Dispari!

24 novembre 2010

Dispari complet si definitiv!

Cu ce indrazneala si tupeu iti permiti sa-mi folosesti numarul de telefon ca sa-mi scrii tone de sms-uri, sa imi scrii email-uri si sa raspunzi la intrebari pe care nu ti le-am pus?

Esti dement, ca alta explicatie NU AM. Nu te-am vazut in viata mea, nu am avut in viata mea niciun dialog privat cu tine. Nu te-am incurajat cu nimic in niciun dialog privat. NICIODATA. Nu faci parte nici macar din lista relatiilor mele din Facebook, desi am 1200 de oameni, dintre care multi necunoscuti. Pentru ca nu ti-am acceptat friend request-urile. Cu alte cuvinte, esti mai putin decat un oarecare. NU TE VREAU alaturi de mine, NICAIERI.

Ai dat (Dumnezeu stie cum), probabil intamplator peste acest blog, si ai inceput sa-l citesti. Am avut doar 2-3 dialoguri, si acelea PUBLICE, tu in calitate de comentator pe blog, eu in calitate de autor de blog. De aici pana la deviatiile din capul tau ca ma iubesti si alte aberatii este drum lung. FOARTE LUNG. Ti-am spus si acum cateva luni, DISPARI! Nu ti-am mai validat niciun comentariu… si ti-am interzis sa mai iei legatura cu mine in orice fel. Asta e o indrazneala prea mare sa ma stresezi cu sms-uri care mai de care mai demente, din seria « ce ti-as face, ce ti-as drege« . Am o firma de PR si am numarul de telefon public, din pacate… dar nu e public pentru dementi.

Cum iti permiti sa raspunzi la intrebari pe care nu ti le adresez?
Cum iti permiti sa-mi murdaresti sentimentele si povestea in care sunt, introducandu-te cu forta in ea?  Cum iti permiti sa citesti postari aici si sa faci referire la ele in sms-uri? Esti nebun? Du-te si te ingrijeste!

Am deschis acel telefon, pentru ca vreau sa portez numarul in alta retea, si, horreur, malheur, cade in capul meu potop de sms-uri care mai de care mai demente. Eu sa dansez cu tine? Rupe-ti-ai picioarele! Cum indraznesti sa spui asta? Ce anume din ceva vreodata ti-a permis sa gandesti fie si in soapta acest lucru???? Ce mi-a fost dat sa citesc! 🙁 Cum adica o asemenea indrazneala si un asemenea tupeu? Asta m-a infuriat cel mai tare. Cum sa te introduci, in dementa ta furioasa, in povestea mea, in sufletul meu?

Ti-am mai spus odata acum cateva luni: iti interzic sa-mi folosesti numerele de telefon si email-ul.

DISPARI!

p.s. … inainte sa ma duc la politie pentru hartuire!
N-as fi folosit acest mod de a-ti raspunde. Dar din moment ce tu citesti pe blog, si intelegi de pe blog, ia aici si citeste, negru pe alb!

p.p.s. Dragii mei, ceilalti, va rog sa ma iertati pentru aceasta iesire, dar chiar nu se mai poate…. 🙁 Revin in cateva ore cu un alt fel de text.