Desi sunt o aparatoare infocata a internetului, ei bine, unele lucruri nu isi au locul pe internet.
Am spus de multe ori in ultimele zile. Nu vreau sa salvez NIMIC pe Facebook. Sunt un suflet impietrit si nu salvez nici spitale, nici balene, nici paduri, ONLINE. Nici orice v-ati putea inchipui. Nu-l dau jos nici pe Blejnar, nici pe Basescu, nici pe Obama. Nu cred in cauzele online. Nu conteaza cauza, oricare ar fi ea. Si poate tocmai comportamentul oamenilor m-a facut sa am reactia asta de respingere.
M-am cam saturat de activistii online care isi “cumpara o constiinta” asa cum isi cumparau pe vremuri pacatosii indulgente de la biserica catolica. M-am saturat de activistii online de fotoliu, care nu s-ar deplasa nici pana la coltul strazii pentru crezul lor, dar care cred ca isi fac datoria dand un click, neglijent, intre doua mesaje private si trei statusuri, si care isi impanzesc lista de prieteni cu acea cauza.
Daca vrei sa ajuti, da, poti afla pe FB, (e excelent ca mijloc de transmisie a informatiei, ca penetrare), dar ajutorul e in real. Daca vrei sa manifesti, da, poti sa te “strangi” pe FB cu cei asemenea tie, dar manifestatia e in real. Daca vrei sa fii om, asta se face in real. Nu dand click-uri absolut alandala la zeci si sute de cauze de care nu-ti pasa.
Ce ti se pare ca faci? Te simti mai bine? Te culci seara cu sentimentul datoriei implinite? Te simti mai om?
Mai bine iesi pe strada si da o paine unui om sarman, sunt destui. Painea aceea valoreaza inmiit fata de un click pentru orice cauza sforaitoare. Sigur, nu te vede lumea, asa cum te vede cand aderi la cauze…. Dar daca singura ta grija este “sa te vada lumea” ca esti responsabil, ca esti civic, ca esti uman, afla ca NU ESTI. Nici responsabil, nici civic, nici uman.
Da, cred in puterea internetului de a federa, de a informa, cred in rostul grupurilor (strangi oameni ca tine si discuti cu ei), dar actiunea, orice fel de actiune, se face in real. Si atunci cauzele sunt INUTILE.
Ca sa afle cineva ceva (de pilda intr-un caz ce are nevoie de ajutor), un simplu status, scris clar, e suficient. Ca sa vina sa ajute, nu e necesar sa dea like la cauza.
Cauze, aceasta extensie inutila, online, a ipocriziei noastre. Cumpara-ti o constiinta cu un click! Sau cu doua. Sau cu zece. Sau cu o suta, in functie de cat consideri ca ai pacatuit. Apoi, intoarce-te la rele. La minciuna, la furt, la injurii, la facut rau aproapelui. Esti un om bun, uite cate cauze ai la profil. Esti un cetatean responsabil, tu dai jos presedinti cu un click…. esti preocupat de ecologie, plantezi arbori cu un click, vorba aia, ce ti s-ar putea reprosa?
“Insirand cuvinte goale ce din coada au sa sune”…
felicitaaari pentru articol!
multumesc.
E mai mult un strigat de revolta…. m-am saturat de sforaitoare “hai sa facem”, cand de fapt nu facem nimic
la muuulti o sa le “cada fata”… mai ales ca vine de la cineva care e “fb addicted”…
jos ipocrizia, mama lor de “gogosi”…yeeees!
da’ de unde stii tu cat de “fb addicted” sunt eu? :))
cat despre fata lor, uite de aia nu mai dorm eu bine. Sa le cada, eu n-o strang de pe jos
o sa-si adune singuri meclele de pe jos… daaa, sifonate rau :))
“fb addicted”…ai spus-o de atatea ori si nu era peiorativ…
nici nu banuiam ca e peiorativ, asum bine apelativul.
Dar unde am spus-o? pe blog? parca nu 😀
habar n-am acu’… cre’ ca pe fb… e important?
si la cat ai scris despre fb… 🙂
pai ne stim pe FB?
Da, am scris, si inca as mai scrie, da’mi lipseste timpul, ca sa nu mai vorbesc de anul trecut
nuuu de pe fb nu…n-am cont,eu folosesc fb-ul doar ca pe un “ziar”, de pe contul unui prieten…
dar iti citesc destul de multe articole si uneori dau “like” mental…cand nu sunt de acord cu ce ai scris… ma abtin…am avut o tentativa de discutie si ne-am certat…:) am renuntat la polemici…:))
:)) cine te-o fi lasand sa intri in contul lui? mie parolele de laptop, de mail, de conturi, mi se par ultima granita de intimitate.
Ne-am certat? deh, cine stie care era subiectul si de ce mi-a sarit tandara.
Ma cert rar, adica ce numesc eu cearta. Dar daca am argumente, tin la parerea mea, si argumentez. Nu ma las, daca cred ceea ce spun
🙂
ah, inca ceva. Eu consider discutiile in contradictoriu (cele argumentate si politicoase), mult mai interesante decat aprobarile. Nu aprobarile aduc progresul, ci discutiile de interlocutori cu pareri diferite. La “da, sunt de acord”, ce ai putea sa adaugi?
Mai mult de atat, discutiile in contradictoriu sunt o buna metoda de a evalua ce/cat poate un om.
paaaai, teoretic ai dreptate si eu vad lucrurile la fel, practic…se mai intampla si altfel…
daca vrei detalii, da-mi un bip pe mail. 🙂
la faza asta m-am blocat.
Discut rar spre deloc in privat….
Interactionez cu multi oameni necunoscuti pe internet, la nivel de discutii de principiu. Intrarea in privat e altceva. Sunt mai salbatica, de fel. Stiu ca poate nu par, da’s.
imi cer scuze… nu vroiam sa dau buzna, dar nici nu-i de dezbatut aici.
felicitari inca o data,
o zi frumoasa!
nu-i problema, nu m-am simtit invadata, si sper ca nu am fost neprietenoasa.
Multumesc mult pentru felicitari.
Wau, cine e Tavi din 2013 ? :)))
Eh, cine știe? Nu cred ca am știut nici atunci, ca nu am vrut sa scriu mail
Am înțeles ☺️