Cinci ca o clipa

fiveAniversari. Azi s-au împlinit 5 ani de la prima mea scrisoare de dragoste, (nu din viata).  Tulburator. Plini de trairi intense anii acestia. Cinci.
Si…. imi scrie cineva: “Hei. Chiar nu știam că mai e cineva care scrie așa ceva! Mă refer la scrisori de dragoste

Mirandolina: “🙂 cum nu”

“E clar, ești persoana din listă de aici care mă fascinează cel mai mult
Nu am avut niciodată șansa să primesc scrisori. M-am întristat puțin”

M(..a): “of, imi pare rau 🙁 poate ca o sa primesti candva

“Nu știu dacă o să am de la cine. Dar știu că mi-ar plăcea. Știi și tu că nu prea mai scrie lumea. Plus că e mai greu de găsit o astfel de femeie. Adică tu ești unică… 🙂 ia-o ca pe un compliment sau ca ce vrei tu”
{Din pacate, nu e asa de usor sa traiesti asa, nu-i asa usor cum par a crede cei din afara, cum pare a crede interlocutorul meu}

M(…a): “of. Ei, capul sus 😉 Si… pana la urma cred ca viata e mai usoara fara scrisori si fara trairile astea, cumva”

“Tu o spui din perspectiva femeii frumoase care va avea oricând cui să scrie”

In realitate, sunt momente cand parca mi-as dori sa fiu altfel decat sunt faurita. Poate ca ar fi cumva mai usor fara atatea ganduri, fara atatea trairi, fara atatea chinuri (implicit).
Cine stie.

O am, bineinteles ca o am pe cea de acum 5 ani, ca si pe celelalte. Am avut cumva tendinta sa o caut, sa o deschid… m-am infranat. Stiu ca doare, stiu ca m-ar rascoli si m-ar tulbura. Poate pare ca fug (eu care sunt temerara cu capul in zid), dar am ales (cel putin pentru moment) sa ma protejez. E rar, de obicei nu aleg protectia. Poate din cauza ca e toamna. Sunt zgribulita si am sufletul cumva in furtuna.

Si… “Ar trebui să scrii o carte totuși. Sper că mai e pe “to do list”
M (..a) :da, mai este. O sa ma apuc zilele astea
“Super. Abia aștept!”
M (…a) : “o scriu in franceza”
[de parca as putea sa scriu cand sunt tulburata. Eu scriu doar cand sunt senina si-mi rade sufletul….]

Imagini

email1MS “Imi pare rau ca n-am putut vorbi la finalul plecarii tale.
As fi vrut sa-ti arat stelele, intr-o noapte.
Poate ca n-au intrat zilele-n sac, pe acolo pe unde esti tu.”

MS “Ce mai faci mai femeie? Ti-ai schimbat mobilele? Am avut niste zile senine, cer cu stele si luna plina.
Dar tu, asa practica cum esti, nu scrii decat daca esti provocata.”

MS “Ai niste raspunsuri foarte telegrafice. Parca ar fi un test grila.
Sa-ti spun ce imagine mi-a ramas pe retina.
Una cu tine intr-o zi ploioasa, intr-o haina de piele stransa bine in jurul taliei, cu ciorapi cu dunga, tocuri si-un mers grabit.
Asta pe un ochi. Pe celalalt e o fata intr-o rochie alba de vara, tocuri si un caine mic in lesa.”

MS “Ce nu ti-am spun e faptul ca amåndoi ochi au vazut mai departe de imaginea imprimata.”

AM: Cat de departe?

MS “Nici nu stiu daca ar trebui sa-ti spun, dar departe, de tot, cam pana la capat.
Am o imagine rondebosse detaliata pe care, din pacate, n-o pot compara cu originalul.”

MS “Uite ca nu renunt.
Cu scuzele aferente te anunt ca pentru mine esti o femeie sofisticata, misterioasa si cu o sexualitate speciala.  Asa te vad eu.
Nu m-am putut abtine sa nu-ti scriu. Stii, uneori imi trec prin cap astfel de ganduri.
Sper ca-mi apreciezi sinceritatea si sper, despre mine, ca nu sunt badaran.
Te salut, blondo.”

Decenta-indecenta

scrie Am inteles, in inchisoare Adrian Nastase scrie postari de blog, scrie carti. Foarte bine. Pentru un om pentru care scrisul e important, adevarata condamnare este sa il impiedici sa citeasca sau sa scrie. Ok, pana aici. Sunt de acord. Sa-l lase sa citeasca si sa scrie, pana la urma e inchisoare, nu indobitocire sau tortura.
Sa scrie cat doreste. Scrisori, memorii, romane fluviu, eseuri, nuvele, orice.

Frate, da’ eu chiar tre’ sa aud (dupa ce l-am auzit si pe impostorul care hahaia pe snowmobile), si urarile lui Nastase din inchisoare, la televizor, in ziua de Craciun? De ce, domule, DE CE??????????
Uite, Bernard Tapie a facut si el niste ani buni de inchisoare, dar a avut decenta sa nu transmita mesaje exterioare (decat apropiatilor)…. Si doar private.  Si daca mai gandesc bine, mai sunt exemple de politicieni si-n alte tari care au facut inchisoare. Dar au avut bunul simt sa taca din gura, eventual au vorbit cand au iesit…
Da’ nici cu presa nu mi-e rusine…. 🙁 Pentru ce sa preiei asta? Adica presa n-are niciun rol? nu (mai) triaza?
Trist, foarte foarte trist.