Cunoasterea

Sta cu mine, acolo, in totala siguranta, pentru ca-mi stie si limitele, si disperarile, si toate lucrurile din capatul lucrurilor. Aproape ca-l urasc pentru ca ma cunoaste atat. Si pe de alta parte, mi-e bine, caci sunt singura, cu el. Nicio nevoie de grimase de “imi pare bine ca“,  “imi pare rau ca“, “eh, sa vedem“, niciun fel de incropiri, de aproximari.
Rar, explozii, si alea, cumva “stiute”, masurate, asteptate. Zambete. Incruntari. Scenarii. Suntem parti ale aceluiasi intreg.
Zic asta cu bucurie si suparare, cu iubire si cu ura.

Si canta draciile astea de pasari…

ps. din alt film, ceva mai tarziu:  toata risipa aia de dantela, matase si satin ….. na, iar eu plang ca proasta

Reciproca

Ma doare durerea ta. 
Ma bucura bucuria ta.
Ma insenineaza seninul tau.
Ma intuneca intunecarea ta.
Ma arde flacara din tine.
Ma intristeaza apasarile tale.
Ma inalta fericirea sufletului tau.
Ma lumineaza surasul tau deschis.
Ma crispeaza incruntarile tale.
Ma tremura frisoanele tale.
Ma incalzesc tandretile tale.
Ma locuiesc in stomac senzatiile tale.
Ma cutreiera gandurile tale.
Ma cutremura emotiile tale.
Ma fac sa plang lacrimile tale.
Ma fac sa rad veseliile tale.
Mi-e foame pentru ca n-ai mancat.
Mi-e sete pentru ca n-ai baut.
Mi-e bine pentru ca ESTI.