Mirandolina

« Viata mea intreaga nu este ceea ce scrie pe Facebook, si nici ceea ce scrie pe FB nu sunt in totalitate eu« , scriam in aprilie 2013, aici. In continuare, partea cu adevarat privata a vietii mele nu se afla scrisa pe bannere in intersectii, nici in ziare, si nici in retele sociale sau pe internet, in general. Faptul ca impartasesc multe din gandurile mele, nu inseamna ca impartasesc si ce mi se intampla, in totalitate, in adanc, in intregime, cum vreti voi sa numiți lucrul ăsta. Aceasta precizare fiind din nou facuta, tin sa fac niste constatari despre niste zile pe care le-am petrecut cu contul de Facebook dezactivat. Unii oameni au stiut unde sa ma caute si sa ma intrebe (sms, alte genuri de contact – mesagerii, altii au scris Mirandolinei, ca Mirandolina nu a fost dezactivat), altii nu neaparat. Unii au intrebat terti, oameni pe care ii stiu apropiati de mine. Sigur ca sunt magulita de grija pe care o au oamenii, de atentia de care ma bucur. Insa un lucru m-a cam bulversat: oameni cu care n-am avut in viata mea nicio problema, niciun diferend, nicio disputa, isi puneau problema daca i-am blocat. In primul rand ca eu nu blochez, mi se pare o reactie extrema, disproportionata, nejustificata. In al doilea rand cum sa blochez oameni din senin???? Nu stiu altii cum sunt, dar eu sunt logica, coerenta si consecventa. Nu blochez oameni asa, fara motiv. Eu nu blochez oricum, cum am mai spus mai sus, dar daca prin absurd as bloca, oricum nu asa, din senin, intr-o buna dimineata. Mai mult de atat, cineva care m-ar supara ar sti chestia asta. Nu s-ar pune problema sa nu afle de la mine, din prima, in direct. Asa sunt eu, asa procedez. Nu blochez oameni, si nici in viata reala nu exclud oameni din viata mea inainte de a le spune ce m-a deranjat, ce m-a ranit, cu ce m-au suparat. Nu stiu altii cum procedeaza, eu asa fac, si asa mi se pare firesc si de bun simt. Eu nu dispar niciodata fara explicatie. Cel caruia nu i-am dat o explicatie inseamna ca stie oricum implicit din desfasurarea evenimentelor ce s-a intamplat. Cat despre dezactivarea contului… Ehe… da, uite ca am chef sa fac asta. Stiu ca sunt distractiva, si ca multi mi-au simtit lipsa (mi-au spus asta). Inteleg. Ideea e ca, asa cum am mai spus acum ceva ani, aici, nu am semnat un contract cu nimeni ca furnizez divertisment sau ca-mi expun viata.  Nu vreau sa par vanitoasa, ca nu sunt, dar constatasem deja asa:  » Pana si cei mai tacuti si umbriti urmaritori, cei care aruncau priviri razlete si nu sopteau nimic prin gaura cheii, pana si aceia s-au simtit “furati”, frustrati, inselati. Pai cum indrazneam eu sa astup gaura cheii? Cum aveam tupeul sa le iau jucaria? Si in plus, “fara tine e gol”. Da, dar eu nu ti-am promis nimic. Nici tie, nici lui, nici ei. Nimanui dintre voi. Eu nu am…

« Doamne, ce desteapta mai e Mirandolina! Sa nu se oprească niciodată din trăit si din scris, orice s-ar întâmpla! » Mirandolina: multumesc! « Eu trebuie sa îți multumesc pentru bucuria pe care mi-o aduc textele tale, sa stii! Sper ca sunt mulți bărbați care te citesc , textele Mirandolinei seamana cu un manual de delicatete si maniere frumoase în doi. » Mesaje ca acesta ma fac sa cred ca e important sa continui. Si sunt mereu mesaje… Ele ma fac sa inteleg ca orice as traversa, trebuie sa merg mai departe. Si sa-mi fac drumul, chiar si destelenind pamanturi salbatice. Multumesc ca sunteti aici. share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It

Un mesaj primit aseara de Mirandolina (da, da, de Mirandolina), din neant, de la o fata care nu ma cunoaste si pe care nu o cunosc, m-a rascolit. « Te-am cunoscut acum doi ani indirect prin bucatele din cele mai frumoase postari ale tale ce mi-au fost trimise de un suflet drag mie cu care am inceput si am inchis unul din cercurile perfecte ale iubirii totale, pe care, un om daca e norocos, o intalneste in viata macar o data – stiu suna a sablon, insa am trait cea mai frumoasa poveste de dragoste [….] Nu stiu daca e un admirator de-al tau sau vreo alta admiratoarea de-a ta i-a transmis lui chiar nu are importanta cine si cum a scris, insa textele primite mi-au reamintit cine sunt eu in momentele cand credeam ca m-am pierdut si nu mai simteam nimic… » Mesajul era lung, fata povestea multe. M-am bucurat ca de un dar nespus. Nu i-am raspuns, pentru ca raspunsul trebuia sa fie putin mai laborios decat puteam la acea ora (era tarziu, eram obosita, gandeam tot felul de alte lucruri, am framantarile mele). Azi, insa, i-am raspuns. Nu stiu exact daca astepta un raspuns, dar am simtit ca-l merita. M-am bucurat mult ca mi-a scris, ma bucur de fiecare feedback pe care-l primesc. Nu pentru ca as fi banuit ca trezesc lucrurile astea in cineva, sau ca se intampla ceva cu textele mele (altceva decat ca le scriu cum le simt, si ele raman acolo, in efemerul vietii, si in partial efemerul internet). Nu m-am gandit niciodata ca textele mele urmeaza o viata a lor, proprie, dupa ce le astern pe ecran, si le las aici. Nu m-am gandit absolut niciodata ca ele (mai mult de a fi citite), sunt luate si date mai departe, ca argumente intr-o poveste de dragoste, ca ele insotesc alti pasi, alte declaratii, alte sentimente, alti oameni. M-am bucurat ca textele mele i-au ajuns la suflet, m-am bucurat ca s-a regasit in ele. Cumva, a fost o confirmare a unor credinte puternic ancorate in mine, adanc. Am stiut intotdeauna ca iubirea contine ceva universal. Ceva ce se regaseste in orice om, pe orice meridian, in orice limba, dincolo de diferente de rasa, de nationalitate, de traditie, de varsta. Iar faptul ca textele mele au ajuns la ea asa, adica nu direct de pe blog (pe care l-a descoperit abia ieri), ci ele fiindu-i  adresate de iubitul ei, m-a surprins, dar placut surprins… Mesajul acesta m-a facut sa ma intreb oare cate idile au leganat cuvintele mele, fara ca eu sa stiu? Iata un motiv suplimentar sa scriu, sa continui sa scriu, motiv la care nu ma gandisem niciodata. Mai mult de atat, am simtit ca raspunsul, complet sincer si spontan, pe care l-am dat acum 2 ani la Realitatea FM in cadrul unui interviu despre retelele sociale, la intrebarea « Despre ce scrii tu cel mai bine?« , raspuns care a fost fara drept de apel « Despre sentimente« , a fost cel mai adanc adevar despre mine. Desi…

Adevaratele bucurii ale vietii ati fost, de pilda, voi, ieri. Toti cei cu care am vorbit, care mi-au scris, care au fost langa mine. Adevarata bogatie sunt cuvintele de mai jos, si inca multe altele, primite pe toate caile. “De mult zic ca iti scriu sa te intreb daca ai citit-o pe Allende, mai ales cartile autobiografice si daca da, ce parere ai? mi se pare ca va potriviti mult: fragile, insa extrem de puternice in scris. nu va e frica sa impartasiti ceea ce simtiti. sa o citesti, daca nu ai apucat inca. ma regasesc in multe din posturile tale, insa din pacate nu pot replica, fiindca sunt angajata unei companii cu politici ferme in ceea ce priveste balanta dintre viata privata si cea corporatista. te admir enorm, enorm si-mi pare tare rau ca nu apucam sa iesim la cafeaua aia, cand visez sa te ascult povestind de tine, nimic de business, doar de viata. insa vine ea si ziua aia. pana atunci, sa te pretuiesti pentru talentul tau si pentru ca ti-l cultivi asa frumos, elegant, sensibil si-i atingi si pe ceilalti. tare te pup si te imbratisez” “Voi spune doar ce bine ca esti libera, frumoasa, umana pana la capat, minunata! La multi, multi ani, draga mea!:):* “ “La multi ani!!!! Sunt mai bogat pentru ca te-am cunoscut.” “La multi ani plini de pasiune, ca tine, draga doamna! Caci rar am vazut (citit) atata pasiune adunata intr-o singura fiinta 🙂” “La multi ani pentru femeia din tine! La multi ani pentru copilul din tine! La multi ani pentru trairile tale! La multi ani pentru pasiunea si ardoarea de care ne molipsesti zi de zi! La multi ani pentru ca prin tine traiesc si altii in umbra! La multi ani pentru ca inveti si pentru ca ne inveti! La multi ani pentru toate acele lucruri pe care tu le rostesti, gandesti sau faci si pe care altii le ignora! La multi ani TIE!” « Deși nu te cunosc personal, îmi inspiri sentimente nobile de bunătate, altruism, beatitudine şi profesionalism, toate acestea învăluite într-un aluat propiu care, trebuie să recunosc, mă pune pe gânduri. Mai rar așa oameni ca tine, însă e bine să știi că ei există! 😀 N-am să-ți doresc nimic, n-am să vin cu urări deșarte sau cu texte pompoase, ci o să îți zic așa: Bea, sparge-te-n figuri azi, că de mâine trebuie să continui să-ți îndeplinești și celelalte ținte, pe care, cred eu, ți le-ai fixat deja!!!” “Pentru o fetita de o sensibilitate uluitoare, naiva uneori. prea profunda alta data, amuzanta, o prietena de nadejde… ce-as putea sa-ti urez de ziua ta? Sa fii tu insati, asa cum te stim, sa te bucuri de fiecare clipa a vietii tale (minim 500 ani, dupa cum am stabilit), sa iubesti si sa fii iubita! La multi ani!” ‎ »Sunteti atat de necesara pe fb si cred si in viata cotidiana, incat timpul insusi va acompaniaza totdeauna cu placere fara sa va ceara vreun bir. Sa ne fiti mereu alaturi…