ganduri

Saptamana trecuta am aflat cu cateva ore inainte ca trebuie sa fiu la Satu Mare. 650 km, drumuri romanesti. Insa cum « imposibil » nu exista pentru mine pana nu incerc,  am zis ca plec la drum. Evident, am regretat amar noaptea de dinainte, pierduta, caci macar pe aceea sa o fi dormit. Dormisem 4 ore, intre 4 si 8 dimineata. Si acum urma sa plec nedormita deloc, la 650 km, sa conduc o noapte intreaga, ca sa ajung la timp, in zori. Sigur, imi place sa conduc, sigur, sunt sofer bun, dar conditiile erau relativ dificile. Mama (suflet de mama!), era ingrijorata… Zis si facut, fac bagajele, fac cafeaua pentru recipientul meu fetis, si hai la drum. Cobor la masina, sa plec pentru un drum de 650 km, noaptea. Noapte neagra, ora 23. Urc la volan, demarez, si… imi trece o pisica neagra prin fata masinii. Nu sunt superstitioasa, deloc. Dar cand pleci noaptea la 650 km, nedormita, cand stii ca trebuie sa conduci toata noaptea ca sa ajungi dimineata acolo si sa continui cu o zi de munca, si vezi acea pisica neagra in fata masinii… va intreb: cat de nesuperstitioasa sa fii ca sa te prefaci ca n-ai vazut-o? Cum? Te dai jos de la volan, urci in bloc si te prefaci ca mai cobori o data? Trecusem sa vad locurile… Si-n plus drumul incepe prin bucata de autostrada spre Pitesti. Plicticos, monoton, eu obosita… Atunci au inceput sa ma traverseze ganduri negre, si o teama. Ca voi muri fara sa-l mai strang in brate. Nu ca as muri ma deranja, ci sa mor fara sa-l mai strang in brate…. Si toate mi se invarteau in cap, gandurile negre si spaimele. Ca si cand m-am dus sa vad locurile si nu le voi mai revedea. Atunci, sms catre cineva foarte apropiat. « Mi-e frica de mor, si nu spun asta des. Te rog roaga-te pentru mine sa ajung cu bine. Daca mi se intampla ceva, cauta-l si spune-i ca l-am iubit. » Am ajuns la Satu Mare. A fost cum trebuia. Am ajuns si inapoi, fara de care n-as fi scris aceste randuri. Pisica aceea neagra care se furisa m-a urmarit pe parcursul celor 1300 km, pana am parcat, duminica seara, in fata blocului. Cum a spus cineva, pisica aceea neagra a fost ingerul meu pazitor. Partea buna a lucrurilor: mi-a facut bine drumul asta, Bucuresti-Satu Mare-Zalau, Bucuresti. Nu am mai stat demult asa doar cu mine insami, atatea ore, sa nici nu citesc, sa nu scriu, sa nu ma uit la nu stiu ce pe internet, sa nu ies la plimbare. Adica niste ore fortate de stat cu tine insuti chiar fac bine. M-am gandit la o mie de lucruri, am decriptat o mie de lucruri, am inteles alta mie de lucruri, am planuit o alta mie de lucruri. Uneori, ideile bune chiar iti vin la volan. Ah, si am o noua obsesie. Fac rar obsesii pentru melodii. Acum m-am imbolnavit de una. Si de raceala, pentru ca am mers…

Azi mergand prin oras, m-am tot gandit la tine. O mie de lucruri, o mie de detalii pe care le priveam imi aminteau de discutii cu tine sau de lucruri care-ti plac. Priveam lucruri expuse la targul de toamna, « cu dichis », si ma gandeam la o multime de cuvinte si de amintiri. Ca si cand fiecare dintre lucrurile mangaiate cu ochii avea o legatura cu tine. Sau poate ochii mei le cautau inconstient doar pe cele care aveau legatura cu tine.  Si le gaseau… Te simt tulburat de cateva zile… Si  nu ma insel, simt starile. Firele invizibile… Iti traiesti starile si-mi pare rau ca nu pot fi langa tine in momentele astea. Sper sa revii, senin si cu gandurile limpezite…. Mi-e dor de rasul tau, de lucrurile nostime, inteligente, frumoase pe care le spui. Mi-e dor de tine. Nu mă lăsa mult să-mi fie dor! share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It

Uneori, vad cu ochii tai. Atunci cand ma lasi sa vad cu ei. Uneori, simt cu inima ta. Atunci cand ma lasi sa simt cu ea. Uneori, pipai cu degetele tale. Atunci cand ma lasi sa le folosesc. Uneori, gandesc cu mintea ta, fix in acelasi moment in care tu gandesti cu mintea mea, suprapunere perfecta a doua spirite, transpunere directa, translatare atemporala, dincolo de granite. Si tu vezi cu ochii mei, si te molipsesti de inocenta privirii. Si tu simti cu inima mea, si cateodata te simt infiorandu-te de simtirea aceasta. Si tu pipai cu degetele mele, mangai cu mana mea. Flamand si insetat, mananci si sorbi cu gura mea, iar eu cu gura ta. Pielea mea e infiorata de frigul pe care-l simti tu, pielea ta e mangaiata de soarele ale carui raze cad pe mine. Ti-am dat cheile, ai toate codurile de acces si toate parolele, sunt o fortareata solida si descurajanta, in care tu, paradoxal, patrunzi ca la tine acasa. Pe unii ii ingheata doar o privire, fara nevoie de cuvinte, tu, insa, ai castigat dreptul la codurile de acces. Reflexie perfecta, oglinzi. Eu, oglinda ta. Tu, oglinda mea. share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It

Absolut tulburator. In ultimele doua zile, desi atat de departe, suntem atat de aproape.  Mai aproape ca niciodata, pentru ca apropierea nu este nici mimata, nici provocata, nici inspirata. Independent, gandim aceleasi lucruri, mai precis tu gandesti aceleasi lucruri pe care eu le-am gandit si le-am repetat. Si nu pentru ca m-ai fi auzit vreodata. Iar asta mi se pare cel mai important si deosebit lucru. Ca ele ţăşnesc in mintea ta, asa cum au fost intr-a mea. Nu, nu-s simple coincidente. Sunt prea precise, prea deosebite de restul, prea dintr-o data, prea impreuna, pentru a fi coincidente. Sunt, mai degraba, incidenţe. Incidenţe între minţile noastre, dincolo de orice paravan. Sunt imagini neobisnuite, as fi fost tentata chiar sa le numesc « originale, ale mele », daca nu ti s-ar fi itit si tie in cap. Vizual, folosesti aceleasi metafore, desi ele sunt ciudate, iesite din ordinar. Nu sunt locuri comune, deloc. Iar acest lucru ma bucura mai mult decat orice. Tu in mine, eu in tine. Cu voie sau fara voie. Tu in mintea mea, eu in mintea ta. Uniune mentala care sfideaza orice departari, orice bariere, orice stări. Jumatatea mea perfect imbinata esti tu, ce alta dovada mai buna? share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It