incurcate sunt caile internetului

Sa-i zicem asa, ca tot ma tachina un fost coleg « tu cu neologismele tale » 🙂 Am inteles ca in activitatea mea online par inabordabila si pretentioasa in alegerea partenerilor de discutie, si am simtit nevoia sa clarific asta. Inabordabila  nu-s, dimpotriva. Apreciez discutia, feed-back-ul, ca altfel n-as crede ca e important sa ma exprim, daca n-as avea nevoie de discutie sau raspunsuri. Ba chiar, repet, mi-e mai drag un interlocutor care ma contrazice, cu argumente inteligente si in mod politicos, decat un cor de aprobari. Caci aprobarile nu aduc discutie, si nu antreneaza progres. Progresul se naste din schimburi de idei, din contradictie. Deci nu-s inabordabila, deloc. Ba chiar, prin natura meseriei de jurnalist, si prin flexibilitatea mentala cu care m-a harazit mama prin nastere si educatie, stiu sa vorbesc  cu oricine, punandu-ma la nivelul sau. Stiu sa vorbesc atat cu Vasile, un muncitor din Republica Moldova, fara studii si fara cultura, dar cu mult bun simt, la fel cum stiu  sa vorbesc cu oameni de afaceri din Top 300.  Tot prin natura meseriei, m-am invartit in multe medii, in multe lumi. Asa ca inabordabila, nu-s. Ba chiar raspund oricui, din politete si bun simt  (asa m-a crescut mama). Sigur, unele discutii se incheaga, altele nu. Sigur, cu unii interlocutori ma potrivesc si sunt atrasa de conversatia cu ei, altii nu-mi spun nimic, si discutia se opreste rapid… Inabordabila, nu-s. Selectiva insa, pretentioasa in alegerea partenerilor de discutie, da, sunt. Si mi se pare firesc sa fiu. In primul rand, pentru ca, asa cum spuneam mai sus, unii interlocutori ma atrag, altii nu. Unii au inflexiuni mentale, rationamente, moduri de exprimare care ma incita si fac ca dialogul cu ei sa fie o placere. Altii, nu. E firesc sa fiu selectiva. Timpul meu e pretios. Il pot petrece citind. Sau scriind. Sau iesind in parc. Nu purtand discutii cu oameni care nu merita 🙂 Regret ca sunt putini interlocutori « valabili », dar asta e lumea… Mi-ar placea sa fie mai multa lume inteligenta, savuroasa, inventiva si plina de umor. Dar asta e, nu e multa lume asa…. si regret. Iar cand gasesc o minte sclipitoare, evident ca sunt incantata, ma atrage si ma delectez cu interactiunea respectiva, delicios moment. Si ma bucur de fiecare minut, si ma bucur de intalnire. Inabordabila nu-s. De curand cineva mi-a spus: « Fb-people se tem sa comenteze pe pagina ta, cica standarde prea inalte.. auzi..!! » Va anunt oficial, pe aceasta cale, daca trebuia: nu, nu musc 🙂 Si nici nu ignor. Si cum am spus, apreciez discutiile. Si raspund oricui, fiecaruia la nivelul lui. Dar recunosc, sunt selectiva atunci cand e vorba de a petrece mai mult timp intr-o discutie, pentru ca mi se pare normal sa-mi aleg felul in care-mi cheltuiesc timpul, si cu cine anume. In online ca si in offline. Asa cum n-as bea o cafea cu oricine in lumea reala, asa nu sunt tentata sa discut virtual cu unii din oameni, in mod indelungat si prelungit. Asta neinsemnand ca ei nu-s in regula….

Aaaa, asta a fost prea simpatica. Dupa phishingurile cu Raiffeisen Bank, BancPost, BRD, dupa spamurile cu « ati castigat 1 milion de lire la loteria X-lescu », dupa scrisorile nigeriene, ivoiriene (din Coasta de Fildes, adica), le-a fatat mintea sa faca un phishing cu Ministerul de Finante. Trist e ca, asa ca intotdeauna, unii prosti chiar dau click, probabil :)))))) Bine, pentru un om cat de cat cu minte la cap, e evident ca e ţeapă, si as putea enumera cel putin 3 greseli elementare. Ia, captura de ecran mai jos ca sa va testez perspicacitatea… E ca in figurile alea cu « gasiti 10 diferente » 🙂 share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It

In ciuda tuturor detractorilor sai, (care de fapt sunt oamenii ce nu inteleg bine fenomenul, dar e la moda sa fii anti), eu raman absolut PRO Facebook. Are multe merite, printre care, ca sa incep, aleator, cu unul dintre ele, acela ca este o unealta extraordinara de PR personal, daca stii sa-l folosesti cu cap. Multi se intreaba de ce ai nevoie sa fii conectat cu prietenii pe care ii poti intalni in carne si oase. Raspunsul e simplu: pentru ca FB-ul este complementar unei intalniri in carne si oase. Evident, nu o inlocuieste. Dar evident, o sublimeaza. Pentru ca, pe FB, poti vedea IN TIMP REAL ce fac prietenii tai. E ca si cum ai avea o fereastra directa deschisa spre viata lor (sau ma rog, in partea pe care o lasa sa se vada din viata lor). Hop, apesi un buton al telecomenzii si vezi canalul lui Dan. Apoi, poti schimba, si vezi canalul Sorinei. Apoi, te uiti un pic pe canalul Mihaelei. Si tot asa. E mult mai simplu decat a-i suna zilnic pe fiecare dintre ei ca sa vezi ce au mai facut, in ce ape se scalda. Pe FB vezi asta, si mai mult decat atat, alegi singur cand sa vezi… Privesti totul de acasa de la tine, din fotoliu. N-ai nevoie sa stai cu ei ore intregi ca sa-ti arate fotografii de vacanta. Le vezi tu, de acasa. Asta inseamna ca atunci cand te intalnesti cu ei, folosesti timpul mai frumos, mai direct. Nu numai ca nu consider redundant sa fii conectat cu prietenii, ba chiar, dimpotriva, mi s-a parut mult timp ca e mult mai important sa fii conectat cu prietenii reali decat cu strainii. Tocmai, de ce m-ar interesa ce « abereaza » Gica, pe care nu-l cunosc? Mai degraba ma intereseaza ce « abereaza » Gogu, cu care ies la bere. E si aici mult de spus. Ulterior, am gasit motive si de a fi conectat cu straini… cu totul diferite, evident. De detaliat si ele, candva. Alt lucru minunat este FB iti permite sa fii selectiv, mult mai usor decat viata. Triezi ce vrei sa vezi. Informatia e enorm de multa, insa poti cu usurinta sa o « rasfoiesti » si sa alegi ce vrei. Din nefericire, foarte putin content vehiculat este autentic si original. Cred ca 90% din ce-mi trece zilnic acolo prin fata ochilor sunt copy-paste-uri… Cand se intampla ceva, vad pagina principala plina de link-uri care relateaza acea informatie. Cea mai mare parte a oamenilor nici macar nu se obosesc sa o interpreteze personal, sau sa o decripteze. Nici macar sa adauge 3 cuvinte personale, un comentariu scurt, macar. Mie mi-ar placea sa citesc interpretarea proprie, nu de o mie de ori aceeasi stire copiata si ras-copiata. In fine, fiecare dupa posibilitati. La unii asta e: copy paste de stiri, clipuri video cu melodii, si aplicatii ale Facebook-ului. Dar nu e nimic de condamnat. Nu exista nicio norma. Nu au semnat vreun contract ca pun content original. Insa da, nu ma starnesc si nu…

Cuvant inainte. Nu m-am gandit niciodata sa am vreodata vreun « guest post » aici 🙂 Insa niste comentarii ale unui prieten azi pe Facebook, au fost geniale. Sunt mult prea bune ca sa le las sa se piarda in efemeritatea FB, unde eu postez atat de mult incat ar fi imediat impinse mult mai jos. Merita lumina reflectoarelor, asa ca, cu voia lui, public aici.  Este vorba de comentariile apropo de oamenii care nu inteleg un fenomen, si atunci il condamna, adica totul pornea de la postarea lui Alex Negrea « A devenit o moda sa fii anti-Facebook« , pe care eu am postat-o, fiind intrutotul de acord cu el. Ii dau cuvantul lui Laurentiu Popa. Întotdeauna când ceva este în trend, sufletul mic şi chinuit al celor care nu pot ieşi în evidenţă prin absolut nimic îi face pe aceştia să se poziţioneze împotriva curentului. Dacă nu pot ieşi din mulţime prin ceea ce sunt de fapt, clamează sus şi tare opoziţia lor faţă de ceva anume, în speranţa că par nişte rebeli singuratici. Specimenele se întâlnesc vara în habitatul propriu din Vama Veche, unde se visează spirite libere şi vin înapoi pentru a spune tuturor că au fost acolo. În restul anului (indiferent cât de cald e afară) poartă un fular mare şi gros în jurul gâtului. Tot, pentru a ieşi în evidenţă. Vara, când nu sunt « în vamă », se plimbă ca sectanţii după orice guru apare în piaţă. Bobby Voicu, Zoso, Ciubotaru… se pozează între ei la lecturi urbane, le place să lucreze în publicitate, vehiculează nume de scriitori sau opere mai aparte şi sunt fascinaţi de propriul telefon mobil. Povestesc despre locuri în care au fost sau nu de parcă ar fi trăit acolo ani de zile. Ei tânjesc după atenţie, laude şi compătimiri. Se hrănesc cu asta şi îi bucură mai mult decât orice. Ei sunt anti-facebook, pro-apple, anti-yahoo messenger şi pro-skype, anti-manele şi anti-fotbal pentru a părea erudiţi, anti-grătar declarativ dar fomişti cât se poate dacă e vorba de un mic gratuit, anti-mcdonald’s şi pro-kfc, anti-un operator gsm şi pro-altul (vodafone, orange, cosmote… nu contează), erau pro-seinfeld dar acum sunt contra-seinfeld pentru că se uită prea multă lume, pro-south park până când se va uita multă lume şi vor deveni anti-south park. Pro-Barcelona, Milano şi Viena, anti-Grecia, Turcia pentru că prea multă lume s-a dus deja acolo. Anti-turism în Bulgaria că se duce prea multă lume şi pro-Fiji, Maldive, Bora-Bora deşi nu au bani nici de Eforie. Se dau pro-Che Guevara dar folosesc « comunist » drept adjectiv pentru ceva învechit sau greoi. Marxişti de ocazie, după patru beri, dar se laudă că au citit de x ori (mereu constant cu numărul de beri luate la bord) « Cel mai iubit dintre pământeni« . Erau pro-Băsescu acum câţiva ani pentru că « Băse e cool« , acum sunt anti-Băsescu doar pentru să par ei mai rebeli, nu că ar avea motive consistente. Partea bună aici e că unii chiar vor vota aşa data viitoare. Partea proastă e că alţii se vor da rebeli…