Dupa buletinul meteo de sanatate din nord, voila des nouvelles. Reintoarsa in sud, obosita praf, incepand de luni o saptamana noua. Luni ca luni. Dar azi, marti…
Minune. Mananc din nou ceva gatit de mana mea (dupa o lunga traversare a desertului).
O perioada lunga n-am mancat zile intregi sau cand ma alimentam eram fie in deplasare, fie lucruri gatite de mama, atunci cand nu le lasam (cel mai frecvent caz) sa se strice.
Imi place sa gatesc, dar nu mai puteam sa gatesc. Gatitul este viata, concentrare pe principii vitale, ori eu nu eram capabila de asta. Abia am reinceput totusi sa mananc.
Bun, astazi am venit acasa, si direct la magazinul de fructe si legume m-am oprit. Mi-am cumparat pe rosu, culoarea mea preferata: cirese, capsuni, struguri, rosii. Mi-am cumparat pana si paine.
In primul rand m-am bucurat de fructe vizual, sunt minunate. Apoi, acasa, am gatit. Si salata de rosii.
Pe sistemul “Veronica se hotaraste sa moara”, Mirandolina se hotaraste sa traiasca, ba chiar sa si manance. Fructe 🙂
Am ales viata. Iar la mine, viata-i viata! 🙂 nu ca la altii, traita cu procura. Nu surogate, nu inlocuitori, nu jumatati de masura. Nu frici absurde si inchideri in cochilie.
