lumea asta

Acuma nu ca-i apăr pe astia, dar măsura eficientei unui parlamentar e numărul de inițiative legislative? Pe bune? De ce? Dorim sa facem sute/mii de legi, în loc sa avem câteva bune, juste, aplicate? Cand ii aud pe astia ca numara legile initiate de parca numara suruburi realizate in fabrica pe banda…. E un fel de plan cincinal obligatoriu ăsta cu inițiativele legislative? Pai, dragii mei, de aia o sa avem legi absurde și nefolositoare în continuare. Pentru ca îi țineți obligați la inițiative legislative. Înțeleg sa îi țineți obligați sa fie prezenți, sa fie implicați, sa fie serioși, sa citească/studieze/judece ce discută/votează, sa aibă spirit civic și neapărat seriozitate. Dar sa îi judeci după numărul de inițiative legislative îmi pare demn de Urmuz. « Tu propune ceva, nu contează ce, sa fie acolo la număr » Pe principiul « mai bine taci dacă nu ai ceva inteligent de spus », eu nu văd interesul de a considera numărul de inițiative legislative drept un indice de eficiență a unui ales share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It

Am o discuție recurenta cu o prietena (sub 30 de ani), despre sexul din prima seara. Ea are un blocaj pe asta și spune ca nu ar face niciodată, ca nu se cade, ca barbatul te judeca, ca nu așa începe o relație serioasa. Eu nu cred așa (merci, la France!) și mă străduiesc sa o conving și pe ea. Suntem în secolul 21, lumea a ieșit demult din peșteră. Nu e un act reprobabil. Dar desigur, ca în orice acțiune, exista multe nuanțe, evident. Dacă te întinzi oricând, oricât, cu oricine, nici nu mai conteaza ca ai așteptat a doua sau a n-a întâlnire sau ca a fost din prima, nu e bine. Nu de alta, dar te depreciezi. Însă fiecare e liber sa facă ce vrea și cum simte ca îi e bine cât timp asta nu afectează legea. În rest…. Si mai e ceva. Ce caută (sau ce ar căuta) în jurul tău, lângă tine, oameni (barbati) care te judeca pentru asta? Cred ca si ei trebuie sa fi iesit din pestera. Alo, e secolul 21! Ca e prima sau a șaptea întâlnire, poate ieși o trainica poveste de iubire sau un fâs, nu sexul din prima seara strica in devenirea a ceea ce ea numeste « relatie serioasa. » Daca e sa fie, va fi, daca nu, nu. Nu asta e problema. Eu nu vreau sa spun ca e obligatoriu din prima, doar ca in anumite circumstante, daca totul e in regula, e chiar pacat sa nu. Unele lucruri trebuie traite cand viata ti le ofera. E vorba de magia momentului, de interactiune, de vraja. Sigur, la mine e complicat, cu Philippe a durat 6 luni pana…Sigur, aveam 18 ani. Nu ca acum as fi altfel… Niste ani mai tarziu, lui Jean-Paul nu-i venea sa creada ca trei saptamani nu m-a putut lua de mana din cauza ca ma inroseam, ma tot intreba daca sunt extraterestru, cum sa exist asa in anul 2000? « Nu-mi vine sa cred ca ai 25 de ani, si inca te inrosesti! » (unde mai pui ca fusesem si casatorita). Poate ca sunt extraterestru, uite ca n-am luat asta in calcul 😉 Am spus, cazuri si cazuri. Nu recomand nici saritul in asternuturi, pentru ca (uneori) se duce naibii poezia. Eu inca mai scriu scrisori. Dar e mai mult o chestiune de principiu. « Nu-ti refuza nimic, evident in anumite conditii » Imi spunea o fata extraordinara, dupa ce a citit ce am scris mai sus (ca a fost intai status– evident fara partea despre mine, ci doar cea generala): « Iar am ras, te iubesc! De ar invata multe femei de la tine! » OK, sa incepem, deci, bonjour mes eleves! Lecția intai: roșești. Important! rosesti natural, altfel nu merge Lecția doi: scrii scrisori… pe care le simti din suflet. Altfel nu merge Lectia trei… esti timida si tampa uneori. Ai vrea sa fii altfel, dar… În fine, eu sunt toanta ca o domnisoara, dar la minte sunt deschisa. Complicat. Insa eu nu-s relevanta, generalul e relevant. Bineinteles ca glumeam cu lectiile, asa…

Ieri ma uitam la cateva stiri. Toate intr-o zi. O radiografie destul de exacta a societatii, la multi ani, sa ne traiasca. Un fost fotbalist (inteleg, mare), care s-a sinucis pentru ca avea datorii 🙁 O tampita care a luat pe capota un om pe Magheru si l-a dus 2 km asa si apoi l-a reclamat ca i-a spart parbrizul (da, printre violentii astia conducem si noi, si e si femeie…. -eu asteia i-as lua permisul pe viata si i-as da o amenda usturatoare), un nene pe care il cheama de parca ar fi o gluma (Mindinică Mirel-Mișu, M&M&M, de fapt M&M’s pentru balbaiti), ofiter de politie judiciara, care a cerut spaga un bax de vin si 15 fripturi (va vine sa credeti? asta e ca « scurtu la 10 lei, mai pui un leu si iei mare »), un alt politist, sef de post care conduce de 7 ani fara permis, cu o fotocopie a permisului sotiei, pe care a modificat poza si datele personale. Deci cu astia resetam. O ce veste minunata, ia mai stai capra o data! La vremuri noi, tot noi, cercul vicios, meandrele concretului, Mihaela, dragostea mea!, whisky-ul se bea cu doua cuburi de gheata, dai un ban, da’ stai in fata. Si clopoţeii…. « Două la primărie, optspce, patru la şcoli, douăzeci şi patru, două la catrindală la Sf. Niculae, treizeci… » Asta are, asta n-are, asta-i aia marcatoare. Pune mana pe Vasilica. Pune mana pe Mindinica, si-ai sa-ti iei masina mica. Tara mea de patimi, tara mea de chin. Ca de n-ar fi, nu s-ar povesti. Am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea-sa Mai am un singur dor, in linistea serii… sa vad acest popor, predat cumva uitarii.  share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It

Asta seara luna mea era agățată intr-o macara de la Timpuri Noi share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It