, nicicum nu ma face sa creez. De asta, mitul creatiei din durere este doar un mit. In realitate suntem fiecare diferiti, unii creeaza mai bine in durere (si cunosc oameni care isi intretin o durere ca sa poata crea, atunci dau cel mai bun din ei), altii seaca in durere. Eu trebuie sa fiu cel putin linistita ca sa scriu, iar cel mai bine este cand sunt fericita, atunci sunt efervescenta, creativa, imaginativa, jucausa. Cum doliul mi-a secat mare parte din suflet, da, am supravietuit, dar sunt mai mult un corp decat o inima, cum eram inainte, nu mai scriu. Nu pot si nu vreau. Nu simt. Si daca nu simt n-are rost. Timp am, dar nu am suflare. Si habar nu am daca se va reintoarce vreodata. Anii care au trecut acum recent, ultimii 4, au fost ingrozitori pentru mine, din doliu in pandemie, din pandemie in operatii, din operatii in accidente, si tot asa. Resursele mele sunt concentrate ca sa pot inca sa respir, ca sa nu o iau razna, ca sa ma echilibrez. Scrisul nu e prielnic in asemenea conditii. Nu la mine. Asta este. Si cumva, si intuind asta, mi-am dorit sa mor cand a murit el. Stiam ca daca continui sa traiesc, nu voi mai fi eu. Si aveam dreptate. Nu e nicio drama. Traiesc (ma intreb de ce). Fara panaș. Si fara sa fiu eu. Am facut bine ca am trait cat in trei vieti inainte. Am trait mereu intens, am ars puternic, pasional. Am fost epicuriana, nu mi-am refuzat mare lucru, nu am dormit ani intregi (doar 4 ore pe noapte, noapte de noapte mereu, nu ocazional), m-am condus mereu dupa « Carpe diem » si « Dupa mine, potopul ». Si daca nu le-ar fi spus altii inainte, le pronuntam eu sigur. Am trait asa nu calculat, ci din constructie. Nu intentionat, ci intuitiv, spontan. Asa mi-e firea. Am luat avans, ca da, uite… habar nu ai niciodata ce e ziua de maine si cine vei fi maine. Nu mai port tocuri (eu care mergeam zi de zi numai pe tocuri, inclusiv la cumparaturi, inclusiv in parc, ca asa mergeam eu, eram numai pe tocuri). Nu mai dansez (eu care dansam nopti intregi, si zile, care am rupt incaltari de cat dansam. Nu mai scriu. Cam asta a fost supravietuirea. Nu mai port tocuri. Nu mai dansez. Nu mai scriu. share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit…

Felul in care negociezi, construiesti, argumentezi si termini o discutie in contradictoriu spune foarte multe despre personalitatea ta, mult mai mult decat discutiile consensuale. Chiar daca pleci de la ideea ca nu doresti si nu trebuie sa-ti schimbi parerea initiala, blocarea, ridicarea vocii, incapacitatea de a argumenta sau de a purta discutia timp de mai multe minute, dovedeste un spirit inchis, si cumva, nepoliticos. Zidirea dupa o parere, oricat de valida ar fi ea, nu este benefica. Iar daca dupa discutie ramane o amarala, un gust ciudat in mintea si-n sufletul celui care a purtat-o, e clar ca ceva « a scartait ». Intr-o discutie in contradictoriu iese imediat la iveala cat de flexibila iti este personalitatea, cat de dispus esti sa accepti diferentele, cat de educat esti sa asculti inainte de a vorbi, cat de mult construiesti argumente in favoarea parerilor proprii, sau daca le inghiti de-a gata, nemestecate si ca atare ti-e greu sa le argumentezi. Pana la urma, iritarea intr-o discutie in contradictoriu e invers proportionala cu gradul in care esti dispus sa acorzi libertate celor din jur. Dorinta de impunere cu orice pret denota si o inchistare a mintii si, cateodata, o slabiciune, sau o teama de confruntarea cu alte idei, o frica de eventuala daramare a sistemului de valori, a sistemului de gandire… O nesiguranta de a pasi in alt univers. Uneori, chiar daca ai dreptate, chiar daca stii asta si esti ferm convins, trebuie sa stii sa-ti temperezi discursul, sa asculti, cateodata chiar sa te opresti. Este, intr-un fel ca un dans. Un dans al ideilor, al cuvintelor, in care trebuie sa-ti « simti » partenerul si sa faci pasi raspunzandu-i. Nu iubesc nimic mai mult decat o discutie in contradictoriu purtata cu maestrie, ca un duel elegant si rafinat. Chiar daca « oponentii », reprezentanti ai celor doua idei contrare, pleaca din discutie exact cum au intrat, fara pareri schimbate. A contrazice elegant si sustinut, fara note false, fara resentimente, fara nervozitati, si a pleca senin si demn, respectandu-ti interlocutorul, care a facut acelasi lucru, este o adevarata arta. Cunosc putini artisti 🙂   share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It

Am gasit ieri seara stirea zilei, ce zic eu, stirea saptamanii, a lunii. E scrisa prea frumos, e mirifica. Ea contine monumentala propozitie: « Alertati de promisiunile de huiduieli, reprezentantii Prefecturii fac apel la calm, liniste si buna-voie. » Liniste si buna-voie, ca va ia dracu! « din respect pentru inaintasii lor, ar trebui sa vina cu prietenii si familiile sa danseze » Insa, in intregime, stirea e….. Luni, 2012-01-23 : Cu cine va juca prefectul in Piata Unirii ? Presedintele Traian Basescu a fost invitat alaturi de membri importanti din Parlament si Guvern sa participe la manifestarile din Piata Unirii din Focsani. Nu a confirmat prezenta. In schimb cei doi lideri importanti ai opozitiei, Crin Antonescu ( PNL ) si Victor Ponta ( PSD ) vor fi in multime, ceea ce cu siguranta va face sa se auda mai tare glasul nemultumitilor. Liberalii s-au opregatit cu huiduieli si alaturi de ei si-au anuntat prezenta mai multi protestatari. Alertati de promisiunile de huiduieli, reprezentantii Prefecturii fac apel la calm, liniste si buna-voie. Prefectul Sorin Hornea anunta cu deosebita emotie dupa cum singur declara ( si dupa cum pot fi explicate si multele greseli din mesajul sau transmis presei ), ca focsanenii ar trebui sa traiasca din plin evenimentul si din respect pentru inaintasi ar trebui sa pretuiasca ziua de 24 ianuarie si sa vina cu prietenii si familiile sa danseze. « … va invit pe toti, cu familii si prieteni sa jucam Hora Unirii », transmite prefectul printr-un comunicat de presa. Asa cum prefectul a facut astazi apel la liniste si joc, si presedintele Propact, Costel Ichim isi indeamna sindicalistii sa nu scandeze lozinci antiguvernamentale si antiprezidentiale in cazul in care se va intampla asta. Liderul sindicalistilor anunta ca acestia se dezic de orice altă actiune în afara cadrului organizational stabilit de către conducerile Federatiei Agricultorilor Fermierul si Sindicatului Propact, participante la acest moment solemn. Anul trecut, pentru asigurarea unui numar cat mai mare de spectatori la manifestarile de 24 ianuarie, PDL a adus cu autocarele membri de partid si simpatizanti din tot judetul si ceva din judetele invecinate. Se pare ca anul acesta se va proceda la fel, dupa cum sustin surse din partid, in incercarea de a acoperi eventualele glasuri ale numultumitilor. (L.C.)   share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It