relevanta

Scriu rar spre deloc politic (dintr-o alegere constienta). Dar hai sa scriu acum, cumva inceputul asta de campanie trebuie marcat. A dat un om (Sturzu) un comunicat in care-l preamarea pe Victor Ponta, care « depaseste in popularitate pe Facebook, lideri mari ai Europei » (sau asa ceva). Un fost coleg de presa, intrat pe pagina lui Ponta se mira (intr-o masura, justificat), de oamenii din lista lui pe care-i vazuse dand like paginii premierului: « Intru pe profilul de FB al lui Victor Ponta şi ce-mi văd ochii? Că pe Ponta îl plac mai multe persoane despre care ştiu sigur că nu i-ar da LIKE, jurnalişti, un director de la Gaz de France şi chiar un membru onorabil al PNL, care postează mereu că votează cu Iohannis. Poate nu înţeleg eu cum funcţionează FB, priviţi poza în stânga, jos. » Simplu, si nimic de mirare. In ce-i priveste pe cei din PNL, i-au dat like pe bune pe vremea USL și nu l-au luat înapoi dupa, poate si pentru ca e firesc, ca om activ politic, sa fii la curent cu ce face un competitor important. La jurnaliști, de asemenea, este normal. Nu dai like la o pagina doar pentru ca iti place, ci pentru ca vrei sa primești update-urile de la acea pagina în news feed, din rațiuni de curiozitate profesionala. Omul e totuși prim ministru, ca jurnalist e firesc sa îl « urmărești » Like-ul nu are numai rolul sau « primar » de « imi place, te plac, te vreau, sunt al tau, sunt pentru tine ». Practic, in unele cazuri, like-ul are rolul federator de a strange intr-un singur flux paginile si oamenii pentru care ai un interes (si in timp real). Altfel, intrand manual pe fiecare oricum risti sa pierzi ceva important. Cand tu te uiti la Macovei, de pilda, posteaza Ponta ceva la care ar fi bine sa reactionezi in timp util (asta e un scenariu foarte plauzibil, mai ales in campanie).  Este premier, si unul din candidatii importanti la presedintie. Nu ai cum sa-l « ignori », nu de placere/neplacere e vorba. Este normal sa-ti monitorizezi concurenta. Extins la comercial, daca as fi, de pilda, la comunicare la Carrefour, firesc ca as fi dat like la Auchan, Cora, Kaufland, etc.  Sau daca as fi la comunicare la Michelin, evident as fi urmarit ce fac Goodyear, Pirelli, etc. Informatia e putere, n-ai cum sa lupti pe o piata comuna daca nu stii ce face concurentul. Este vital sa ai idee despre actiunile sale, ca sa ai reactie, daca este nevoie. In ce priveste partea cumparatului de like-uri, cum bine observa cineva, isi fura singuri caciula cei care recurg la asta. Pentru ca algoritmul Facebook-ului face ca pagina ta sa fie afisata si in functie de rata de interactiune. Zecile de mii de like-uri cumparate sunt conturi care nu interactioneaza cu postarile paginii tale, ca atare pierzi din relevanta si ca si consecinta, si din vizibilitate (cea gratuita, neplatita). { poza este de aici } share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google…

M-am plictisit. E a …n-a oara cand vad acelasi film. Fiinte rele, cu viata modesta spre plictisitoare, care din invidie, incep sa arunce venin si sa incerce sa strice ceea ce vad (nu ca li s-ar fi aratat ceva, dar obsesii avand, si le alimenteaza). Nu ca ar avea vreo treaba, nu ca ar stii ceva, nu ca ceea ce spun ar contine vreun adevar sau ar avea vreo relevanta. Traiesc a nu stiu cata oara acelasi film, prost. M-am plictisit putin de scenariul asta idiot, cu mereu aceleasi invidii, si mizerii aruncate. Cand strugurii sunt acri, incepi sa spumegi, de acolo le vine, si rautatea umana e mare, adanca… Multa barfa si rautati, inneca-s-ar in veninul propriu. Fara noblete sufleteasca la personaje, fara demnitate, fara omenie, asa, putin sordid, pe alocuri abject. Unde mai pui ca in putinul timp cat ne-am intersectat, absolut aleator, respectivele personaje mi-au marturisit ca sunt rele (ca au rautati fata de prietenele lor de o viata, daramite fata de un nou intrat, ca sa vezi), si ca nu au incredere in nimic, in bunatate, etc. Normal, ca atare dau dovada de fix rautate si lipsa de caracter si demnitate. Ca aia cu umanismul e departe, oricum. Am vazut de prea multe ori filmul asta, asta e tot. M-a sfatuit cineva, prietenos: nu te mai duce la filme care nu-ti plac. Ca sa vezi, m-au facut actor cu forta… Nu ma plang, era in regula. Dar un/o figurant/-a, (bine-si poarta numele, Doamne!)  a aparut aiurea si incearca sa strice povestea, absolut non fair-play, neadevarat, in necunostinta de cauza. Asa, aiurea-n tramvai. Sigur ca fiecare pasare pe limba ei piere, evident. Doar ca mi-e tare tare aiurea sa astept sa piara, pe limba ei, sau a altora. « Rupe-le capul », aud incurajari dintre spectatori. ps. au mai fost incercari, dar pe cuvant ca parca exista ceva mai mult talent regizoral 🙂 pe cuvant ca as prefera sa pot sa-mi respect « adversarii ». Eu nu am adversari (poate doar in campanii),dar ei « se improvizeaza » in… Din pacate, nu respectabili. share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It