Moi

Nu ti-am spus, datorită ție zâmbesc. Ai fost atât de cald, de alături, de amuzant, de atent, încât, dincolo de oboseală, de alergături, de muncă intensă, de preocupări și tensiuni, mi-a revenit zâmbetul. Un surâs larg, nedisimulat, netrișat (de altfel, habar n-am să trișez, și nici nu cred că pot să învăț). Si nici n-am chef sa invat, de altfel, nu-mi bat capul, precis nu pot. M-ai surprins într-o escaladă plăcută a lucrurilor, o cascadă neașteptată cu bucurii. M-ai luat pe neasteptate, prin surprindere, e minunat, pe o scara a miracolelor. Și am surâs. Pentru acest surâs, îți mulțumesc adanc. Dar știi deja, căci tu știi tot. Si pentru asta inca, iti multumesc. share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It

Dialog: A: Am gasit din intamplare o poza cu tine si ma intrebam daca te-ai schimbat… B: De acum 11 ani? A: Da, primele poze… B: cred ca m-am schimbat, da A: oare, in ce sens? B: doar fizic A: si libertatea sufletului o ai la fel? B: evident Sufletul meu e la fel de liber, sau poate si mai liber. A invatat sa se miste mai detasat…. A invatat sa zboare. A invatat sa arda si totusi sa ramana intact. Daca as mai face acelasi lucruri ca acum 11 ani? Evident. In conditii similare, as mai face aceleasi lucruri. Ba poate si mai si. C’est moi. Toujours moi. Encore moi. Daca as face acum aceleasi lucruri ca acum 11 ani, in continuare, adica daca as « construi » o escalada a actiunilor? Nu, n-as continua la fel, tocmai pentru ca am libertatea sufletului, iar lucrurile, momentele, actiunile sunt irepetabile. Perfecte si inimitabile in irepetabilitatea lor. Stiu ca pentru libertatea sufletului va amintiti, voi, toti, despre mine. Da, stiu, si spun asta fara urma de orgoliu. Doar constat. Libertatea sufletului care va sperie pana la intepenire si inghet cateodata, pentru ca nu intelegeti, pentru ca e surprinzatoare si atat de diferita de ceea ce stiti din cotidian… Acea inimitabila libertate care ma face altfel decat restul lumii. Diferita, fara sa cultiv sau sa caut cu dinadinsul aceasta diferenta. Diferita in mod natural. Firescul libertatii asumate. Ei, semnul meu distinctiv. Pentru ea va amintiti de mine, stiu asta deja…. Pentru asta ma pastrati alaturi de-a lungul anilor, sau ma cautati dupa un timp, asa cum cauti o gura de aer proaspat. Voi vreti o portie de suflet liber. Si nu, nu cu intentii rele, dimpotriva. Continuare dialog: A: poza aceea e singura. O sterg? O lasam singura? B: haha, acum am sapte mii de poze pe net A: nu sunt niciuna ca aceea. B: cert 🙂 Apropo, vrei o fotografie cu sufletul meu? O fotografie care sa ilustreze libertatea, evident… Dar nu vrei mai bine un desen, decat o fotografie? Ma pricep asa de bine la desen pe suflete…. Sufletul meu e albastru. Si nu in sensul acela de jale si dor, ci in sensul de senin. L’amour est bleu 🙂 share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It

Tocmai am realizat ca e prima sambata de 8 sambete incoace, cand sunt acasa. Prima. Cele sapte anterioare am fost pe drumuri. Doua la mare (oh, da, si ferice de mine sunt deja NOIRE!), cinci cu multa treaba, concentrare. Am noroc ca am o meserie pe care o iubesc, si ca sunt pasionata de ceea ce fac, mi-e usor, mi se pare ca o joaca, pur si simplu zambesc si e frumos. Dar chiar si asa, kilometrii parcursi, concentrarea, oboseala… Chiar daca ceea ce fac, fac cu pasiune si ca un joc, o fac totusi foarte serios, ca fetita din banca întâi. Nu mi-as permite să fac lucrurile altfel decât la maxim, conștiincios, cu seriozitate. Ei, pe scurt, am realizat de ce adoram aceasta sambata, de ce ii savurez fiecare moment, de ce mi-e bine singura (desi sunt un om caruia ii plac oamenii). Am inteles de ce ma simt bine aici, acasa, (unde in ultimele doua luni am fost cam vizitator :D) Acum ma asteapta oameni buni, mi-as dori sa ma dedublez. Sa-i vad si pe ei, sa stau si aici, acasa, singura, printre cartile, muzica mea, in linistea mea, scriind. Mi-e dor sa scriu, dor pana la durere. Pentru ca scrisul e respiratia mea. Scrisul e viata mea. Scrisul e intr-un fel, placerea mea suprema. Ihi, nu, nu m-au daramat javrele, si nici n-au vreo sansa sa ma darame. Sunt doar un pic mai puternica, dupa oaresce deceptii. E drept, nu mi-o mai « luasem » demult pe plan uman. Prea eram ireprosabila in judecata mea asupra altora, prea nu ma inselam de cativa ani incoace 🙂 Duca-se javrele pe apa sambetei, ca tot e prima mea sambata acasa. share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It

Uneori, vad cu ochii tai. Atunci cand ma lasi sa vad cu ei. Uneori, simt cu inima ta. Atunci cand ma lasi sa simt cu ea. Uneori, pipai cu degetele tale. Atunci cand ma lasi sa le folosesc. Uneori, gandesc cu mintea ta, fix in acelasi moment in care tu gandesti cu mintea mea, suprapunere perfecta a doua spirite, transpunere directa, translatare atemporala, dincolo de granite. Si tu vezi cu ochii mei, si te molipsesti de inocenta privirii. Si tu simti cu inima mea, si cateodata te simt infiorandu-te de simtirea aceasta. Si tu pipai cu degetele mele, mangai cu mana mea. Flamand si insetat, mananci si sorbi cu gura mea, iar eu cu gura ta. Pielea mea e infiorata de frigul pe care-l simti tu, pielea ta e mangaiata de soarele ale carui raze cad pe mine. Ti-am dat cheile, ai toate codurile de acces si toate parolele, sunt o fortareata solida si descurajanta, in care tu, paradoxal, patrunzi ca la tine acasa. Pe unii ii ingheata doar o privire, fara nevoie de cuvinte, tu, insa, ai castigat dreptul la codurile de acces. Reflexie perfecta, oglinzi. Eu, oglinda ta. Tu, oglinda mea. share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It