gatit

Dupa buletinul meteo de sanatate din nord, voila des nouvelles. Reintoarsa in sud, obosita praf, incepand de luni o saptamana noua. Luni ca luni. Dar azi, marti… Minune. Mananc din nou ceva gatit de mana mea (dupa o lunga traversare a desertului). O perioada lunga n-am mancat zile intregi sau cand ma alimentam eram fie in deplasare, fie lucruri gatite de mama, atunci cand nu le lasam (cel mai frecvent caz) sa se strice. Imi place sa  gatesc, dar nu mai puteam sa gatesc. Gatitul este viata, concentrare pe principii vitale, ori eu nu eram capabila de asta. Abia am reinceput totusi sa mananc. Bun, astazi am venit acasa, si direct la magazinul de fructe si legume m-am oprit. Mi-am cumparat pe rosu, culoarea mea preferata: cirese, capsuni, struguri, rosii. Mi-am cumparat pana si paine. In primul rand m-am bucurat de fructe vizual, sunt minunate.  Apoi, acasa, am gatit. Si salata de rosii. Pe sistemul « Veronica se hotaraste sa moara », Mirandolina se hotaraste sa traiasca, ba chiar sa si manance. Fructe 🙂 Am ales viata. Iar la mine, viata-i viata! 🙂 nu ca la altii, traita cu procura. Nu surogate, nu inlocuitori, nu jumatati de masura. Nu frici absurde si inchideri in cochilie. share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It

Aveti un reportaj foto cu autori combinati, aici. M-a amuzat ideea participarii la Campionatul International de Gatit in Aer liber, in parcul Izvor, si , recunosc, am vazut in acest eveniment, care imi placea ca si concept, si o ocazie potrivita de a ma promova. Si nu in ultimul rand, de a « scoate capul in lume », caci ma lupt de aproximativ doua luni cu o amenintare de depresie… Vineri am facut cumparaturile, pregatirile (gandisem aranjamentul standului, imbracamintea), avand in vedere ca la notare, juriul putea acorda cate 10 puncte si pentru aceste aspecte. Decisesem demult, si fara sa ezit, reteta pe care aveam de gand sa o pregatesc. Doua motive puternice pentru aceasta alegere: 1.mi-e draga mancarea asta, si de cate ori am facut-o, am starnit numai admiratie; 2. e simpla de facut. Am banuit ca in aer liber, cu mijloace limitate, nu e cazul sa ma intind la multe ore de preparare, cu focul pe care nu-l stapanesc la fel de bine ca pe cel din bucataria mea. Si am stiut ferm de la inceput ca multe sanse am daca imi cultiv brandul meu personal, atentia pentru detalii, si daca aranjez masa cum as face-o acasa, in culorile vii pe care le am si la mine (de cand am reusit sa scap de mobila neagra care era in ea insasi motiv de depresie). Am dormit putin in seara de vineri spre sambata, adica mai exact, 3 ore. Dupa 3 ore, scularea la ora 7.30. La 9-9.30 trebuia sa luam standurile in primire. Concursul incepea la ora 11. Noi participam la Competitia de Gatit in aer liber, sectiunea Plita. Alaturi de mine, in echipa, s-a inscris mama, careia ii multumesc enorm pentru sustinerea la toate nebuniile care-mi trec prin cap. Si bineinteles, in echipa noastra erau prezenti Zeta si Zorro, cu papioane rosii, de sarbatoare, asortati la culorile echipei (caci evident, ce culoare ma poate caracteriza pe mine mai bine decat rosul… si albul vara– fara nici o conotatie:) ) Zeta nebunica Zorro, ganditorul Ne-am ciondanit un picut pe diverse teme, dar mama s-a prins repede in joc, si a avut idei, ba chiar dorea sa ne inscriem la mai multe categorii (vroia sa participe cu spuma ei de capsuni, unul din hit-urile ei personale gastronomice, la sectiunea desert, si cu faimosii tocinei la sectiunea gatit la plita). Desi am vazut de dimineata ca sunt multe standuri cu profesionisti, multe restaurante (Cabana Vanatorilor, Rozmarin, etc), si desi concursul avea ca regula ca toti participam si concuram in acelasi timp, nu pe sectiuni profesionisti-amatori, nu m-am descurajat, caci cred cu putere in faptul ca daca ai o personalite puternica, pe care stii sa ti-o afirmi, aceea e sansa ta. (si rezultatul nu m-a contrazis) Am facut escalop cu smantana si stafide, voi da si reteta pentru doritori. De aceasta mancare ma leaga multe amintiri placute. Am invatat sa o fac in Franta. Nu cred ca-mi amintesc, din pacate, cum si de unde, si nici cand am facut-o prima data. Insa stiu…