calm

De ce îmi place mie la Sozopol? Nu, nu doar pentru ca este frumos, cu peisaje spectaculoase, cu apusuri care îți taie răsuflarea,  cu oameni primitori și zâmbitori, cu mâncare buna și legume și fructe cu gust incomparabil. Îmi place în primul rand pentru ca mă echilibrează cum niciun alt loc nu o face. Aici merg pe jos zilnic 8-10 km, nu mă culc mai târziu de 1.30 (devreme la mine), mă scol fără ceas la 8-9, mănânc la ore fixe și nu sar mese. Toate astea în deplina fericire și in mod natural,  curg de la sine,  firesc, fără niciun efort.  Citesc mult, scriu,  râd mult, stau la soare și fac baie în mare. Mă simt aproape de natura. Și îmi este bine. Echilibru este cuvântul cheie. Da, duc după mine toate tristețile,  dar ele se estompeaza cumva… Sunt fericita cu mine însămi. share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It

As putea sta ore intregi sa privesc cum cerul se contopeste cu marea. In sezonul acesta nu exista linie de demarcatie intre ele, orizontul dispare. Asta ma fascineaza. Si n-as stii sa spun daca e mai corect ca cerul se ineaca in mare, sau marea se pierde in cer. Cuplu perfect, fuzional, asortat, un gri intens… In mine e o liniste si o neliniste. Un calm aparent care mascheaza o durere adanca. O rana deschisa, pe care incerc sa o acopar privind marea. Detalii intregi imi amintesc de tine, si  uneori, o zvacnire provoaca o durere atat de acuta in stomac, incat imi inchipui ca asa as simti si o lovitura de cutit. Cu diferenta ca aceea, calda fiind, nu te doare. La mine doare inca din prima secunda. Iar senzatia se estompeaza greu. Ma duc pe plaja, sa privesc marea. Apele linistite sunt adanci. share: Bookmark on Delicious Digg this post Recommend on Facebook Share on google plus share via Reddit Share with Stumblers Tweet about it Subscribe to the comments on this post Tell a friend Pin It