Tipologia anti-oricand, anti-orice (guest post)

15 novembre 2010

Cuvant inainte. Nu m-am gandit niciodata sa am vreodata vreun « guest post » aici 🙂 Insa niste comentarii ale unui prieten azi pe Facebook, au fost geniale. Sunt mult prea bune ca sa le las sa se piarda in efemeritatea FB, unde eu postez atat de mult incat ar fi imediat impinse mult mai jos. Merita lumina reflectoarelor, asa ca, cu voia lui, public aici.  Este vorba de comentariile apropo de oamenii care nu inteleg un fenomen, si atunci il condamna, adica totul pornea de la postarea lui Alex Negrea « A devenit o moda sa fii anti-Facebook« , pe care eu am postat-o, fiind intrutotul de acord cu el. Ii dau cuvantul lui Laurentiu Popa.

Întotdeauna când ceva este în trend, sufletul mic şi chinuit al celor care nu pot ieşi în evidenţă prin absolut nimic îi face pe aceştia să se poziţioneze împotriva curentului. Dacă nu pot ieşi din mulţime prin ceea ce sunt de fapt, clamează sus şi tare opoziţia lor faţă de ceva anume, în speranţa că par nişte rebeli singuratici.

Specimenele se întâlnesc vara în habitatul propriu din Vama Veche, unde se visează spirite libere şi vin înapoi pentru a spune tuturor că au fost acolo. În restul anului (indiferent cât de cald e afară) poartă un fular mare şi gros în jurul gâtului. Tot, pentru a ieşi în evidenţă. Vara, când nu sunt « în vamă », se plimbă ca sectanţii după orice guru apare în piaţă. Bobby Voicu, Zoso, Ciubotaru… se pozează între ei la lecturi urbane, le place să lucreze în publicitate, vehiculează nume de scriitori sau opere mai aparte şi sunt fascinaţi de propriul telefon mobil. Povestesc despre locuri în care au fost sau nu de parcă ar fi trăit acolo ani de zile.

Ei tânjesc după atenţie, laude şi compătimiri. Se hrănesc cu asta şi îi bucură mai mult decât orice.

Ei sunt anti-facebook, pro-apple, anti-yahoo messenger şi pro-skype, anti-manele şi anti-fotbal pentru a părea erudiţi, anti-grătar declarativ dar fomişti cât se poate dacă e vorba de un mic gratuit, anti-mcdonald’s şi pro-kfc, anti-un operator gsm şi pro-altul (vodafone, orange, cosmote… nu contează), erau pro-seinfeld dar acum sunt contra-seinfeld pentru că se uită prea multă lume, pro-south park până când se va uita multă lume şi vor deveni anti-south park. Pro-Barcelona, Milano şi Viena, anti-Grecia, Turcia pentru că prea multă lume s-a dus deja acolo. Anti-turism în Bulgaria că se duce prea multă lume şi pro-Fiji, Maldive, Bora-Bora deşi nu au bani nici de Eforie. Se dau pro-Che Guevara dar folosesc « comunist » drept adjectiv pentru ceva învechit sau greoi. Marxişti de ocazie, după patru beri, dar se laudă că au citit de x ori (mereu constant cu numărul de beri luate la bord) « Cel mai iubit dintre pământeni« . Erau pro-Băsescu acum câţiva ani pentru că « Băse e cool« , acum sunt anti-Băsescu doar pentru să par ei mai rebeli, nu că ar avea motive consistente. Partea bună aici e că unii chiar vor vota aşa data viitoare. Partea proastă e că alţii se vor da rebeli în ziua alegerilor şi nu vor vota.

N-ai tu nicio grijă, toţi au fost pro-facebook când restul lumii avea cont pe hi5, că păreau cool să fie anti-hi5. Deşi au fost primii cu cont pe hi5.

Înjurăturile la adresa facebook le scriu pe facebook sau le fac verbal în faţa unor oameni pe care i-au cunoscut pe facebook.

…Se agaţă de orice campanie oengistă pentru a părea că sunt sensibilizaţi de ceva, implicaţi în ceva sau că schimbă ceva pe lumea asta… pro-ikea până o să-şi mobileze toată lumea casele de la ikea, atunci vor fi pro-mobilă din anii 70-80… poartă ochelari cu ramă groasă, păr zburlit cu gel, femeile au pelerine tip poncho şi unghiile tăiate din carne… bagă capul în orice redacţie şi orice starbucks şi îi vei vedea. da, şi beau de la starbucks pentru că aşa au văzut în filme. la femei inspiraţia a venit din « Diavolul se îmbracă de la prada« .

Orice brand de haine e interesant până apare în românia. c&a, zara erau… h&m e acum. par mai interesanţi dacă se îmbracă « de afară ». după ce brandul apare în românia snut anti acel brand, căutând cusururi magazinelor sau ofertelor de la noi. nu că nu ar avea dreptate pe alocuri, dar le cade eticheta de oameni care se îmbracă « de afară », dacă e marks&spencer în mallul din cartier.

Erau pro-sheriff’s în 1995, pro-mcdonald’s în 2000… că aşa dădea bine în anul respectiv. anti-logan pe motiv că e dacie, dar întreabă frontal noaptea un posesor de logan dacă e dispus să facă un ocol să-i ducă acasă, ocazie cu care se minunează că loganul are încălzire, radio cu cd şi că « e spaţios » şi « merge bine » (?!?).

Fetele ascultau take that în generală şi backstreet boys în liceu iar acum se uită de sus şi ridiculizant la cele care mai ascultă, dar având grijă să o facă pe umectatele într-o melodie direcţia 5. acum 5 ani erau pro-enrique iglesias, acum se prefac că se distrează cu voltaj. Pentru ei, lady gaga era cool acum 2 ani când nu era celebră, acum sunt anti-gaga convinşi. nu de altceva, doar că ascultă prea multă lume.

Tratează pe oricine cu superioritate, ultra-lingăi şi întru totul de acord cu oameni bine-puşi (ei), ultra-atârnătoare şi deschise la flirt (ele). se cred în vârful lanţului trofic, fiind prima generaţie din familia lor care a văzut bucureştiul pe viu, nu la televizor.

Urăsc bucureştiul pentru trafic, câini, gunoaie şi alte clişee (gen copii cu sida…) dar nu ar pleca de aici nici morţi, deoarece li se pare că se vor întoarce ruşinaţi şi învinşi acasă, în sătucul de baştină.

îşi caută de lucru pe net prin olanda, suedia… deşi singura limbă străină cunoscută e engleza învăţată din dallas, mtv şi meniul telefonului.

Le place să povestească despre chestii văzute pe net pe site-uri pe care le consideră elitiste (dar în fapt nişte banalităţi uzuale gen youtube, facebook, twitter, flickr, google maps…), le place să se înconjoare de gadgeturi de care în fapt nu au nevoie, dar trebuie să fie văzuţi cu ele în mână.

vor iphone dar când îşi iau nu-şi instalează nicio aplicaţie şi dau doar bipuri. unii încă mai sunt pro-iphone… dar alţii au aflat că e mai trendy să pari anti-iphone şi pro-htc sau orice cu android.

sunt pro-tenişi până când vor afla că tenişii sunt cei mai ieftini pantofi sport. sunt pro-sketchers şi pro-converse până îşi va lua toată lumea.

au rămas anti-romtelecom deşi habar n-au de nicio ofertă a unui operator de voce fixă. sunt anti-cec, deşi nu au călcat niciodată într-o agenţie CEC.

le place să-şi povestească singurele 1-2-3 călătorii cu avionul din viaţă, până când vor afla că low-cost este chiar pentru săraci. atunci vor deveni anti-blue/wizz air. până atunci, par mai rebeli dacă sunt pro-blue/wizz air, că luptă cu « sistemul ticăloşit » reprezentat de companiile cu preţuri mari la bilete. când dau cu nasul de lufthansa sau chiar malev, vor povesti de parcă sunt frequent travellers on a weekly basis. acea singură călătorie de 1-2 ore plătită de angajator.

se dau declarativ anti-tabloid dar acasă se uită la emisiunile lui capatos, companionul ala al lui buzdugan sau pe otv. citesc de acasă libertatea.ro, cancan.ro şi click.ro şi pe furiş la coada de la hypermarket răsfoiesc o revistă glossy/tabloid gen ciao/star.

se fotografiază cu cărţi despre publicitate pe care nu le citesc niciodată în proporţie de mai mult de 10%. se dau pricepuţi în economie până când dau de unul care chiar se pricepe. atunci trec pe panta de « vama veche-spirit liber » şi ridiculizează termenii pe care nu îi înţeleg (deşi jonglau cu ei cu numai 30 minute în urmă).

povestesc despre kant, hegel, nietzche dar cunoştinţele lor sunt limitate la wikipedia şi manualul de fisolofie de clas aa 12-a.

strâmbă din nas când vine vorba de tramvai, dar se scobesc prin buzunare după bancnote mototolite de 1/5 lei când vine vorba să-şi plătească taxiul.

ei sunt snobii. capete seci, frustrate de originea rurală şi ruşinate de condiţia lor socială. închipuiţi, împinşi la aroganţă de complexele care-i macină, vor să pară ceea ce nu sunt. oameni simpli, ştersi, care vor să fie iluştri, erudiţi, interesanţi, aparte şi în centrul atenţiei.

Scriu cum respir. Traiesc cu pasiune, si nu mi-e teama ca o sa ard pana la ultima bucatica. Nu ma economisesc... de ce as face-o? :) Spirit ludic, care considera ca râsul e cea mai importanta arma pe care o avem in viata, voi continua sa zâmbesc şi să glumesc cât voi exista. Iubesc, respir, traiesc, exprim, toate la intensitate maximă. Nu ofer şi nu doresc jumătăţi de măsură. Şi mai ales, scriu. Scriu cum respir.

2 Comments

  • Foarte relevant articolul totusi, chiar n-am inteles faza cu cartile despre publicitate!:))
    Foarte tare!!La chestia cu engleza invatata din meniul telefonului m-am strambat de ras!:))

    Retoric: Cine naiba citeste carti despre publicitate, daca nu lucreaza in domeniu sau nu e psiholog??? 😀

Laisser un commentaire

Votre adresse e-mail ne sera pas publiée. Les champs obligatoires sont indiqués avec *