ajutor

Desi sunt o aparatoare infocata a internetului, ei bine, unele lucruri nu isi au locul pe internet. Am spus de multe ori in ultimele zile. Nu vreau sa salvez NIMIC pe Facebook. Sunt un suflet impietrit si nu salvez nici spitale, nici balene, nici paduri, ONLINE. Nici orice v-ati putea inchipui. Nu-l dau jos nici pe Blejnar, nici pe Basescu, nici pe Obama. Nu cred in cauzele online. Nu conteaza cauza, oricare ar fi ea. Si poate tocmai comportamentul oamenilor m-a facut sa am reactia asta de respingere. M-am cam saturat de activistii online care isi « cumpara o constiinta » asa cum isi cumparau pe vremuri pacatosii indulgente de la biserica catolica. M-am saturat de activistii online de fotoliu, care nu s-ar deplasa nici pana la coltul strazii pentru crezul lor, dar care cred ca isi fac datoria dand un click, neglijent, intre doua mesaje private si trei statusuri, si care isi impanzesc lista de prieteni cu acea cauza. Daca vrei sa ajuti, da, poti afla pe FB, (e excelent ca mijloc de transmisie a informatiei, ca penetrare), dar ajutorul e in real. Daca vrei sa manifesti, da, poti sa te « strangi » pe FB cu cei asemenea tie, dar manifestatia e in real. Daca vrei sa fii om, asta se face in real. Nu dand click-uri absolut alandala la zeci si sute de cauze de care nu-ti pasa. Ce ti se pare ca faci? Te simti mai bine? Te culci seara cu sentimentul datoriei implinite? Te simti mai om? Mai bine iesi pe strada si da o paine unui om sarman, sunt destui. Painea aceea valoreaza inmiit fata de un click pentru orice cauza sforaitoare. Sigur, nu te vede lumea, asa cum te vede cand aderi la cauze…. Dar daca singura ta grija este « sa te vada lumea » ca esti responsabil, ca esti civic, ca esti uman, afla ca NU ESTI. Nici responsabil, nici civic, nici uman. Da, cred in puterea internetului de a federa, de a informa, cred in rostul grupurilor (strangi oameni ca tine si discuti cu ei), dar actiunea, orice fel de actiune, se face in real. Si atunci cauzele sunt INUTILE. Ca sa afle cineva ceva (de pilda intr-un caz ce are nevoie de ajutor), un simplu status, scris clar, e suficient. Ca sa vina sa ajute, nu e necesar sa dea like la cauza. Cauze, aceasta extensie inutila, online, a ipocriziei noastre. Cumpara-ti o constiinta cu un click! Sau cu doua. Sau cu zece. Sau cu o suta, in functie de cat consideri ca ai pacatuit. Apoi, intoarce-te la rele. La minciuna, la furt, la injurii, la facut rau aproapelui. Esti un om bun, uite cate cauze ai la profil. Esti un cetatean responsabil, tu dai jos presedinti cu un click…. esti preocupat de ecologie, plantezi arbori cu un click, vorba aia, ce ti s-ar putea reprosa? « Insirand cuvinte goale ce din coada au sa sune »… share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it…

Topul intrebarilor stupide care mi s-au adresat in ultimul timp: 1. Pe polei si zapada, intr-o noapte de decembrie, cu o ninsoare infioratoare in fata ochilor, si fara deszapezire, ca nu-i asa, ai nostri ca brazii ardeau gazul pe dreapta in camioane in loc sa bage plugurile pe strada: –          Avem frane? Faţa mea a fost elocventa, ca raspuns. Insa acum, la rece, ma gandesc la alte variante de raspuns, verbale, pe care le-as fi putut avea: a)      – Nu, nu avem, aoleu, acum imi spui? de ce nu mi-ai amintit mai devreme sa le iau de acasa, le-am uitat pe balcon! Hai sa ne intoarcem sa le luam, ca ne-ar putea folosi. b)      –Nu stiu, vrei sa pun o frana brusca acum ca sa verificam? Eventual, intram in décor, da’ macar vedem daca avem sau nu avem frane, ca sa stim o treaba! c)       – Nu cred ca avem. Da’ crezi ca ne trebuie? 2. Cand iubeam pe cineva si sufeream, in anumite imprejurari, dupa 2-3 saptamani vine magistrala intrebare, de la cineva din preajma mea:  Nu ti-a trecut? –          Nu, tata, nu mi-a trecut, ca nu e o raceala. E o iubire, nu trece asa, ca o durere de stomac! Va anunt eu! Stati pe receptie, ca mai e de asteptat. 3. Tot cand sufeream, in acele perioade, barbati in jurul meu, insistenti: –          Vreau sa te ajut! Cu ce pot sa te ajut? [Traducere: “Te-as f…, vreau sa te ajut”. Adica daca tot nu pot sa ti-o trag cand esti lucida, poate cand esti vulnerabila reusesc. Nici nu mai conteaza cum esti, principalul e sa ‘te (aj)/.ut’] –          Cu ce sa ma ajuti frate, nu vezi ca plang dupa altul? Lasa-ma! Uite asa ma ajuti! A, sau fugi si cumpara-mi batiste! Sau du-i scrisoarea asta de dragoste din partea mea, LUI. Să-ţi dau adresa? Cam cu asta ma poti ajuta. 4. Cand programasem o plecare singura, pentru ca simteam ca sunt la capatul puterilor, ca merg spre ceva rau, si ca este vital sa ma desprind, sa ma duc departe, sa dorm, sa mananc, sa citesc, sa revin la mine insami. Spun asta de mai multe ori, ma asculta cu atentie, si in ajunul plecarii intreaba:   Cu cine pleci? –          Cu tanti Aglaia! Cu cine sa plec? Dar n-a fost niciodata vorba sa plec cu cineva! –          Nu dar ma gandeam ca… –          Ca ce? Am zis ca plec singura! N-am zis la misto. 5. Duminica dupa-amiaza, cand treceam frontiera Romania-Bulgaria, in sensul spre Bulgaria, vamesul,  (dar macar asta are scuza ca e vames): –Unde mergeti? -Nisipurile de aur – Mergeti sa luati pe cineva? -Nu. Merg sa stau acolo. –Acum? Cand se intoarce toata lumea? – Da, mie-mi place sa fiu linistita, aveti senzatia ca am fata sa merg cu turma? –Si plecati singura??? -Nu, frate, am un emigrant pakistanez in portbagaj si inca un chinez sub bancheta din spate. Rahat, nu vezi ca sunt singura in masina si ma duc, treaba mea ca ma duc cand…