parlament

Acuma nu ca-i apăr pe astia, dar măsura eficientei unui parlamentar e numărul de inițiative legislative? Pe bune? De ce? Dorim sa facem sute/mii de legi, în loc sa avem câteva bune, juste, aplicate? Cand ii aud pe astia ca numara legile initiate de parca numara suruburi realizate in fabrica pe banda…. E un fel de plan cincinal obligatoriu ăsta cu inițiativele legislative? Pai, dragii mei, de aia o sa avem legi absurde și nefolositoare în continuare. Pentru ca îi țineți obligați la inițiative legislative. Înțeleg sa îi țineți obligați sa fie prezenți, sa fie implicați, sa fie serioși, sa citească/studieze/judece ce discută/votează, sa aibă spirit civic și neapărat seriozitate. Dar sa îi judeci după numărul de inițiative legislative îmi pare demn de Urmuz. « Tu propune ceva, nu contează ce, sa fie acolo la număr » Pe principiul « mai bine taci dacă nu ai ceva inteligent de spus », eu nu văd interesul de a considera numărul de inițiative legislative drept un indice de eficiență a unui ales share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It

Scriu foarte rar politic, dar astazi fac o exceptie, subiectul fiind prea hilar. Valeriu Todirascu, senator Noua Republica in colegiul Senat 12, Circumscriptia 42, Bucuresti, este demult foarte vocal prin comunicate de presa si diverse. Astazi, pe cel mai mare si vechi site de comunicate de presa, domnul da un comunicat care suna asa: « Astăzi se împlinesc 1.400 de zile (aproape 4 ani) de la decizia românilor, exprimată prin referendumul din 2009, declarat valid şi obligatoriu de către Curtea Constituţională, de a reduce numărul de parlamentari la maximum 300 şi de a avea un Parlament unicameral. » (pentru doritori, textul integral aici) Mi se pare mai mult decat amuzant, daca nu chiar penibilo-ridicol, in masura in care domnul este senator intr-un colegiu in care mai sunt alti doi senatori (da, da, ati auzit bine, sunt 3 pe acelasi colegiu), si a devenit senator prin redistribuire. Oare intr-un parlament de 300 de oameni dansul crede ca mai avea loc? As putea sa numesc asta culmea tupeului, daca n-ar fi, totusi, culmea prostiei. {« Colegiile 4 si 5 de Senat din Capitala numara, fiecare, cate doi senatori, in timp ce colegiul 12 are trei reprezentanti in Camera superioara a Parlamentului », sursa aici} share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It

Eu nu sunt nici isterica, nici exaltata, nici taliban. Sunt destul de potolita, gandesc inainte sa deschid gura, ascult mai mult decat vorbesc, chiar stiu sa inteleg ce spune interlocutorul. L-am votat pe Geoana in 2009, nu din convingere pentru personaj, ci din convingere ca basescu este nociv. Ieri a fost acel discurs al lui Victor Ponta in Parlament, inainte de votul pentru noul guvern, al lui Ungureanu. Ca sa lamurim niste lucruri de la inceput, ce scriu aici e ce am simtit din prima, la cald. Sunt impresiile mele, analizele din capul meu. Nu am ascultat ce a spus cineva/oricine dupa discurs. Nici Mihai Voicu, (am inteles ca el s-a pronuntat primul), nici restul. Am ascultat in direct ce a spus Ponta si cum a spus Ponta, iar reactia mea a fost, instantanee, tot in direct (inainte de a asculta orice  reactie, a oricui): am spus ca acest discurs are un continut mult prea conciliant, cu un ton mult prea bleg. Mult prea moale. Poti sa fii ferm si fara sa fii injurios. Poti fi sarcastic si sa executi in doi timpi trei miscari pe cineva si fara sa fii nepoliticos. Chiar si eu stiu sa tai suflul cuiva si sa-l inghet, fiind extrem de politicoasa, si neridicand tonul. Nimeni nu zicea ca Ponta trebuia sa se isterizeze si sa urle “jos Basescu”. Discursul insa, era mult prea “dulce”. Intr-o tara ideala, poate ca ar fi fost potrivit. Aici, insa, e tara lui basescu, ghinion. De altfel, reactia de peste cateva ore a lui Crin Antonescu a fost ca si cum i-as fi suflat-o eu: “In parlamentul Angliei o fi fost bun, dar aici nu.” Da. In ideal, era buna, dar noi traim in Romania, nu in ideal. Si nu stiu unde-i Ideal asta, ca mi-as lua imediat cetatenie in Ideal. Iar situatia in Romania este asa cum stim ca este. Nu analizez aici continutul discursului, ci ceea ce el a declansat. Si inca ceva, foarte important: discursurile nu se masoara in valoare semantica, nici in figuri de stil folosite, in piruete stilistice, in metafore, hiperbole, litote. Discursurile se masoara in efect. Efectul a fost dezastruos, vedeti bine ce a declansat, asta inseamna ca discursul a fost nepotrivit, cel putin nepotrivit, unde cuvantul nepotrivit este folosit cu indulgenta. Nu e vina celor care au speculat. Au avut ce specula, prosti ar fi fost sa nu o faca, asta e jocul. Normal ca au sarit pe ocazie, era prea frumoasa, le-o ridicase la fileu. Nu e vina celor care s-au “inflamat”, sau poate este, dar oricum, ei asa sunt. Este insa vina celui care a dat ocazia acestei inflamari. Iar Ponta nu mi-e antipatic. Nici din cale-afara de simpatic. Sustin USL-ul. Asta ca sa nu fie dubii, despre cine-as fi si ce doresc, sau ce votez. Nu e un incident dramatic, se poate repara, dar era preferabil sa nu fie cazul de reparatii. Nu spun nici ca Ponta a tradat, nici ca se rupe USL-ul, astea sunt din seria speculatii sau inflamari. Emit doar opinia mea de cetatean si de…