libertate

Pentru ca au fost mai multe discutii, in mai multe imprejurari, cu mai multe persoane, zilele acestea, si pentru ca este un subiect care merita, m-am hotarat sa-l dezvolt aici.  Am o vechime mare de activitate pe internet. Si nu numai pentru ca sunt 11 ani de cand am inceput, dar daca numaram in ore petrecute online, sunt veteran de-a binelea. Din acela cu decoratii. Cu rare exceptii, (putine zile in care nu sunt deloc online), in general sunt aproape intotdeauna online, de la 4 ore minim pe zi (ca sa nu zic de la 8 ore in sus). Ca sa-l parafrazez pe un prieten, la intrebarea « unde locuiti? » as putea raspunde « Locuiesc pe internet. » 🙂 Pentru ca da, in mod real e mai relevant decat o adresa postala, unde pot fi sau nu pot fi gasita. Dar cine ma cauta pe internet, da de mine 🙂 Eh, nu vreau sa par nu stiu cum, dar poate va amintiti, internetul arata cu totul altfel acum 11 ani, pe vremea cand am inceput eu sa interactionez online. Era rudimentar si saracacios, daca-l privesc cu ochii de acum, obisnuiti cu toate resursele de azi. Dar bine ca era. Fantastica inventie, internetul acesta! Atat de minunata incat nu m-as mai vedea traind fara el. Atunci totul era foarte simplu, in general mult text, putine imagini, iar video aproape deloc. In diversele locuri unde interactionam cu oamenii, se practicau pseudonimele, si chiar era de preferat sa dai cat mai putine detalii despre tine. Eu, naiva, la inceput, spuneam multe despre mine, insa oamenii mi-au explicat rapid… Am mai spus-o, dar o mai povestesc inca o data: am fost si barbat pe internet, timp de 2 ani, aproape. Jack ma chema. Asta ca sa ma protejez. Pentru ca ma saturasem sa stau sa dau explicatii unor tot felul de oameni care aveau alte intentii pe internet, si pierdeam un timp pretios explicand ca nu am nevoie de relatii si nu sunt deschisa pentru vrajeli. Oricum, activitatea mea era pe un chat public, fara posibilitati de privat (si era minunat ca era asa), iar la mine in discutii private se ajungea (si atunci ca si azi) foarte greu. Iar ca sa curm aceste discutii inutile in care pierdeam timp explicand ca nu sunt dispusa la nimic, m-am hotarat sa fiu barbat. Si am fost Jack. Un Jack foarte credibil, chiar. Revenind in zilele noastre. Multe s-au schimbat in mod rapid. Internetul a evoluat extrem de mult, ca si complexitate. Noul trend, lansat in primul rand de retelele de socializare, este profilul personal. Pe LinkedIn, in registru profesional, pe Facebook, ceva mai personal. Dar nu numai, as spune… Si Facebook-ul poate fi o minunata platforma de marketing personal in domeniul profesional. Depinde cum vrei sa o folosesti. Dar despre asta, cu alta ocazie. Sa revenim la subiectul principal: identitati si personalitati. Internetul in general, si Facebook-ul, in particular, este o lume libera, si e minunat ca este asa. Nu este nimeni obligat sa…NIMIC. Nici sa citeasca, nici sa…

La capitolul « Asa nu! » Aseara, in niste imprejurari unde trebuia sa astept cateva ore, si aveam la dispozitie un computer, ma trezesc cu o cerere pe FB, de la cineva. Cum am spus si mai demult, nu accept toate cererile. Normal ca ma uit daca persoana are ceva in comun cu mine, daca avem prieteni relevanti, si in general, daca din punctul meu de vedere, merita sa intre in lista mea. De data aceasta, era vorba de un personaj care reunea mai multe incompatibilitati cu mine: opinii despre religie cel putin dubioase, stil de muzica « toate genurile dar manelele doar la un chef de pomina cu multe grade la indemana » (deci si manelele, in anumite conditii),  cu preferinte Vacanta mare, Trazniti in Nato, Oreste la B1TV, ma rog, cam multe nepotriveli in acelasi personaj. Cea mai grozava, insa: visul sau profesional este o afacere swing club. Teoretic, o cerere de la acest individ ar fi obtinut un ignore, si atat. Fara detalii, explicatii. Ca n-am de ce. Dar cum ma plictiseam, era noapte si trebuia sa mai stau acolo… am decis sa fac o fapta buna. Sa-i explic. Poate pricepe ceva, si poate schimba ceva, ca sa nu mai trezeasca reactii…  Si a urmat acest dialog: Mirandolina:  « Salut. Uite ce e. Nu vreau sa par uracioasa sau elitista. Sunt foarte deschisa si foarte dornica de a cunoaste oameni. Insa ma uit pe cine accept in lista mea, iar detaliul cu swingclubul nu prea ma incalzeste, oricat as fi de liberala in gandire. Apropo de Facebook si acceptarea oamenilor in lista, ai mai multe detalii aici: http://www.mirandolina.ro/2010/02/24/popularitate-in-real-si-n-virtual/ Ce sa zic… cam asta. O seara buna » Individul « scz ca ti-am solicitat prietenia VIRTUALA iti doresc un 8 martie nemaipomenit.Iti cer scz ca nu am sa ma uit pe www,mirandolina.ro,nu prea ma incalzeste o noapte buna si dv(tie) »   Mirandolina : « Sa fi sanatos! A fost fapta mea buna pe ziua de azi. Ma gandeam ca poate inveti ceva din asta si esti mai atent la ce iti scrii la profil. Take it easy, calm down, nu esti obligat sa te uiti nicaieri. »   Individul: « este interpretarea strict personala a dv(ta) ca a fost o fapta buna,pt mine nu a fost nu sunt obligat sa ma uit nicaieri e adevarat asa cum nici tu nu erai obligata sa imi explici motivul pt care nu m-ai pus pe lista exista butonul ignore sau blocat,sunt calm down o duminica minunata iti doresc iar clubul de swing este ceva legal este o afacere por moi nu practic asa ceva.La revedere si numai bine«    Mirandolina: « Nu ma intereseaza deloc practicile tale. As fi inteles mai mult asta, e libertatea ta personala. Dar sa faci o afacere din asta…. hm. Ma rog, treaba ta. Seara buna »   Individul : « vrei sa iti dau o afacere pe care o am si care e nobila?afacere in ghilimele–am o fundatie un ong prin intermediul careia am ajutat pers impreuna cu voluntari asa ca iti dau si eu un sfat din suflet nu judeca…

Postarea asta, (din link) scrisa acum cateva zile, era in primul rand despre mine. Nu despre altcineva, nu despre altceva… Cert, reflectia era pornita din constatari  exterioare; dar argumentarea, proprie, avea ca subiect fericirea, perceptia celor din jur asupra fericirii celorlalti, asupra vietii lor. Era despre mine, in fond. Despre mine, si imaginea pe care o percep ceilalti. Despre cat de conforma este aceasta imagine cu ceea ce stiu eu despre mine, cu ceea ce sunt. Si de fapt, oare eu sunt cum ma stiu, sau sunt asa cum imi e imaginea? (ha, asta e o intrebare noua, trebuie sa o dezvolt) Despre libertati, despre curajul de a trai, vecin cu inconstienta, despre limitele de libertate pe care ni le acordam noi insine noua, pentru a avea o viata deplina. Despre cat de mult ne permitem sa traim. Si despre cat stim sa ne bucuram pentru prietenii nostri, de fericirea lor, sau sa le permitem libertatea de a fi altfel decat dorim noi sa ni-i imaginam.  Si despre puterea pe care o avem de a-i iubi, desi sunt diferiti de ceea ce credem ca stim despre ei. share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It