Bulgaria: un fel de surpriza pentru mine, promovata in Franta (nu de minister)

12 juillet 2009

Concluziile celor de la Capital, pe M6, dupa 25 de minute de reportaj. « Civilizatie, curatenie. Liniste. Preturi mici in apropiere de Paris. 800 de euro pe saptamana, pentru doua persoane, all inclusive, cu tot cu avion de la Paris, plus inchiriere de masina pentru toata saptamana… Mda. »
Reporterii francezi de la Capital spun ca au gasit si 7 euro/camera intr-un hotel foarte corect de la Nisipurile de aur.

16 miliarde de euro au fost investiti in Bulgaria in turism din 1995 pana astazi.

Acum sa va spun de ce mi-a placut mie Bulgaria, desi nu ma dusesem prea favorabila ideii de Bulgaria, si nici tarii in sine. Nu mi se parea mare branza, daca-mi este permis sa ma exprim asa.

Nu mersesem niciodata in Bulgaria, pana saptamana trecuta, deoarece nu ma atragea prea mult ideea, nu pot sa spun ca aveam o parere grozava despre bulgari, si mi se parea ca am lucruri mai bune de facut, locuri mai frumoase de vizitat.
Saptamana trecuta am vrut la mare, si am vrut aproape, cat pentru un week-end. Litoralul romanesc iesea din calcul, sunt prea suparata pe el, de un timp, deja. Despre Balcic auzisem numai lucruri bune, asa ca mi-am zis: « Hai la Balcic« . Chiar aveam nevoie sa ies, dupa o saptamana grea.

null

De ce mi s-a parut ok: (in afara de sarmul Balcicului)

–          pentru ca drumurile sunt foarte in regula, ceea ce nu s-ar putea spune si despre portiunea Bucuresti-Giurgiu.

De altfel, la intoarcerea in Romania, noaptea, imediat dupa ce am trecut podul peste Dunare, pe cele cateva sute de metri pana la postul de frontiera romanesc, se casca o ditamai gaura in sosea. Era noapte, am vazut-o in ultimul moment, asa ca, nereusind sa franez suficient, mi-am luat-o. Si m-am zdruncinat complet, am crezut ca mi-am spart ceva…
Un soi de « bine ati venit in Romania, tara mea de glorii, tara mea de dor ».
Adica tara mea de ma dor toate… Cel putin toate incheieturile masinii. Si capul, asa, in mod conex.

Concluzia: suntem niste papagali: bulgarii pot avea si drumuri, pot avea si autostrazi.
Noi nu….

–          pentru ca oamenii sunt foarte amabili, draguti, nu sunt isterici. Nu am auzit un singur claxon, sa nu mai vorbim de injuraturi, nu am vazut nici un singur flash cu faza lunga, nici pe drum, nici in orasul Varna.

De isterica ce sunt, sofer bucurestean cu apucaturi, am claxonat eu in Varna: soferul pe care l-am claxonat s-a intors atat de uimit spre mine, incat mi-a fost instantaneu rusine.

De cate ori m-am inselat de directie si a trebuit sa intorc pe drumuri inguste, soferii masinilor care veneau in spate se opreau politicosi, amabili, fara nici un semn de nervozitate sau nerabdare, asteptand sa fac manevrele, chiar daca eram obligata sa ii blochez. Ba mai mult, mi s-a intamplat sa aiba loc sa treaca pe langa mine, dar totusi sa ii vad ca stau in spatele meu sa ma astepte…

La intoarcere, in toiul noptii, pe autostrada, dupa Varna, depaseam un camion. Din spatele meu, sosesc cu mare viteza doua masini: flashuri neintrerupte sa ma dau la o parte. Pai dupa ce au trecut… le-am vazut numerele. Numere de Romania, cum altfel? De BV. Nici Brasovul nu mai e ce era… isteria s-a raspandit, s-a generalizat.

Concluzia: suntem disperati si isterici la nivel de popor. Si nici nu mai scapam.

–          pentru ca fata care ne-a servit la restaurant, la una din mesele de pe parcursul celor 2 zile, a alergat dupa noi sa ne dea restul. Evident, noi vroiam sa i-l lasam, dar ea a incercat sa ni-l dea inapoi, si nu l-a pastrat decat dupa ce am asigurat-o ca e pentru ea.

Concluzia: unii stiu sa fie primitori si cinstiti. Noi nu, in ciuda refrenului pe care ni-l baga in cap inca de la scoala, cu romanul ospitalier, paine si sare, etc. Vorba filmului: « Servez, mangez, hospitalite roumaine »

–          pentru ca pe plaja nu te izbesti de cineva cand e sa-ti asezi prosopul, si pentru ca politetea constatata pe sosele sau la restaurant continua si pe plaja

–          pentru ca nu esti obligat sa asculti manele si nici macar orice alt fel de muzica, oricat de pe placul tau ar fi. Daca cineva vrea sa asculte muzica, foloseste casti

–          pentru ca sunt terase si acolo, langa plaja, chiar si pe plaja, dar nu emana miros de mici, si nici urlete muzicale. E muzica in surdina… si se aude marea.

–          pentru ca e atat de multa liniste incat vin gugustiucii pe plaja, multi, prietenosi, in timpul zilei

Hai sa ne gandim acum putin cum e in Romania…. si atunci intelegem ca, indiferent cat se zbate ministresa, Capital nu va face vreun reportaj despre Mamaia in vara asta, si poate nici in verile urmatoare…. Multe, multe veri urmatoare.
p.s. Sa ne intelegem: nu, in Bulgaria nu este ca in paradis, Bulgaria nu este Tunisia, nu este nici macar Turcia sau Grecia.
Dar Bulgaria este mai bine decat Romania… despre asta e vorba.  Si eu, care-i credeam mai prosti decat noi…
Adica intr-o emisiune economica demna de incredere, o adevarata institutie in Franta, li se recomanda francezilor sa mearga vara in Bulgaria, si nu Romania. Despre asta e vorba

Scriu cum respir. Traiesc cu pasiune, si nu mi-e teama ca o sa ard pana la ultima bucatica. Nu ma economisesc... de ce as face-o? :) Spirit ludic, care considera ca râsul e cea mai importanta arma pe care o avem in viata, voi continua sa zâmbesc şi să glumesc cât voi exista. Iubesc, respir, traiesc, exprim, toate la intensitate maximă. Nu ofer şi nu doresc jumătăţi de măsură. Şi mai ales, scriu. Scriu cum respir.

Laisser un commentaire

Votre adresse e-mail ne sera pas publiée. Les champs obligatoires sont indiqués avec *