ipocrizii

(Guest post Radu Rosulescu, cu multumirile mele pentru luciditate) A fost reprezentantul Romaniei la Anvers pe vremea comuniştilor. Asta se traduce prin – a fost comunist sau securist sau şi una şi alta. Problema nu e că a fost. Mulţi români au fost. Că aşa erau vremurile, că nu au vrut să-şi rateze viaţa… e o discuţie mai amplă. Prefer să nu-i judec. Dar ce mă deranjează foarte mult este această ipocrizie – băsescu ţipa în gura mare „jos comuniştii şi jos securiştii” si cu aceste slogane el se cocoţa sus, sus de tot. A zis că rezolvă problema câinilor vagabonzi. Foarte frumos. Numai că a fost doar o gargară ieftină, un nou mod de a câştiga capital electoral. Cum măi, să fii atât de javră încât să te gândeşti să obţii profit de pe urma unor fiinţe amărâte şi nevinovate? Problema câinilor vagabonzi dăinuie şi astăzi, deci e clar cum a rezolvat-o. Şi această problemă e importantă, ne afectează şi ar fi trebuit rezolvată, dar cu un pic de respect pentru viaţă şi cu conştientizarea că tot oamenii sunt de vină dacă avem atâţia maidanezi. Dar zilele astea l-au ajuns pe basescu… „ieşi afară, javră ordinară”. A zis că se ocupă de retrocedarea imobilelor confiscate abuziv de către comunişti. Foarte frumos. Zeci sau sute de mii de oameni aşteaptă să li se facă dreptate. Dar ce a făcut? Şi-a dat singur o casă, din poziţia de primar, în timp ce toţi acei oameni care ar fi trebuit să îşi primească înapoi casele (case care au fost ale lor sau ale părinţilor şi bunicilor lor) aşteaptă în zadar şi în ziua de azi. A fost la putere, într-un fel sau altul, aproape tot timpul care a trecut de la revoluţie şi până în prezent. Şi care sunt realizările lui ca politician? Scandal. Tot timpul a făcut scandal. A făcut scandal şi a provocat căderea guvernului ciorbea. Ulterior a picat tot PNTCDul. A văzut că merge şi obţne profit electoral, a aplicat aceeaşi reţetă mereu. După PNTCD a vrut să îngroape şi PNL. Cum adică? Ambele partide istorice să fie desfiinţate de către un fost comunist şi securist? Ar fi fost prea mult. Norocul nostru şi ghinionul lui – PNL nu a murit, iar mie îmi pare foarte bine. Ar fi fost păcat ca partidul care a avut un rol atât de important în emanciparea României moderne să fie omorât de către o emanaţie FSNistă care miroase groaznic. Tot timpul s-a plâns că el vrea să facă treabă, dar nu îl lasă alţii. Mereu a vrut mai mult – să aibă consiliu(municipal), să aibă guvernul, să aibă majoritatea parlamentară… Cât fariseim şi în acelaşi timp câtă impotenţă politică. Nicăieri în lume nu le ai pe toate, dar politicienii adevăraţi ştiu să facă treabă şi în condiţile astea. Cum? Simplu, prin arta dialogului, prin conlucrare, chiar şi prin compromis. Culmea e că încet, încet a obţinut toată puterea pe care şi-a dorit-o şi tot n-a făcut nimic. Sau a făcut mai mult…