Aaaa, asta a fost prea simpatica. Dupa phishingurile cu Raiffeisen Bank, BancPost, BRD, dupa spamurile cu « ati castigat 1 milion de lire la loteria X-lescu », dupa scrisorile nigeriene, ivoiriene (din Coasta de Fildes, adica), le-a fatat mintea sa faca un phishing cu Ministerul de Finante. Trist e ca, asa ca intotdeauna, unii prosti chiar dau click, probabil :)))))) Bine, pentru un om cat de cat cu minte la cap, e evident ca e ţeapă, si as putea enumera cel putin 3 greseli elementare. Ia, captura de ecran mai jos ca sa va testez perspicacitatea… E ca in figurile alea cu « gasiti 10 diferente » 🙂 share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It

Dispari complet si definitiv! Cu ce indrazneala si tupeu iti permiti sa-mi folosesti numarul de telefon ca sa-mi scrii tone de sms-uri, sa imi scrii email-uri si sa raspunzi la intrebari pe care nu ti le-am pus? Esti dement, ca alta explicatie NU AM. Nu te-am vazut in viata mea, nu am avut in viata mea niciun dialog privat cu tine. Nu te-am incurajat cu nimic in niciun dialog privat. NICIODATA. Nu faci parte nici macar din lista relatiilor mele din Facebook, desi am 1200 de oameni, dintre care multi necunoscuti. Pentru ca nu ti-am acceptat friend request-urile. Cu alte cuvinte, esti mai putin decat un oarecare. NU TE VREAU alaturi de mine, NICAIERI. Ai dat (Dumnezeu stie cum), probabil intamplator peste acest blog, si ai inceput sa-l citesti. Am avut doar 2-3 dialoguri, si acelea PUBLICE, tu in calitate de comentator pe blog, eu in calitate de autor de blog. De aici pana la deviatiile din capul tau ca ma iubesti si alte aberatii este drum lung. FOARTE LUNG. Ti-am spus si acum cateva luni, DISPARI! Nu ti-am mai validat niciun comentariu… si ti-am interzis sa mai iei legatura cu mine in orice fel. Asta e o indrazneala prea mare sa ma stresezi cu sms-uri care mai de care mai demente, din seria « ce ti-as face, ce ti-as drege« . Am o firma de PR si am numarul de telefon public, din pacate… dar nu e public pentru dementi. Cum iti permiti sa raspunzi la intrebari pe care nu ti le adresez? Cum iti permiti sa-mi murdaresti sentimentele si povestea in care sunt, introducandu-te cu forta in ea?  Cum iti permiti sa citesti postari aici si sa faci referire la ele in sms-uri? Esti nebun? Du-te si te ingrijeste! Am deschis acel telefon, pentru ca vreau sa portez numarul in alta retea, si, horreur, malheur, cade in capul meu potop de sms-uri care mai de care mai demente. Eu sa dansez cu tine? Rupe-ti-ai picioarele! Cum indraznesti sa spui asta? Ce anume din ceva vreodata ti-a permis sa gandesti fie si in soapta acest lucru???? Ce mi-a fost dat sa citesc! 🙁 Cum adica o asemenea indrazneala si un asemenea tupeu? Asta m-a infuriat cel mai tare. Cum sa te introduci, in dementa ta furioasa, in povestea mea, in sufletul meu? Ti-am mai spus odata acum cateva luni: iti interzic sa-mi folosesti numerele de telefon si email-ul. DISPARI! p.s. … inainte sa ma duc la politie pentru hartuire! N-as fi folosit acest mod de a-ti raspunde. Dar din moment ce tu citesti pe blog, si intelegi de pe blog, ia aici si citeste, negru pe alb! p.p.s. Dragii mei, ceilalti, va rog sa ma iertati pentru aceasta iesire, dar chiar nu se mai poate…. 🙁 Revin in cateva ore cu un alt fel de text. share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It

M-ai privit in ochi si m-ai luat in brate. « Voulez-vous danser avec moi? » Am incuvintat, copilareste, si m-am lipit de tine. Te-am lasat sa conduci. Nu cunosteam dansul, si oricum, tu esti baiatul… Eu ma las deplin in seama ta, ma abandonez complet tie si te las sa ma calauzesti, sa ma porti in directia in care doresti, in ritmul pe care vrei sa-l imprimi, cu pasul pe care il alegi, pentru amandoi. Te las sa ma invartesti, ma abandonez in intregime in bratele tale ferme. Cateodata, chiar, inchid ochii, si te percep prin celelalte simturi. Imi place sa iti simt bratele incolacite in jurul taliei mele, mentinandu-ma ferm, dar si tandru. Cateodata, palmele tale imi ating spatele, o bucatica dezgolita de piele, si ma infior de placere. Iti simt degetele care incearca sa exploreze, apoi care revin, cuminti si ferme, in jurul taliei, pentru a ma purta intr-o avalansa de rotiri nebunesti. Mainile tale coboara apoi pe spate sub talie, in zona in care mi se nasc formele. Ma infior din nou si ma cutremur de placere. Infloresc in mine insami, imi deschid petalele. Ma mentii barbateste si totusi atat de delicat! Ma imbata dansul acesta. Iti simt rasuflarea la urechea mea, langa lob, te apropii si-mi soptesti cateva cuvinte. Radem impreuna, ne imbatam unul cu rasuflarea celuilalt. Sunt deplin cucerita, sunt deja a ta, iar tu simti asta, fara sa ti-o fi spus. O simti, probabil, din deliciul cu care ma abandonez tie, din felul in care imi incolacesc mainile in jurul gatului tau, din felul in care te tin de umeri. Daca  ai privi in ochii mei, ar fi si mai evident! Insa eu incerc sa-mi protejez privirile. Macar atat! Privirile sa ma mai desparta de tine, sa prelungesc dulcea agoniei a placerii si abandonului. Ti-am spus, inchid ochii si te urmez, orbeste, ascultandu-ti poruncile corporale, mulandu-mi miscarile pe miscarile tale, intr-o armonie niciodata atinsa pana acum. Te las sa ma conduci si mi se pare cea desavarsita poveste. Inainte de asta, nu era nimic, lumea nici macar nu era formata. Inainte de dansul acesta, era gaura neagra. Lumea  mea a inceput sa existe atunci cand m-ai luat in brate. Dupa, va fi intuneric, retezare, nimic. M-am nascut cand m-ai luat in brate, si ma voi sfarsi cand te vei desprinde de mine. Dar nu vreau sa cred ca exista un dupa. Ma vei tine in brate pana la sfarsitul lumii. Cand m-ai cuprins a fost atat de firesc, ca si cand eram facuta pe potriva bratelor tale, construita exact pentru asta. Iar pentru mine a fost atat de natural, ca si cand ma intorceam intr-un loc drag. Mi-e bine si cald in bratele tale, ma simt in siguranta… Ma ametesti, si totusi ma simt in siguranta. Ma zapacesti si totusi ma simt minunat. Ma imbeti si totusi sunt fericita. Si dansul, dansul acesta, parca il stiu de cand lumea. M-am nascut cand m-ai luat in brate. Acum iti simt degetele pipaindu-mi corpul, iar pasii tai imprima pasilor…

Fiecare secunda pe care am asteptat-o la semafoarele rosii de asta seara a fost o secunda impotriva ta. Si le-am urat din tot sufletul. Si le-am blestemat. Si le-am conjurat sa se faca verzi. Si m-am razbunat pe pedala de acceleratie. Si am facut-o sa geama. Insa intens m-am gandit la tine intre stopuri, cand apasam cu nesat pe pedala, cand strangeam volanul intre palme, cand schimbam vitezele, aproape masinal, fara niciun fel de gandire…. deja gest reflex, mecanic. Intens m-am gandit la tine oprita la acele semafoare, stopata in cursa mea catre lume, catre casa, catre tine, catre maine, catre fericire, catre viitor, sau catre ce cred ca poate veni. Intens m-am gandit la tine cand incalecam benzile albe, intr-un dement amuzament de om singur pe sosea… N-am stiut in ce limba sa te strig in noaptea care invaluise orasul, ce ultrasunete sa emit, incat tu sa auzi, dincolo de distante, dincolo de timp, dincolo de stavili, de piedici, de garduri, de bariere. N-am invatat inca limba aceea. Am ramas incepator, asteptand descifrarea promisa, invatacel cuminte si docil. Am urat semafoarele, asta seara. Ca si cand ele erau intre mine si tine. Ca si cand ma impiedicau. Am urlat din rarunchi in interiorul meu insami, in felul meu propriu, chemandu-te. Pe aceleasi voci, cu aceeasi intensitate cu care am blestemat luminile acelea rosii din calea mea. Si-apoi… si-apoi a venit verdele.  Cat din suflet mi-am pus in causul palmelor, intinzandu-l spre tine? share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It