A trecut aproape si luna mai. N-am murit. Am crezut ca voi muri, cat de jos eram si cat ma durea, si cat cazusem de brusc si adanc. Refuzam soarele si cerul albastru, lumina si caldura, eu, o solara. E drept, am avut si treaba, destul de multa. Nu mi-as fi permis sa nu fiu acolo, sa nu fac ce trebuie, sa deceptionez oameni. A fost uneori complicat, cu pret mare ca sa fiu in regula. Privirea mea trada des starile mele interioare, golul din mine, tristetea mea. Candva, in luna asta, am vomitat de oboseala, de suparare, de nesomn, de tristete, fara sa am de fapt ce, nemancand de zile intregi. Candva, in luna asta, am fost la aniversari ale unor prieteni. Am zambit, si mi-a fost bine, si le multumesc. Candva, in luna asta, am  mers pe strada fara sa ma prabusesc, dupa ce ma clatinasem. Candva, in luna asta, am iesit la masa cu un barbat, am rezistat in fata privirilor sale admirative, in fata mirarilor sale [« ce e cu tine, esti trista?« ], si incercand sa-mi smulg un zambet de undeva din interior, de departe, am spus: « Sunt bine, nu-i nimic. » Candva, in luna asta, am stat o noapte intreaga si m-a gasit dimineata privind zorile intr-o cafenea, unde ascultasem povesti ale unui baiat, gandind ca daca-l vindec de dureri, ma vindec si eu. Candva, luna asta, am si trait. Candva, luna asta, am plans, si am incetat sa plang, si am plans iar. Ma rog, a mai trecut si mai. share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It

E aer curat, e frumos, e ireal de verde, suntem (deocamdata) singuri… Incepand de maine vor fi aici 150 de persoane [de care, intr-un fel, va trebui sa ma ocup]. In seara asta, am fost complet offline, m-am bucurat cu oameni frumosi, am ras, am mancat chestii simple (paine, slana, ceapa, rosii), am baut vin. Mi-e bine. Ma vindec (sau sper sa). ‎(sufleteste). Nu mai vreau niciodata sa vomit pentru nimeni. Nu mai vreau sa mor pentru nimeni. Evident. Ca si cum, atunci cand ne-am indragosti, am dori sa suferim, si nu sa avem o minunata si pasionala poveste de dragoste (oricat ar tine ea). Vin si Jack. Am baut Jack si vin. Nu conteaza, ziceam asa, pentru precizia relatarii. Numai sa nu mi se faca rau la suflet din nou. Doar atat imi doresc. Bonne nuit. share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It

Nu m-am spalat atunci, ti-am pastrat urmele si mirosul, atingerile si gustul. E modul de a te pastra cu mine mai indelung. Nici macar seara nu ma induram sa ma duc la dus, nu vroiam sa sterg de pe mine mirosul de femeie care a facut dragoste cu tine.(stii ca e un miros specific, nu? e mai imbatator decat cele mai bune si scumpe parfumuri). Mi-e greu sa ma spal dupa, intotdeauna, ca si cand ti-as zdrobi mangaierile, ca si cum as inlatura invelisul protector pe care mainile tale l-au creat in jurul meu, e similar cu acea teama de a calca pe sarutul celui care l-a « zamislit » in talpa, acela despre care scria Nichita.[Spune-mi, daca te-as prinde-ntr-o zi si ti-as saruta talpa piciorului, nu-i asa ca ai schiopata putin, dupa aceea, de teama sa nu-mi strivesti sarutul?] Si te-am pastrat cu mine, prin miros si atingeri pana in dimineata urmatoare… Am dormit invelita in tine, in mirosul dorintelor noastre, invelita in atingerile tale, in privirile pe care le indreptasei asupra mea. De spalat m-am spalat cu mult regret, si doar pentru ca trebuia, pentru ca asa e bine, sa fiu in randul lumii. Acum adulmec in jur si incerc sa-mi recreez in nari mirosul acela incomparabil, mirosul tau, sa simt cu buricele degetelor textura pielii tale, sa te simt in mine tare si cald, intr-un du-te-vino ametitor si incredibil de placut, emotionant pana la capatul acela locuit de lacrimi. share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It

m-am gandit la tine si m-a invadat roua. Mi-am dorit sa o sorbi. m-am gandit la tine si petalele mi s-au deschis ca intr-o miscare de daruire. m-am gandit la tine si te-am dorit cald, inauntru, pistilul tau intre petalele mele, fructul tau ferm si dulce, zemos, inauntrul meu, calatorindu-ma, explorandu-ma, posedandu-ma. m-am gandit la tine si m-a ars absenta, in timp ce eram toata deschisa, oferita. m-am gandit la tine si te-am dorit mai mult decat oricand. m-am gandit la tine si m-am simtit invadata de pasiune, de cea mai arzatoare pofta existenta. am fost calda, umeda, primitoare. si m-am gandit la… ca la…o extensie a ta, in spatiu, in timp, in placere.   share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It