perfecte

Compozitia magica a lecturii

4 mai 2010

Cartile. Acum mi-am dat seama ca nu am scris de unde provine “compozitia”. Doua de la un prieten nespus de bun, special, de care ma leaga fire nevazute. Doua de la prietena mea din copilarie, pe care o cunosc de 25 de ani, si mi-e extraordinar de draga. Doua de la o prietena cunoscuta acum mai putin de doua luni (daca ma gandesc bine), dar care a devenit foarte repede foarte importanta pentru mine, si este printre acei cativa “alesi”. Si a saptea, una, a mea, profesionala. Facultativa… Mi se pare extrem de frumos si neintamplator locul din care provin aceste carti. 2+2+2+1. Si sapte! Ce chestie. Cifra magica. Nu m-am gandit la asta cand le-am pus in geanta. Am stiut doar ca vreau sa le citesc. Si ca e momentul. Dar constientizand, este si mai frumos. Ca un timp petrecut cu fiecare dintre ei, plus un complement pentru constiincioasa din mine, profesional vorbind. Ca sa fiu mai buna, mai sus, mai departe. Mai senina. Nepretuit sentiment. Si cel mai frumos in aceasta descoperire este ca fiecare dintre ei mi-a dat carti importante pentru el insusi. Nu a fost genul de indemn: « Citeste asta, daca nu mai ai ce citi! ». A fost: « Trebuie sa citesti asta, este ceva foarte important si pentru mine, si va deveni si pentru tine! » Citind, petrec timp cu fiecare dintre ei, aici. Imi amintesc, pentru fiecare dintre ei, cuvintele cu care mi-au descris aceste carti, si cu care m-au indemnat sa le citesc. Incredibil de frumos. Va multumesc, dragii mei! share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It

📌
0💬 read more

Sapte carti pentru cinci zile

3 mai 2010

Lectura pentru cinci zile share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It

📌
2💬 read more

Multumesc, mama!

26 février 2010

Sunt nascuta, crescuta aici, in Bucuresti. Am obiceiul sa spun ca sunt copil de asfalt, pentru ca nu am fost in copilarie in vacante la tara. Adica am fost doar intr-o copilarie mult prea frageda, din care nu am amintiri. In fine, nu copilaria si amintirile sunt subiectul despre care vreau sa scriu aici. Am avut bunici pe care i-am iubit mult. Am o mama de o noblete sufleteasca rara. De fapt, e nobila in tot. Am o mama extraordinara. O femeie si feminina, si puternica. O femeie eleganta si fizic si mai ales eleganta moral. O femeie care a reusit profesional, si care a fost si mama exemplara. Care gatea si se ocupa de casa, desi cariera sa a fost (si este) impresionanta. Mi-a fost model, cand am crescut. Mi-a starnit admiratia de cand am mijit ochii. O admir si acum. M-a indrumat intr-un fel minunat, m-a ghidat. Nu stiu cum a facut, dar a procedat extraordinar. A avut o metoda incredibila de educatie. Nu mi-a interzis niciodata nimic. Nu am avut, practic, interdictii, pe parcursul copilariei si adolescentei. Tocmai pentru ca nu am avut interdictii, tocmai de aceea nu am fost tentata sa fac cine stie ce prostioare sau prostii. N-am fumat, n-am baut. Nici macar n-am avut prieten 🙂 Vroiam doar sa invat. De altfel, am luat premiul 1 pana in clasa a 12a. (aici era sa fac o gluma proasta, din seria « si la ce mi-a folosit!:D ») Si asta pentru ca nu mi-a spus niciodata, dar niciodata: « Invata! Fa-ti lectiile! » Eram extrem de cuminte, si asta pentru ca nu mi se interzicea in mod clar nimic. Insa a stiut, habar nu am prin ce metoda, sa-mi sadeasca in mine valori puternice (corectitudine, onestitate, loialitate, ura fata de minciuna si lasitate, constiinciozitate… si altele). Si a stiut si sa ma faca sa inteleg care sunt lucrurile rele. Tot nu stiu prin ce metoda, caci in orice caz, nu prin interdictii rostite. Imi acorda devreme multa incredere. Si ma simteam mandra de asta, si nu i-o inselam. Eram asa, cumva, responsabila de increderea pe care mi-o acorda. Imi acorda si multa libertate. La 13-14 ani ieseam la petreceri cu colegii mei, si ramaneam pana la 1-2 dimineata, ceea ce la varsta noastra si la vremurile de atunci era foarte mult. Toate colegele ma invidiau pentru mama. Pentru intelegerea ei. Pentru felul in care se comporta cu mine. Pentru tineretea si eleganta ei, pentru libertatea pe care mi-o acorda. De altfel, mult timp dupa copilarie, acum, ca adult, o fosta colega de-a mea din scoala generala, pe care am continuat sa o vad pana la bacalaureat, imi spunea ca pe mama o vedea ca pe o doamna din inalta aristocratie, ca purta acea noblete in priviri, in atitudine si in comportament, ramanand in acelasi timp calda si feminina. Mama mi-a cultivat si dragostea pentru diferenta. Si dorinta de a ma distinge printre ceilalti. De a fi intr-un anume fel. Si de a nu fi ca ceilalti. Si placerea de a fi cocheta si ingrijita mereu. Mama, desi era o femeie ocupata,…

📌
8💬 read more

Declaratie

9 février 2010

Te iubesc, iti iubesc tacerile, si trairile, iti iubesc gandurile nerostite si iti iubesc si cuvintele, iti iubesc actiunile, iti iubesc privirile, ochii incomparabili, iti iubesc gesturile, te iubesc cand esti langa mine, in mine, te iubesc cand te vad sau cand te imaginez, te iubesc cand te privesc facand diverse lucruri, iti iubesc inflacararea, si pasiunile, iti iubesc chiar si plictiseala, iti iubesc nerabdarea, iti iubesc indolenta, iti iubesc indrazneala, si-ti iubesc chiar si tupeul, te iubesc in zilele bune si te iubesc in zilele proaste, te iubesc cand esti frumos, si te iubesc cand esti mai putin aratos, te iubesc in costum, te iubesc in blugi, te iubesc gol. Te iubesc cand razi, cand te incrunti, iti iubesc nelinistea, si-ti iubesc dezordinea, iti iubesc pielea, iti iubesc mirosul, iti iubesc gustul, iti iubesc atingerile, te iubesc cand esti exigent, te iubesc cand esti serios si te iubesc si cand te joci. Te iubesc si dimineata, te iubesc si-n vis, te iubesc cand muncesti si te iubesc cand mananci, te iubesc cand mergi si te iubesc cand stai. Iti iubesc prezenta, chiar sa tac langa tine, la cativa centrimetri e o desfatare. Te iubesc cand scrii, cand cugeti, cand decizi, te iubesc cand te dezlantui, te iubesc chiar si cand iti pui oprelisti, (caci le simt si te stiu, in spatele lor), te iubesc cand … Te iubesc oricand. share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It

📌
6💬 read more