Cat de important e sa stii sa taci

31 août 2010

… sau sa-ti tii gura, mai pe romaneste.
[cuvant inainte: N-o sa ma auziti des spunand din astea, dar aici se impunea…]

E clar. Bernard Kouchner, ministru al Afacerilor Externe si Europene in guvernul Fillon, din 2007, a baut apa dupa Cseke Attilla, ministrul roman al Sanatatii. Azi a facut o declaratie. Cica s-a gandit sa demisioneze. Dar n-a demisionat. Stimati domni, de ce mai spuneti asta? Cand esti intr-o functie publica, ori demisionezi, ori nu demisionezi. Faptele conteaza, nu vorbele. Nu foloseste nimanui ca « te-ai gandit tu sa demisionezi« .

« M-am gandit sa demisionez » e un pur non-sens. Atentie! Nu vorbesc de fondul problemei. Nu spun ca ministrul Kouchner ar fi trebuit sa demisioneze, nu judec situatia in sine.

Spun doar ca din punctul de vedere al unui om politic ocupand o functie publica, declaratia « m-am gandit sa demisionez, dar nu o fac« , e cel mult demna de un articol in « Le canard enchaine » sau in presa de cancan. Sau poate fi rostita cu titlu anecdotic intre omul politic respectiv si prietenii lui, la un pahar de vorba. Sau poate fi marturisita sotiei, inainte de culcare, pe perna.
Insa declaratia publica « m-am gandit sa demisionez, dar nu am facut-o« , e cel putin stupida. N-are niciun sens, ba chiar te afunda. Este din categoria « daca taceai, filosof ramaneai« . Ma asteptam la mai multa abilitate politica din partea unui om cu atata vechime, ca sa nu o numesc experienta, ca nu se vede… Sa nu uitam ca el este cel care a facut fata crizei de comunicare si imagine iscata cu afacerea « sacii de orez ». (Nu intru in detalii, decat daca cineva le doreste, aveti povestea aici) Din valurile acelui mini scandal, a reusit sa iasa… Cum sa faca asemenea elementare greseli de comunicare politica? Nu e un tanar cu cas la gura, nu e de azi-de ieri, in politica, ci de 50 de ani, din 1960! Iar functii in ministere ocupa din 1988, de cand a fost secretar de stat in primul guvern Rocard.

Bun, am inteles faptul ca in  politica damboviteana se spun tot felul de enormitati si aberatii. Acest fapt il pun pe seama celor abia 20 de ani de dupa comunism. O imaturitate politica a tarii, a electoratului, un nivel scazut al politicienilor. Lumea inghite orice galusca…
Dar acolo, intr-o tara matura, cu o politica la nivel normal…cum sa spui asemenea aberatie? Nu pot decat sa-mi explic ca, mai tare decat antraxul, gripa aviara, gripa porcina, vaca nebuna si virusul West Nile, stupiditatea se transmite intre oamenii politici. Probabil paharul pe care-l are in fata in fotografia pe care o vedeti e cel din care tocmai bause Cseke.
« M-am gandit sa demisionez, dar n-am facut-o« . Nu zau? Fite si figuri de fecioara rusinoasa… Ca sa te rugam sa ramai, sau de ce ne spui asta? Ca sa tremuram ca pleci? Ca sa te retinem?

Ca sa recitam in cor:  » O, ramai, ramai la mine,/ te iubesc atat de mult, /ale tale doruri multe, /numai eu stiu sa le-ascult« ? Nu, nu asa!
Extemporal: Cher Bernard si draga Cseke, pixul in mana si scrieti dupa dictare: « Este mai bine sa taci si sa dai impresia ca esti prost decat sa vorbesti si sa inlaturi orice dubiu. » Tema pentru acasa: copiati aceasta fraza de 100 de ori.

(sursa foto  http://www.echofoundation.org/Past%20Projects%20II/Kouchner/UNBernardKouchner.jpg)

Scriu cum respir. Traiesc cu pasiune, si nu mi-e teama ca o sa ard pana la ultima bucatica. Nu ma economisesc... de ce as face-o? :) Spirit ludic, care considera ca râsul e cea mai importanta arma pe care o avem in viata, voi continua sa zâmbesc şi să glumesc cât voi exista. Iubesc, respir, traiesc, exprim, toate la intensitate maximă. Nu ofer şi nu doresc jumătăţi de măsură. Şi mai ales, scriu. Scriu cum respir.

3 Comments

Laisser un commentaire

Votre adresse e-mail ne sera pas publiée. Les champs obligatoires sont indiqués avec *