certitudini

Sa fii suparat pe un om care nu mai este nu e un sentiment comun, si nici ceva ce mi-as fi putut inchipui ca am sa simt vreodata. Din pacate, asta simt, acum, in ultimele saptamani. Si nici nu stiu cand imi va trece. Cand si daca. Pe cat de mult uneste increderea, pe atat de mult desparte minciuna. Si doare si retroactiv. Cumva, mi se pare ca mi s-a furat viata. Ca imi fuge pamantul de sub picioare. Ca certitudinile alea cu care traiam eu, (si nu, nu am avut si n-am o viata usoara), se disipeaza ca niste baloane de sapun. Ca totul pleaca in neant. Sunt suparata, si nu stiu cand si daca imi va trece. Este teribil sa realizezi cat de mult rau iti pot face oamenii pe care ii iubesti (si care, culmea! te iubesc). Mie minciuna aceea mi-a picat atat de greu, chiar si dupa atatia ani, mi-e atat de urata, incat mi-e imposibil sa spun cand si daca voi ierta. Și cum Dumnezeu? Tot ce credeam și știam eu ca a fost viața mea, sa fi fost o iluzie? Nici nu e ceva obisnuit, sa fii suparat pe un mort. Dar asta este, lucrurile au fost abrupte, si nu am avut timp sa si uit, sa si iert, sau sa nu uit, dar sa iert, sau sa uit… Habar nu am daca exista viata dupa moarte, sau o forma de « reciclare ». Dar daca exista ceva, sigur stie ce simt acum. Si sigur nu ii e confortabil. Nu de asta o fac, nu stiu sa fac lucrurile asa, nu m-am razbunat in viata mea, si nu stiu sa o fac, sunt doar sincera in ceea ce simt. Iar acum nu pot sa simt nimic altceva decat o enorma suparare. Deocamdata nu simt decat o mare amaraciune. Atunci cand nu simt de-a dreptul furie. Apoi, obosesc, si sunt din nou amara. M-am simtit asa ciudat incat mult timp nici nu am putut sa plang. Acum plang. Nu e cu mult mai bine. Si-n plus, plansul si raceala chiar nu-i o combinatie buna, ca sa nu spun ca am momente cand nu mai am suflu. Zilele astea nu-mi mai gasesc sensul. Nu ma mai motiveaza nimic suficient de mult. Nici cat sa ies, nici cat sa traiesc, nici cat sa rad, nici cat sa scriu. Sunt momentele acelea de totala inchidere. Fiecare pas e un efort imens. Fiecare iesire e o aventura. Nu-mi doresc sa vad pe nimeni. Nu ma mai motiveaza chiar nimic. Nu, nici macar iubirea. E unul din rarele momente cand nu, nici macar asta. Sau poate ca nici nu mai iubesc. Habar nu am, nu ma pot gandi la nimic acum. Ma simt rar seaca, secata. Acum asa ma simt. Si nu stiu cand si daca… Nu mai vreau nimic, stau sa treaca timpul si atat. Si nu mai am bucuria aceea si spiritul care credeam ca nu piere niciodata, simtul umorului. Zilele astea nu. Si Dumnezeu stie cand si daca imi…

Ce vreau de la anul asta? Doua lucruri importante. Unul pentru societate, altul pentru mine Cum vrem tot timpul ceva ce nu avem… Eu nu am amintiri din copilarie, si mi se pare trist acest lucru. (desi am o memorie foarte precisa si foarte mare a lucrurilor de la un moment dat incoace). Ieri, vorbind cu cineva, imi spunea ca si-ar dori sa fi uitat amintirile din copilarie. Eu as dori sa le am, desi nu le am, ea ar dori sa nu le aiba, desi le are… Cum e facuta fiinta umana… Cand judeci pe cineva, si mai ales cand arunci cu piatra, gandeste-te bine la tine si asigura-te ca esti l’Abée Pierre sau Maica Tereza, sau macar ceva mai bun decat cei pe care-i judeci. De asemenea, un exercitiu util este si sa te pui in locul lor (asta in cazul in care ai flexibilitate mentala). Daca nu, nu. « Există mai multe feluri de a muri. Se poate încet-încet, se poate gândindu-te la ceva teribil de precis, cum se poate şi fără alte comentarii, aşa, pur şi simplu. După care mai există şi oboseala, dimineaţa, lucrul şi beţia. Mai poţi muri în oglindă, plictisitor, vizibil sau dinainte. Şi poţi muri aici, degeaba, necesar şi obiectiv. Eu, când am intrat în cameră, am văzut că zăceam acolo fiindcă suferisem o combinaţie între tine şi timp. Fiecare cu preferinţele sale. » (Comoara Hestugmitilor) Sunt bune certitudinile, oricat de efemere ar fi ele Am trait sa o aud si pe asta: ne tin retelele de socializare si TV-ul in casa, si de aceea nu iesim sa manifestam. Sa fim seriosi!!!! Scuze ne putem gasi cu tonele. Omul e om, masina e masina. NU NE TINE NIMENI in casa, decat noi insine. Noi alegem sa « militam din fotoliu » in loc sa manifestam pe strada, sau in alte moduri. am asa o senzatie de sfarsit de lume la inceput de an…. De chef de nimic, intr-un fel. Si de chef de multe in alt fel. Brazii mi se par un pic anacronici Eu cred ca educatia sentimentala nu trebuie sa fie explicita, oamenii ar trebui sa o simta mai mult decat sa o invete. Problema e ca aici [n.r. in Romania] suntem un pic {inca} prea arhaici, prea preocupati de concret. Poezia e rezervata unor spatii (temporale sau de loc), foarte precise. Poezia nu are voie sa faca parte din viata. Eu am crescut {vrand-nevrand}, si am si acceptat tara in care traiesc acum, m-am adaptat {nu fara durere}, asa incat imi consum poezia pe terenuri comun admise, sau in intimitate. N-am pretentie sa aduc poezia pe strada, si asa sunt relativ « altfel » decat restul lumii…. Trista e alinierea cu linia de jos, dar asta e, cateodata. Umbrelele sunt foarte sexy, si am o colectie, numai ca atunci cand ploua, n-am niciuna. Cateva sunt ingropate in portbagaj, sub o tona de alte lucruri, toate folositoare, alte cateva sunt acasa, pe hol. Pe strada, deasupra mea, niciuna. Si uite-asa ma ploua. Si cu parul ud…

E acum o reclama la tv, pe care, vreau-nu vreau, o nimeresc foarte des… lotiunea nu stiu care. Fraza care ma obsedeaza la modul enervant rau este « 9 din 10 femei din Romania si-ar schimba lotiunea cu Fa Nutriskin« . E stupid. Imi reaminteste de un conditional celebru din publicitate, cel de la Whiskas. « Les chats achèteraient Whiskas » [pisicile ar cumpara Whiskas]. Daca in cazul pisicilor, mai treaca mearga, conditionalul e scuzat de faptul ca pisicile NU POT cumpara Whiskas chiar daca si-ar dori, pentru ca pisicile nu merg la supermarket, nu au portofel, nu au card, nu fac cumparaturi, ce e stupiditatea asta de « slogan » in cazul FA?????  Pai eu, cand aud « 9 din 10 femei din Romania si-ar schimba lotiunea cu Fa Nutriskin », ma intreb: si? ce mai asteapta? Ce au? N-au bani? Asteapta ziua de salariu? N-au cu cine lasa copilul acasa? Si-au pierdut cheia, si nu pot iesi? Au o jena? De ce nu o fac? Si daca n-au bani, daca chiar au chef, de ce nu imprumuta, da-o incolo ca o lotiune Fa chiar costa un pret modest. Nu suna mai bine « 9 din 10 femei si-au schimbat lotiunea cu… »? Sau macar « 6 din 10 femei si-au schimbat lotiunea cu… », adica 6 certitudini din 10 sunt mult mai valoroase decat 9 intentii din 10, nematerializate niciodata. Plus ca eu, din fata televizorului, ma enervez si ma intreb: de ce ma anunta ca si-ar schimba? sa ma anunte cand au schimbat. Sau sa gaseasca naibii un slogan mai destept. Da, pisicile au scuze ca nu-si cumpara singure Whiskas, femeile care doar « si-ar schimba lotiunea » n-au nicio noima si niciun sens. Sunt de neinteles. « Si-ar schimba? » Adica le-au luat de pe raft si le-au pus la loc? S-au razgandit? si daca da, de ce? Si cand o sa-si schimbe? La toamna? La iarna? Unde mai pui ca, enervata de stupiditatea acestui slogan, am cautat de unde vine. Ei bine, inainte sa lanseze produsul, au facut teste (nimic neobisnuit). Din 120 de femei care au testat produsul, 120 de potentiale cliente care l-au primit spre test, si 9 din 10 au raspuns la chestionarul ulterior de evaluare al produsului cu « Da« , la intrebarea « v-ati schimba actuala lotiune pe care o folositi cu Fa Nutriskin?« . Ei, si un destept a tras concluzia ca uite ce slogan bun, ce sa mai platim un alt slogan, lasa ca uite, merge. Transa de 120 e extrem de mica, deci oricum acea proportie de 9 din 10 e irelevanta, iar conditionalul face fraza complet stupida. Fa si-ar schimba poate ideea campaniilor. Si ar invata poate, ca in slogan, conditionalul este cam delicat de folosit. share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It