politica

Postez rar politic. Rar egal aproape niciodata. Bun, asta seara fac o exceptie. Minunat. Eu eram destul de cinica in ultimul timp despre devenirea acestui popor, despre viitorul sau. Numai privind in jur si te ingrozesti. Ceea ce altii numesc cinism, din pacate, eu numesc realism. Privesc in jur si vad. De la nivelele cele mai joase, cele la indemana fiecaruia, nu mergem in sus, ci in jos. De la felul in care ne crestem si educam copiii, de la felul in care ne comportam intre noi sau cu ceilalti, de la spiritul civic (mai bine spus, de la absenta sa), de la cainosenia care se dezvolta (si inca, eu, ca proprietar de catei, va spun ca ei sunt de nadejde, nu ca oamenii). Ei bine, n-o sa se intample nimic in vecii vecilor amin. Aleluia!!! Murim cu Miorita de gat. Murim doinind a jale pe pajiste, privind gales la Miorita noastra.  Mai o stacana de vin, mai o doina de jale, mai o lacrima, mai un topor in capul vecinului, mai o siluire a vecinei.  Sau, versiunea urbana si moderna a mocofanului roman:  murim in fotoliu, protestand pe Facebook, trecand in ochii celor din lista noastra ca mare revolutionar deschizator de drumuri, Che Guevara cu acte in regula. Mai « ciupim » o bruneta, o blonda sau o roscata din lista, mai luam o gura de bere, mai dam un like la o melodie, mai citim un ziar, comentam undeva, injuram si scuipam seminte. Intre toate astea, nu uitam sa aderam la cauze. Mai ales sa fie multe, nefolositoare si sforaitoare. Adormim seara cu sentimentul datoriei implinite, ragaind satisfacuti. Si stam in fotoliu, de parca ne-ar fi lipit acolo cu superglue, pierir-ar inventatorii fotoliilor. Oricum, gandim ca nu putem fi eroi, ca nu putem mobiliza « milioane de persoane« , (ca si cand cineva cerea asta) asteptam « un semn de sus » (cand te-o lua Dumnezeu la el, poate), ca « nu se merita » (oribila exprimare!) sa miscam ceva. « Pai de ce eu? Ei, mie nu-mi place ce se intampla, dar gesticulez din fotoliu. Daca e vorba sa ma ridic si sa merg la actiune… eh, pai se schimba treaba. Pai de ce eu? Mie mi-e bine si asa… ». Al naibii concept de « merge si asa », inradacinat in genele noastre, parca, mai puternic decat orice pornire. Si genialul: « de ce eu, daca majoritatii romanilor nu le pasa? » ca si cand preopinentul n-ar fi roman, si de parca nu si-ar fi inceput tirada sforaitoare prin a spune apasat « noi« , incluzandu-se intr-o forma de actiune subinteleasa. Da’ntre timp s-a razgandit, pai sa intre el la puscarie, ca Tutea, pentru un popor de idioti? (adica da dovada de indrazneala, in comparatii). Murim cu Miorita de gat, va spun eu. De bunavoie, (transformata in voie buna) si nesiliti de nimeni. Cu o doina sau o manea in fundal sonor, nici nu mai conteaza. Intr-o veselie si o inconștiență imobilă. Dupa noi, potopul, desi majoritatea care gandesc asa, au si copii. Nu-si dau seama ca ruineaza cu mana lor viitorul propriilor…

Pentru ca am reflectat de ceva timp la subiectul asta, cred ca merita sa aprofundez un pic. Cineva spunea ca romanii sunt mitocani sau indoielnici, pentru ca « exemplul pozitiv vine de sus. Cei mici imita doar. » Eu nu cred asta. Ba chiar inclin sa cred invers, si anume ca omul pus in functia de sus este de o calitate indoielnica din cauza ca multi oameni mici au considerat ca e potrivit sa-l propulseze in acea functie, asa cum e, mitocan, etc, pentru ca le seamana. Este o imagine in care ei se regasesc. Le seamana, deci. Cat despre faptul ca daca cei de sus sunt mitocani, e scuzabil sa fie si cei mici, iar nu sunt de acord deloc. Nu e mai putin grav sa furi si tu, pentru ca fura si altul. Nu e mai putin grav sa minti si tu pentru ca minte si altul. Poti sa fii om si civilizat chiar daca cei mari sunt in halul asta. Daca te consideri “dezlegat” si liber de a face orice, doar pentru ca presedintele e mitocan, mitoman, plangacios, gaunos, e trist. Presedintele, la un moment dat, intr-un fel sau altul, va pleca. Poporul ramane. Daca poporul perpetueaza aceste comportamente (prin asa zisa putere in stat, presa), vor alege un alt presedinte dupa chipul si asemanarea lor. Adica n-am rezolvat nimic, pe scurt. Asta e marea nenorocire. Vom perpetua alegerile gresite daca nu schimbam lucrurile jos, la scara mica. Desigur, pestele de la cap se impute, insa insanatosirea societatii se face cu fiecare bucatica a ei, eu asa cred. E discutabil ca nu poti fi bun sau macar etic, daca cei de sus nu sunt. Dupa rationamentul asta, am deveni toti niste mitocani, hoti, mincinosi, etc, si ne-am simti nevinovati, pentru ca asa sunt mai marii nostri. Insa sunt si unii care pot si fara exemplu de sus. Poate ca le-a fost de ajuns exemplul parintilor, sau ceea ce au inteles ei, mai tarziu, singuri, din viata. Cum si-au delimitat binele si raul. Si da, din pacate, eu cred ca e mai degraba invers. Adica faptul ca oamenii sunt de proasta factura ii face sa aleaga pe cineva in care se pot regasi, oglindi. Nu tintesc mai sus. Vor unul aidoma lor, pentru a-si legitima propria nicmicie, propriile lucruri indoielnice. Eu cred ca intai trebuie sa schimbam jos ca sa putem visa sa se schimbe ceva sus. Candva, acum cateva luni, intr-o discutie, un prieten facea o observatie foarte justa. »Uita-te la americani. Au avut mereu presedinti frumosi, sau macar prezentabili. Noi alegem un urat, pentru ca nu ne complexeaza, ne regasim in el. Nu visam mai sus, luam unul cu care ne putem identifica. » share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It

… sau sa-ti tii gura, mai pe romaneste. [cuvant inainte: N-o sa ma auziti des spunand din astea, dar aici se impunea…] E clar. Bernard Kouchner, ministru al Afacerilor Externe si Europene in guvernul Fillon, din 2007, a baut apa dupa Cseke Attilla, ministrul roman al Sanatatii. Azi a facut o declaratie. Cica s-a gandit sa demisioneze. Dar n-a demisionat. Stimati domni, de ce mai spuneti asta? Cand esti intr-o functie publica, ori demisionezi, ori nu demisionezi. Faptele conteaza, nu vorbele. Nu foloseste nimanui ca « te-ai gandit tu sa demisionezi« . « M-am gandit sa demisionez » e un pur non-sens. Atentie! Nu vorbesc de fondul problemei. Nu spun ca ministrul Kouchner ar fi trebuit sa demisioneze, nu judec situatia in sine. Spun doar ca din punctul de vedere al unui om politic ocupand o functie publica, declaratia « m-am gandit sa demisionez, dar nu o fac« , e cel mult demna de un articol in « Le canard enchaine » sau in presa de cancan. Sau poate fi rostita cu titlu anecdotic intre omul politic respectiv si prietenii lui, la un pahar de vorba. Sau poate fi marturisita sotiei, inainte de culcare, pe perna. Insa declaratia publica « m-am gandit sa demisionez, dar nu am facut-o« , e cel putin stupida. N-are niciun sens, ba chiar te afunda. Este din categoria « daca taceai, filosof ramaneai« . Ma asteptam la mai multa abilitate politica din partea unui om cu atata vechime, ca sa nu o numesc experienta, ca nu se vede… Sa nu uitam ca el este cel care a facut fata crizei de comunicare si imagine iscata cu afacerea « sacii de orez ». (Nu intru in detalii, decat daca cineva le doreste, aveti povestea aici) Din valurile acelui mini scandal, a reusit sa iasa… Cum sa faca asemenea elementare greseli de comunicare politica? Nu e un tanar cu cas la gura, nu e de azi-de ieri, in politica, ci de 50 de ani, din 1960! Iar functii in ministere ocupa din 1988, de cand a fost secretar de stat in primul guvern Rocard. Bun, am inteles faptul ca in  politica damboviteana se spun tot felul de enormitati si aberatii. Acest fapt il pun pe seama celor abia 20 de ani de dupa comunism. O imaturitate politica a tarii, a electoratului, un nivel scazut al politicienilor. Lumea inghite orice galusca… Dar acolo, intr-o tara matura, cu o politica la nivel normal…cum sa spui asemenea aberatie? Nu pot decat sa-mi explic ca, mai tare decat antraxul, gripa aviara, gripa porcina, vaca nebuna si virusul West Nile, stupiditatea se transmite intre oamenii politici. Probabil paharul pe care-l are in fata in fotografia pe care o vedeti e cel din care tocmai bause Cseke. « M-am gandit sa demisionez, dar n-am facut-o« . Nu zau? Fite si figuri de fecioara rusinoasa… Ca sa te rugam sa ramai, sau de ce ne spui asta? Ca sa tremuram ca pleci? Ca sa te retinem? Ca sa recitam in cor:  » O, ramai, ramai la mine,/ te iubesc atat de mult, /ale tale doruri multe, /numai eu stiu sa le-ascult« ? Nu, nu asa! Extemporal: Cher Bernard si draga Cseke, pixul in mana…

Mi-e rau. Deci retranscriere in direct, de pe Realitatea TV: « Eu stau intr-un palat, si Severin nu sta si nu va sta in nici un palat, eu sunt un roman bogat care ma iubesc romanii, si Severin e un roman sarac care il urasc romanii. » « Daca ma mai supara mult cu judecatoriile astea, o secunda mai am si imi depun candidatura la presedintie. Si intru si in turul doi si il bat si pe Basescu. M-am enervat azi. » « Glumesc, nu candidez la presedintie. O sa candidez atunci cand nu ma va bate nimeni. Voi candida peste 5 ani cand nu ma va bate nimeni. » Intrebarea jurnalistei: Anul acesta nu veti castiga, daca candidati? De cine va e frica? Basescu sau Geoana? « Nu mi-e frica de nici unul dintre ei, dar ei sunt in fruntea unor partide puternice » « Eu o sa fiu mai valoros decat ceilalti 32 de europarlamentari. Eu stau in palat. » « Ia plimba mai camerele alea pe aici sa se vada ca e un palat » « Eu nu sunt nici Geoana, nici ala, Crin Antonescu, sa jucati voi acolo bambilici pe la televiziuni pe acolo. Vezi ca ti-ai intrecut masura. Bai Prelipceanule, ia vezi ca va fac si voua acum o aroganta » « Cati europarlamentari are parlamentul european? » intreaba Laura Chiriac. « Ia si cauta » « Eu stiu, dar va intrebam pe dumneavoastra. » « Pai esti obraznica, daca stii si ma intrebi pe mine. » Acesta e europarlamentarul nostru. Al Romaniei. Va reprezinta? Pe mine, nu. Dar vorba acelui banc: « al nostru e mai frumos » share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It