Basescu

Desi sunt o aparatoare infocata a internetului, ei bine, unele lucruri nu isi au locul pe internet. Am spus de multe ori in ultimele zile. Nu vreau sa salvez NIMIC pe Facebook. Sunt un suflet impietrit si nu salvez nici spitale, nici balene, nici paduri, ONLINE. Nici orice v-ati putea inchipui. Nu-l dau jos nici pe Blejnar, nici pe Basescu, nici pe Obama. Nu cred in cauzele online. Nu conteaza cauza, oricare ar fi ea. Si poate tocmai comportamentul oamenilor m-a facut sa am reactia asta de respingere. M-am cam saturat de activistii online care isi « cumpara o constiinta » asa cum isi cumparau pe vremuri pacatosii indulgente de la biserica catolica. M-am saturat de activistii online de fotoliu, care nu s-ar deplasa nici pana la coltul strazii pentru crezul lor, dar care cred ca isi fac datoria dand un click, neglijent, intre doua mesaje private si trei statusuri, si care isi impanzesc lista de prieteni cu acea cauza. Daca vrei sa ajuti, da, poti afla pe FB, (e excelent ca mijloc de transmisie a informatiei, ca penetrare), dar ajutorul e in real. Daca vrei sa manifesti, da, poti sa te « strangi » pe FB cu cei asemenea tie, dar manifestatia e in real. Daca vrei sa fii om, asta se face in real. Nu dand click-uri absolut alandala la zeci si sute de cauze de care nu-ti pasa. Ce ti se pare ca faci? Te simti mai bine? Te culci seara cu sentimentul datoriei implinite? Te simti mai om? Mai bine iesi pe strada si da o paine unui om sarman, sunt destui. Painea aceea valoreaza inmiit fata de un click pentru orice cauza sforaitoare. Sigur, nu te vede lumea, asa cum te vede cand aderi la cauze…. Dar daca singura ta grija este « sa te vada lumea » ca esti responsabil, ca esti civic, ca esti uman, afla ca NU ESTI. Nici responsabil, nici civic, nici uman. Da, cred in puterea internetului de a federa, de a informa, cred in rostul grupurilor (strangi oameni ca tine si discuti cu ei), dar actiunea, orice fel de actiune, se face in real. Si atunci cauzele sunt INUTILE. Ca sa afle cineva ceva (de pilda intr-un caz ce are nevoie de ajutor), un simplu status, scris clar, e suficient. Ca sa vina sa ajute, nu e necesar sa dea like la cauza. Cauze, aceasta extensie inutila, online, a ipocriziei noastre. Cumpara-ti o constiinta cu un click! Sau cu doua. Sau cu zece. Sau cu o suta, in functie de cat consideri ca ai pacatuit. Apoi, intoarce-te la rele. La minciuna, la furt, la injurii, la facut rau aproapelui. Esti un om bun, uite cate cauze ai la profil. Esti un cetatean responsabil, tu dai jos presedinti cu un click…. esti preocupat de ecologie, plantezi arbori cu un click, vorba aia, ce ti s-ar putea reprosa? « Insirand cuvinte goale ce din coada au sa sune »… share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it…

Eu nu sunt nici isterica, nici exaltata, nici taliban. Sunt destul de potolita, gandesc inainte sa deschid gura, ascult mai mult decat vorbesc, chiar stiu sa inteleg ce spune interlocutorul. L-am votat pe Geoana in 2009, nu din convingere pentru personaj, ci din convingere ca basescu este nociv. Ieri a fost acel discurs al lui Victor Ponta in Parlament, inainte de votul pentru noul guvern, al lui Ungureanu. Ca sa lamurim niste lucruri de la inceput, ce scriu aici e ce am simtit din prima, la cald. Sunt impresiile mele, analizele din capul meu. Nu am ascultat ce a spus cineva/oricine dupa discurs. Nici Mihai Voicu, (am inteles ca el s-a pronuntat primul), nici restul. Am ascultat in direct ce a spus Ponta si cum a spus Ponta, iar reactia mea a fost, instantanee, tot in direct (inainte de a asculta orice  reactie, a oricui): am spus ca acest discurs are un continut mult prea conciliant, cu un ton mult prea bleg. Mult prea moale. Poti sa fii ferm si fara sa fii injurios. Poti fi sarcastic si sa executi in doi timpi trei miscari pe cineva si fara sa fii nepoliticos. Chiar si eu stiu sa tai suflul cuiva si sa-l inghet, fiind extrem de politicoasa, si neridicand tonul. Nimeni nu zicea ca Ponta trebuia sa se isterizeze si sa urle “jos Basescu”. Discursul insa, era mult prea “dulce”. Intr-o tara ideala, poate ca ar fi fost potrivit. Aici, insa, e tara lui basescu, ghinion. De altfel, reactia de peste cateva ore a lui Crin Antonescu a fost ca si cum i-as fi suflat-o eu: “In parlamentul Angliei o fi fost bun, dar aici nu.” Da. In ideal, era buna, dar noi traim in Romania, nu in ideal. Si nu stiu unde-i Ideal asta, ca mi-as lua imediat cetatenie in Ideal. Iar situatia in Romania este asa cum stim ca este. Nu analizez aici continutul discursului, ci ceea ce el a declansat. Si inca ceva, foarte important: discursurile nu se masoara in valoare semantica, nici in figuri de stil folosite, in piruete stilistice, in metafore, hiperbole, litote. Discursurile se masoara in efect. Efectul a fost dezastruos, vedeti bine ce a declansat, asta inseamna ca discursul a fost nepotrivit, cel putin nepotrivit, unde cuvantul nepotrivit este folosit cu indulgenta. Nu e vina celor care au speculat. Au avut ce specula, prosti ar fi fost sa nu o faca, asta e jocul. Normal ca au sarit pe ocazie, era prea frumoasa, le-o ridicase la fileu. Nu e vina celor care s-au “inflamat”, sau poate este, dar oricum, ei asa sunt. Este insa vina celui care a dat ocazia acestei inflamari. Iar Ponta nu mi-e antipatic. Nici din cale-afara de simpatic. Sustin USL-ul. Asta ca sa nu fie dubii, despre cine-as fi si ce doresc, sau ce votez. Nu e un incident dramatic, se poate repara, dar era preferabil sa nu fie cazul de reparatii. Nu spun nici ca Ponta a tradat, nici ca se rupe USL-ul, astea sunt din seria speculatii sau inflamari. Emit doar opinia mea de cetatean si de…

(Guest post Radu Rosulescu, cu multumirile mele pentru luciditate) A fost reprezentantul Romaniei la Anvers pe vremea comuniştilor. Asta se traduce prin – a fost comunist sau securist sau şi una şi alta. Problema nu e că a fost. Mulţi români au fost. Că aşa erau vremurile, că nu au vrut să-şi rateze viaţa… e o discuţie mai amplă. Prefer să nu-i judec. Dar ce mă deranjează foarte mult este această ipocrizie – băsescu ţipa în gura mare „jos comuniştii şi jos securiştii” si cu aceste slogane el se cocoţa sus, sus de tot. A zis că rezolvă problema câinilor vagabonzi. Foarte frumos. Numai că a fost doar o gargară ieftină, un nou mod de a câştiga capital electoral. Cum măi, să fii atât de javră încât să te gândeşti să obţii profit de pe urma unor fiinţe amărâte şi nevinovate? Problema câinilor vagabonzi dăinuie şi astăzi, deci e clar cum a rezolvat-o. Şi această problemă e importantă, ne afectează şi ar fi trebuit rezolvată, dar cu un pic de respect pentru viaţă şi cu conştientizarea că tot oamenii sunt de vină dacă avem atâţia maidanezi. Dar zilele astea l-au ajuns pe basescu… „ieşi afară, javră ordinară”. A zis că se ocupă de retrocedarea imobilelor confiscate abuziv de către comunişti. Foarte frumos. Zeci sau sute de mii de oameni aşteaptă să li se facă dreptate. Dar ce a făcut? Şi-a dat singur o casă, din poziţia de primar, în timp ce toţi acei oameni care ar fi trebuit să îşi primească înapoi casele (case care au fost ale lor sau ale părinţilor şi bunicilor lor) aşteaptă în zadar şi în ziua de azi. A fost la putere, într-un fel sau altul, aproape tot timpul care a trecut de la revoluţie şi până în prezent. Şi care sunt realizările lui ca politician? Scandal. Tot timpul a făcut scandal. A făcut scandal şi a provocat căderea guvernului ciorbea. Ulterior a picat tot PNTCDul. A văzut că merge şi obţne profit electoral, a aplicat aceeaşi reţetă mereu. După PNTCD a vrut să îngroape şi PNL. Cum adică? Ambele partide istorice să fie desfiinţate de către un fost comunist şi securist? Ar fi fost prea mult. Norocul nostru şi ghinionul lui – PNL nu a murit, iar mie îmi pare foarte bine. Ar fi fost păcat ca partidul care a avut un rol atât de important în emanciparea României moderne să fie omorât de către o emanaţie FSNistă care miroase groaznic. Tot timpul s-a plâns că el vrea să facă treabă, dar nu îl lasă alţii. Mereu a vrut mai mult – să aibă consiliu(municipal), să aibă guvernul, să aibă majoritatea parlamentară… Cât fariseim şi în acelaşi timp câtă impotenţă politică. Nicăieri în lume nu le ai pe toate, dar politicienii adevăraţi ştiu să facă treabă şi în condiţile astea. Cum? Simplu, prin arta dialogului, prin conlucrare, chiar şi prin compromis. Culmea e că încet, încet a obţinut toată puterea pe care şi-a dorit-o şi tot n-a făcut nimic. Sau a făcut mai mult…

Mi-e rau. Deci retranscriere in direct, de pe Realitatea TV: « Eu stau intr-un palat, si Severin nu sta si nu va sta in nici un palat, eu sunt un roman bogat care ma iubesc romanii, si Severin e un roman sarac care il urasc romanii. » « Daca ma mai supara mult cu judecatoriile astea, o secunda mai am si imi depun candidatura la presedintie. Si intru si in turul doi si il bat si pe Basescu. M-am enervat azi. » « Glumesc, nu candidez la presedintie. O sa candidez atunci cand nu ma va bate nimeni. Voi candida peste 5 ani cand nu ma va bate nimeni. » Intrebarea jurnalistei: Anul acesta nu veti castiga, daca candidati? De cine va e frica? Basescu sau Geoana? « Nu mi-e frica de nici unul dintre ei, dar ei sunt in fruntea unor partide puternice » « Eu o sa fiu mai valoros decat ceilalti 32 de europarlamentari. Eu stau in palat. » « Ia plimba mai camerele alea pe aici sa se vada ca e un palat » « Eu nu sunt nici Geoana, nici ala, Crin Antonescu, sa jucati voi acolo bambilici pe la televiziuni pe acolo. Vezi ca ti-ai intrecut masura. Bai Prelipceanule, ia vezi ca va fac si voua acum o aroganta » « Cati europarlamentari are parlamentul european? » intreaba Laura Chiriac. « Ia si cauta » « Eu stiu, dar va intrebam pe dumneavoastra. » « Pai esti obraznica, daca stii si ma intrebi pe mine. » Acesta e europarlamentarul nostru. Al Romaniei. Va reprezinta? Pe mine, nu. Dar vorba acelui banc: « al nostru e mai frumos » share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It