cioburi de viata

azi este ziua dorului, si era sa ratez asta (daca auziti de vreun atentat la — SPITALUL– municipal, eu sunt aia) Revenind la ‪#‎dor‬, hai sa elaboram o trilogie. Actul 1: “De ce iti este cel mai dor?” “De tacerile in doi. Nu de cele in care nu {mai} ai ce sa-ti spui, ci de cele savuroase, de cele presarate cu rasete. Si cu priviri complice. De cele in care alegi sa nu spui, ci sa privesti, si sa zambesti.” “Mi-era teama ca o sa-mi dai un raspuns care are sa-mi placa.” Da, cred ca unul din cele mai frumoase lucruri si mai calde si linistitoare sunt acele taceri pe care ti le poti permite alaturi de prieteni sau de oamenii apropiati. Tacerile care ofera incredere. Zambete si priviri, fara sa simti ca trebuie sa mobilezi cu silabe. Tacerile privind in aceeasi directie. Un apus, un rasarit, o floare, marea. Da, mai ales marea. Liniste si calm. mi-e ingrozitor de dor si de mare Actul 2: Mi-e dor sfasietor de tine. De rasetele tale de copil inconstient, de tristetile tale, de cuvintele tale, de tacerile tale, de privirile tale, avide de mine sau pierdute in zare. Ti le iubesc deopotriva. Mi-e dor de atingerile tale, de infiorarile reciproce, frenetice, de foamea resimtita pentru tine in timp ce tu te hraneai cu mine. Mi-e dor de scrisorile pe care ti le scriam ziua, cand ma plimbam prin oras, dar cand aveam nevoie sa-ti scriu, totusi, desi ne despartiseram dimineata, ades dupa ce facusem dragoste salbatic, infrigurati de dorinta, si desi aveam sa ne regasim seara, tot pentru a gusta unul din celalalt, pentru a ne privi in ochi si pentru a ne pipai ca la sfarsit de lume. Dar simteam nevoia sa-ti scriu. Mi-e dor de bomboanele Ferrero Rocher d’Or pe care nu le-am gasit in seara aceea cu tine, dar pe care le-am gasit cu varf si indesat a doua zi, mi-e dor de frisca din cana ta de cafea, mi-e dor sa te vad mancand inghetata pe care o iubeai ca un copil. Mi-e dor de serile in care ma ghemuiam in patul tau mare, dar din care reuseam sa te imping lipindu-ma de tine, iubitoare. Mi-e dor de ochii tai adanci, de glasul tau ferm cand rostesti poruncitor „arata-mi”, mi-e dor de atingerile tale, de felul tau incomparabil de a fi. Mi-e dor de starea aceea de armonie dintre noi, de intuitia ta, de discutiile cu tine despre orice subiect, de lungile argumentatii, de metaforele tale si ale mele, pe care mi le stimulai, mi-e dor de plimbarile cu tine, mi-e dor deopotriva de tot ce e simplu si de tot ce e complicat in tine. Mi-e dor sa te aud, sa te citesc scriindu-mi „te vreau!”, mi-e dor de intransigentele si nerabdarile tale, mi-e dor de starea de gratie. Mi-e dor si de mine. De mine cea langa tine. Actul 3: Dor… (nu mi-e dor, ci ma dor) L’amour élabore une géographie sacrée du monde. [..] un…

Nu am o perioada prea buna. Asta ca sa nu spun ca anul asta m-a sfarsit, ma loveste cu o gramada de lucruri urate si neasteptate de la inceputul lui. Abia astept sa se termine, sa treaca, sa se duca. De la boli ale celor dragi, pana la depresii ale lor, de la pierderi materiale importante… In fine. Cert e ca noptile albe au devenit si mai dese decat inainte, si nu neaparat din alegere. Si nu, nici din insomnie, caci eu nu cunosc fenomenul insomnie. Dar am fost nevoita sa petrec unele nopti albe, apoi am petrecut nopti albe fara voie, pentru ca ma suparam si stresam asa rau, incat nu ma culcam. In fine, la capatul uneia din aceste nopti albe, acum, in aceasta dimineata mohorata, cand ploua de doua zile si lucrurile nu-s chiar roz…. un mesaj mi-a adus zambetul pe buze. Un zambet sincer, spontan, larg. « Buna dimineața! Facebook zice ca acum 6 ani noi am devenit prieteni! De obicei nu fac mare tam tam in cazuri de astea, dar acum e cu totul altceva! Mulți înainte sa fie! Îți mulțumesc pentru « nebunia » pe care o emani mereu! ? » si apoi: « Rar mai găsești oameni normali pe lumea asta! Lumea e in general bolnava cronic de « cel putin 8 ore de somn » si « cel putin doi litri de apa »! Dacă o ții asa, mai mai ca ma faci sa dau si eu de băut! Si nu apa! ? »\ GM: ba am de gand sa o tin asa 500 de ani, niciunul in minus. « Pai 6 au trecut deja! Ce-a fost mai greu s-a dus! :))))) » GM: « eu multumesc ca ma suporti, nu cred ca-s usor de suportat in lista uneori 😉 » « Să fi fost măcar 1% din lista mea asa… » GM: « m-ai facut sa surad » « E micul meu cadou pentru ziua asta! Nu pot mai mult ca încă nu mi-a venit alocația! :))) » Imi place de mor ca imi spune ca eman « nebunie »…. M-as ingrijora cand ma voi fi schimbat. Ma simt cumva senina sa stiu ca inca eman acea nebunie, acea libertate a sufletului (despre care vorbeam aici, pe care atat de bine a descris-o cineva atunci…) Cand o sa marsaluiesc in turma, cand o sa fac lucrurile care trebuie, doar pentru ca trebuie, cand nu o sa mai indraznesc sa imi traiesc viata, sa rad, sa plang, sa plec la capatul lumii, sa pun trandafiri pe parbriz sau sa scriu scrisori, cand o sa consider ca trebuie sa ma imbrac in uniforma si sa ma comport uniform, sa gandesc uniform, atunci probabil ca nu va mai avea sens sa traiesc 500 de ani. Deocamdata, aparent… sunt inca bine, « eman nebunie » 😉 si nu, nu fac din asta un scop, si nici macar o lauda. Este firescul meu, modul meu natural de a exista, de a ma misca printre lucruri si oameni. share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it…

Sa va fie mai ales liniște. Sănătate și iubire! share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It

Exista o legenda potrivit careia femeile petrec foarte mult timp sa se pregateasca. Exista chiar si sintagma, creata in gluma, evident « ti-am spus ca sunt gata in 5 minute, inutil sa ma suni din jumatate in jumatate de ora. » Mie mi se pare doar un mit, asta pentru ca sunt atat de diferita de acest model, incat parca nu-mi vine sa cred ca cineva iroseste timpul doar ca sa se « pregateasca ». Un om mi-a spus odata: stii ca esti mai bogata decat cineva care are niste ani mai mult decat tine? da, esti, pentru ca ai mai mult timp, si, tine minte, timpul e cea mai importanta resursa a noastra. [« esti bogata sau saraca? » « Sunt bogata, pentru ca sunt sanatoasa » « Esti bogata pentru ca ai timp. Fata de un om de 60 de ani, esti bogata, timpul… »] Da, si eu cred ca timpul este cel mai important. De aceea imi doresc sa traiesc 500 de ani. Ca sa calatoresc, ca sa citesc, ca sa ma joc, ca sa iubesc. Ca sa ne intelegem. Mie imi place prea mult sa traiesc, adica sa fac lucruri concrete, chiar daca unul din lucrurile concrete este ca joc carti cu francezii online. Dar macar « pierd » timpul intr-un mod placut. Mie imi place mai mult sa fac decat sa stau in letargie, in asteptare, sa trag de timp, sa mai deschid un ochi, sa ma mut de colo colo prin casa…. Pentru mine un om care petrece dimineata mai mult de 4 minute ca sa bea o cana de cafea in timp ce se uita la stiri, si inca 5 sa faca un dus, inseamna ca se lalaie. Mie imi place PREA MULT sa dorm dimineata, ca sa ma lalai. Drept pentru care, ce sa vezi, dorm cat mai tarziu, adica ma trezesc cat mai apropiat de momentul in care am treaba (ca si asa dorm prea putin), ma trezesc cat mai tarziu, ma pregatesc CAT MAI RAPID. Se adauga la asta un antrenament de 20 de ani de facut asta, si un om care uraste sa nu aiba parul perfect si sa nu fie total asortat. De la rochie, pantofi pana la accesorii. La 2 zile eu ma spal pe par, si ma usuc cu peria. Da, dimineata (rar de tot seara, pentru ca mi se strica forma dormind pe el proaspat spalat). Asa ca de ani de zile, indiferent de temperatura exterioara, am ales sa imi spal parul dimineata. Si arat ca iesita de la coafor, si toate astea nu-mi iau nici 40 de minute, toate operatiunile, de cand ma scol din pat pana ies pe usa. Asta in diminetile cu operatiunea spalat par. In diminetile cu dus simplu, in 20 de minute bag cheile in contactul masinii 🙂 Nu, nu stau 10 ore in fata oglinzii, ca ma pot aranja si in 10 minute 😉 Eu urasc sa ma trezesc devreme in mod inutil. Daca trebuie sa ajung la 9 undeva, ma trezesc la 8.10. In timpul asta ma spal si pe par si ma usuc impecabil…