stupid

Mi-e rau. Deci retranscriere in direct, de pe Realitatea TV: « Eu stau intr-un palat, si Severin nu sta si nu va sta in nici un palat, eu sunt un roman bogat care ma iubesc romanii, si Severin e un roman sarac care il urasc romanii. » « Daca ma mai supara mult cu judecatoriile astea, o secunda mai am si imi depun candidatura la presedintie. Si intru si in turul doi si il bat si pe Basescu. M-am enervat azi. » « Glumesc, nu candidez la presedintie. O sa candidez atunci cand nu ma va bate nimeni. Voi candida peste 5 ani cand nu ma va bate nimeni. » Intrebarea jurnalistei: Anul acesta nu veti castiga, daca candidati? De cine va e frica? Basescu sau Geoana? « Nu mi-e frica de nici unul dintre ei, dar ei sunt in fruntea unor partide puternice » « Eu o sa fiu mai valoros decat ceilalti 32 de europarlamentari. Eu stau in palat. » « Ia plimba mai camerele alea pe aici sa se vada ca e un palat » « Eu nu sunt nici Geoana, nici ala, Crin Antonescu, sa jucati voi acolo bambilici pe la televiziuni pe acolo. Vezi ca ti-ai intrecut masura. Bai Prelipceanule, ia vezi ca va fac si voua acum o aroganta » « Cati europarlamentari are parlamentul european? » intreaba Laura Chiriac. « Ia si cauta » « Eu stiu, dar va intrebam pe dumneavoastra. » « Pai esti obraznica, daca stii si ma intrebi pe mine. » Acesta e europarlamentarul nostru. Al Romaniei. Va reprezinta? Pe mine, nu. Dar vorba acelui banc: « al nostru e mai frumos » share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It

Despre orasele care se sufoca, despre circulatia haotica s-au scris tone de cuvinte, s-au aruncat mii de acuzatii, s-au rasuflat sute de nadufuri. Nu vreau sa mai scriu si eu despre trafic, si nu e nimic de spus… Vreau doar sa spun ca asta imi fura din viata. Abia asta toamna, cand am fost plecata si am stat intr-un oras de provincie timp de doua luni, am realizat diferenta. Eram acolo pentru un proiect anume, cu o miza puternica si pe termen limitat. Munceam mult, in fiecare zi, ore intregi, dormeam putin. Si totusi, aveam mai mult timp pentru mine.  Cu mult mai mult timp. Abia atunci, rupta de orasul acesta al haosului, am realizat ceva: din 24 de ore, aproximativ 3 mi se fura. ZILNIC. Zilele mele, acelea care par prea scurte, care nu ajung, nu au decat 21 de ore, nu 24. 3 ore pe zi pe care le petrec in trafic. Nu dorm, nu muncesc, nu visez, nu citesc. Nu fac dragoste, nu creez, nu ma distrez, nu gatesc. Sunt 3 ore in fiecare zi, pierdute pentru orice altceva. 3 ore in care stau, si nici macar nu stau… 3 ore pe zi inseamna peste 45 de zile pe an. Inseamna 456 de zile la 10 ani. Inseamna 1140 de zile in 25 de ani. Adica 38 de luni, adica 3 ani si 2 luni. Inseamna ca dintr-o perioada de 25 de ani, de fapt, 3 ani si 2 luni dispar in ceata. Nu dorm, nu muncesc, nu visez, nu citesc. Nu fac dragoste, nu creez, nu ma distrez, nu gatesc. Nu povestesc, nu rad, nu impartasesc. M-am simtit furata de marele oras. E un pret scump pe care mi-l cere. Pe care mi-l ia, de fapt nici macar nu mi-l cere. Si pe de alta parte, acolo unde am inteles asta, unde am constientizat acest calcul, desi aveam mai mult timp pentru mine, ca sa ma regasesc, ca sa muncesc, ca sa fiu eu, recunosc ca o viata mai lunga decat acel proiect, limitat in timp, nu vedeam in acel orasel.  Si nu era vina lui. Ci vina mea, nascuta in plina aglomeratie. Sunt citadina pana in maduva oaselor. Nu pot respira decat tevi de esapament, ma hranesc cu aromele de asfalt incins si ma delectez cu sunetele de sirene si claxoane. Si totusi… Orasul imi fura din viata pentru a putea trai. Aici. In alte parti, orasele stiu sa fie altfel.  O sa scriu si despre asta, candv share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It