Concluziile celor de la Capital, pe M6, dupa 25 de minute de reportaj. « Civilizatie, curatenie. Liniste. Preturi mici in apropiere de Paris. 800 de euro pe saptamana, pentru doua persoane, all inclusive, cu tot cu avion de la Paris, plus inchiriere de masina pentru toata saptamana… Mda. » Reporterii francezi de la Capital spun ca au gasit si 7 euro/camera intr-un hotel foarte corect de la Nisipurile de aur. 16 miliarde de euro au fost investiti in Bulgaria in turism din 1995 pana astazi. Acum sa va spun de ce mi-a placut mie Bulgaria, desi nu ma dusesem prea favorabila ideii de Bulgaria, si nici tarii in sine. Nu mi se parea mare branza, daca-mi este permis sa ma exprim asa. Nu mersesem niciodata in Bulgaria, pana saptamana trecuta, deoarece nu ma atragea prea mult ideea, nu pot sa spun ca aveam o parere grozava despre bulgari, si mi se parea ca am lucruri mai bune de facut, locuri mai frumoase de vizitat. Saptamana trecuta am vrut la mare, si am vrut aproape, cat pentru un week-end. Litoralul romanesc iesea din calcul, sunt prea suparata pe el, de un timp, deja. Despre Balcic auzisem numai lucruri bune, asa ca mi-am zis: « Hai la Balcic« . Chiar aveam nevoie sa ies, dupa o saptamana grea. De ce mi s-a parut ok: (in afara de sarmul Balcicului) –          pentru ca drumurile sunt foarte in regula, ceea ce nu s-ar putea spune si despre portiunea Bucuresti-Giurgiu. De altfel, la intoarcerea in Romania, noaptea, imediat dupa ce am trecut podul peste Dunare, pe cele cateva sute de metri pana la postul de frontiera romanesc, se casca o ditamai gaura in sosea. Era noapte, am vazut-o in ultimul moment, asa ca, nereusind sa franez suficient, mi-am luat-o. Si m-am zdruncinat complet, am crezut ca mi-am spart ceva… Un soi de « bine ati venit in Romania, tara mea de glorii, tara mea de dor ». Adica tara mea de ma dor toate… Cel putin toate incheieturile masinii. Si capul, asa, in mod conex. Concluzia: suntem niste papagali: bulgarii pot avea si drumuri, pot avea si autostrazi. Noi nu…. –          pentru ca oamenii sunt foarte amabili, draguti, nu sunt isterici. Nu am auzit un singur claxon, sa nu mai vorbim de injuraturi, nu am vazut nici un singur flash cu faza lunga, nici pe drum, nici in orasul Varna. De isterica ce sunt, sofer bucurestean cu apucaturi, am claxonat eu in Varna: soferul pe care l-am claxonat s-a intors atat de uimit spre mine, incat mi-a fost instantaneu rusine. De cate ori m-am inselat de directie si a trebuit sa intorc pe drumuri inguste, soferii masinilor care veneau in spate se opreau politicosi, amabili, fara nici un semn de nervozitate sau nerabdare, asteptand sa fac manevrele, chiar daca eram obligata sa ii blochez. Ba mai mult, mi s-a intamplat sa aiba loc sa treaca pe langa mine, dar totusi sa ii vad ca stau in spatele meu sa ma astepte… La intoarcere, in toiul noptii, pe autostrada, dupa Varna, depaseam un camion. Din spatele meu, sosesc cu mare viteza doua masini: flashuri neintrerupte sa ma dau la o parte. Pai dupa ce…

Mi-am dat seama ca suntem un popor de isterici. (o sa argumentez, mai tarziu, coc asta de la intoarcerea din week-end) Cu mine cu tot. Nu ca as vrea, dar te contamineaza, n-ai cum sa ramai neatins. Toti suntem, cu grade mai mici sau mai mari de isterie, suntem un popor de disperati. Raspuns, la peroratia mea despre isteria poporului, pe care, evident, mi-o asumam si eu (ca doar fac parte din acest popor, si eu, vreau-nu vreau): « Mai, viata e cum ti-o faci, iar tu nu pari (isterica). Esti tare, daca i-ai rezistat lui hossu » Aia da:) si inca la cate imprejurari am mai rezistat, si cator oameni…. Mda, de fapt si aseara imi spunea cineva, care incepe sa ma cunoasca, dupa ce a trecut de invelisul de fetita delicata, fragila, blonda, sensibila: « Spre marea mea surprindere, esti de fapt o dura. » Pai da, cum sa nu fiu, dupa toate lucrurile, oamenii, anii, calatoriile… Cum sa nu fiu dupa nebuniile si momentele traversate… Cum sa nu fiu dupa ce m-am descurcat singura in imprejurari crunte… Cum sa nu fiu dura dupa ce am murit si am reinviat de zeci de ori ca pasarea Phoenix? Sunt dura, stiu. Si nu, nu o spun cu vanitate. Sunt dura. Altfel, acum eram moarta. Fara dramatisme. Pur si simplu. Sunt dura, dar o dura care inca sufera, plange, se indragosteste, iubeste pana la capatul pamantului, si mai departe. Duritatea serveste doar la altceva. La rezistenta, la a ma descurca, la dorinta de a reusi, la tenacitate, la hotarare. Duritatea nu e impietrire, in cazul meu, desi uneori cred ca mi-as dori sa ma fi impietrit. Macar o zecime 🙂 Sunt dura si e mereu surprinzator pentru oameni sa isi dea seama. Aparenta imi joaca feste, nu este coerenta cu interiorul. Sau e coerenta cu o mica parte a interiorului, culmea, cu cea mai personala. share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It

De zile intregi, se vorbeste aproape numai de asta. Si din pacate, oameni cultivati si cu un nivel de inteligenta destul de mare, nu au puterea sa recunoasca ca de fapt da, asta e, scoala romaneasca chiar scoate tampiti. Au sarit toti deontologii lui peste sa contrazica, sa condamne, sa se simta jigniti. Si cei de dreapta si cei de stanga, si cei de centru. Sigur, mie nu-mi place personajul Basescu, sigur, in cea mai mare parte a timpului mi se pare aiurea si mitocan, dar… asta nu inseamna sa nu pot fi de acord cu el atunci cand spune ceva adevarat. Consider ca este o onestitate fata de mine insami. Sigur, e un mod simplist de a rezuma lucrurile. Sigur, nu trebuie sa generalizezi. Dar pe ansamblu, cei care ies azi din scoala, dupa 12 clase, au un nivel mult mai scazut decat cei care ieseau acum niste ani. Si nu, nu-mi spuneti ca nu stiti asta. Macar voi, cei ca mine, cei din generatia care are astazi 30 de ani. Chiar nu se vede asta? Priviti in jur, discutati cu cativa dintre ei. Priviti cum scriu in limba romana. Si nu, nu e doar un limbaj de messenger. Asta nu e o scuza. Pentru ca messenger folosim si noi, cei de 30 de ani. Si folosim messenger si ICQ-uri de peste 10 ani. Si asta nu inseamna ca nu mai vorbim romaneste. Priviti ce vocabular restrans au. Folosesc doar fondul comun de cuvinte. Am ramas uluita, de vorba cu niste copii din acestia, pentru ca mi-au spus ca eu folosesc, in vorbire, cuvinte pe care ei nu le inteleg. Ei aveau 18 ani, erau in clasa a 12-a, si va promit, pe cuvantul meu, ca nu foloseam cuvinte rare. Care e explicatia? Nivelul lor extrem de slab, asta e tot. Ati auzit voi vreodata, printre generatiile noastre scuza: « Nu pot sa citesc mai mult de o pagina, ca ma doare capul« ? Mi s-a parut ca nu aud bine. Si am auzit asta de mai multe ori:  una la prima mana, in mod direct, si a doua mi s-a povestit, auzita din cu totul alta parte. Deci e o scuza generala raspandita in generatie. Imi amintesc de mine si de colegii si prietenii mei de la 17-18 ani. De profunzimea de gandire pe care o aveam, de scrisorile de dragoste (si nu numai), pe care ni le scriam, de rationamentele pe care le puteam dezvolta. Ascultati-i un pic cum vorbesc. Sa nu mai zic de procentul extrem de mic al celor care stiu sa spuna « pe care » acolo unde trebuie folosit asa… (Bine, recunosc, asta e boala grea, si a multor generatii…si mai mari, si mai mici.) Ascultati-le putin preocuparile. Ce isi doresc in viata, ce pretuiesc, ce nazuinte au. Masini, bani, femei, masini, bani, barbati. Deci, scuturati-va, treziti-va, de ce anume considerati ca scoala romaneasca nu scoate tampiti? Repet, poate e o generalizare prea dura, dar din pacate, e chiar adevarata. Copiii nu ajungeau asa in clasa a 10a, sau a 12a, acum niste…

Am pretentia despre mine ca incerc mereu (si ca imi si iese – destul de des), sa fiu obiectiva. In sensul ca daca o persoana pe care nu o agreez 100%, spune un lucru in regula, sa nu contrazic doar din principiu acest lucru. Am pretentia ca sunt o persoana evoluata, careia nu i se intuneca privirea cand trebuie sa duca o discutie in contradictoriu, sau sa asculte argumentele unor parti adverse. Am pretentia ca pot intelege si explicatiile unor oameni cu care nu sunt intrutotul de acord, daca reusesc sa-mi demonstreze ca au dreptate. Si de ce zic asta? Ce a zis omul ala cu tinichigii sau ospatarii sau ce o fi zis el, n-am avut nimic de spus. Ce a explicat azi ca ar fi vrut sa spuna, dar ca nu si-a permis cuvantul, si atunci a iesit altceva, ei, bine, sunt de acord. Oricat ar fi de revoltator. Da, scoala romaneasca scoate o gramada de tampiti. Ies o multime de tampiti cu patalama. Nimic mai adevarat. Trist, dar adevarat. Sincer. E de ajuns sa te confrunti macar un pic cu cativa din noile generatii de absolventi de bacalaureat. E ceva de speriat. Fara exagerare. Si mai incolo. La facultate. Oamenii isi cumpara diplome. Nu e concluzia mea, nu e concluzia dupa ce am vazut nu stiu ce stiri. E concluzia unui ochi extern (neromanesc), care lucreaza in recrutare. Si care s-a speriat de nivelul absolventilor de facultate (adesea au chiar cate doua-trei facultati, la ce le-o fi trebuind, frate!). Si concluzia lui -generala- e ca aici, oamenii cumpara diplome. Si ca sunt disperati dupa diplome (aduna aiurea doua trei facultati, fara noima, fara legatura intre ele, fara un curs normal de cariera, fara un plan concret). Cred ca ajunge daca spun atat. De aia merge totul pe dos. Dintre acei oameni, multi intra in viata activa. Si fac ce stiu, adica nimic. De unii se mai lipeste cate ceva, de altii nu. Si apoi, sistemul promoveaza tot felul de non-valori, din cauza nepotismului sau altor motive la fel de importante. (fustita scurta, par blond -da, stiu, sunt sau ma rog, eram blonda, gura!-, foloase materiale, etc. — cu imaginatie) Rezultatul? Tara asta care arata asa, dupa 20 de ani. Caram bolovani in intersectii si facem ursi si girafe din iarba, in timp ce altii construiesc drumuri si cladiri, inventeaza avioane, masini si minuni. 200 de ani sau poate 2000 trebuie sa mai treaca. Si nici asa nu sunt sigura. Mi-e ca asta ne e nivelul, asta ne e caracterul. share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It