« Tara mea de patimi, tara mea de chin »

13 novembre 2015

Ieri ma uitam la cateva stiri. Toate intr-o zi. O radiografie destul de exacta a societatii, la multi ani, sa ne traiasca.
Un fost fotbalist (inteleg, mare), care s-a sinucis pentru ca avea datorii 🙁
O tampita care a luat pe capota un om pe Magheru si l-a dus 2 km asa si apoi l-a reclamat ca i-a spart parbrizul (da, printre violentii astia conducem si noi, si e si femeie…. -eu asteia i-as lua permisul pe viata si i-as da o amenda usturatoare), un nene pe care il cheama de parca ar fi o gluma (Mindinică Mirel-Mișu, M&M&M, de fapt M&M’s pentru balbaiti), ofiter de politie judiciara, care a cerut spaga un bax de vin si 15 fripturi (va vine sa credeti? asta e ca « scurtu la 10 lei, mai pui un leu si iei mare »), un alt politist, sef de post care conduce de 7 ani fara permis, cu o fotocopie a permisului sotiei, pe care a modificat poza si datele personale.
Deci cu astia resetam.
O ce veste minunata, ia mai stai capra o data! La vremuri noi, tot noi, cercul vicios, meandrele concretului, Mihaela, dragostea mea!, whisky-ul se bea cu doua cuburi de gheata, dai un ban, da’ stai in fata.
Si clopoţeii…. « Două la primărie, optspce, patru la şcoli, douăzeci şi patru, două la catrindală la Sf. Niculae, treizeci… »
Asta are, asta n-are, asta-i aia marcatoare. Pune mana pe Vasilica.
Pune mana pe Mindinica, si-ai sa-ti iei masina mica.
Tara mea de patimi, tara mea de chin.
Ca de n-ar fi, nu s-ar povesti. Am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea-sa
Mai am un singur dor, in linistea serii… sa vad acest popor, predat cumva uitarii.